9 noiembrie - Sfântul Nectarie de la Eghina

Avem nevoie de alinare duhovnicească şi de mijlocirea tuturor sfinţilor. Ei sunt şi rămân comoara noastră pe care o păstrăm, deoarece ne-o dorim.

Sfinţenia este  marea şi sfânta virtute a celor care au reuşit să fie casnicii lui Dumnezeu.

Întrucât au ajuns modele de urmat înseamnă că au împlinit poruncile Evangheliei, şi au mers doar pe Calea cea dreaptă.
 
Doresc să vă fac cunoscut un crâmpei din viaţa unui sfânt părinte al Bisericii şi mare făcător de minuni, monahul Eghinei, Sfântul Nectarie.

Suflet încărcat de darurile Sfântului Duh.

Cărturar, teolog, ierarh, dascăl iscusit, un sfânt popular contemporan, căruia îi cunoaştem viaţa, opera şi chipul milostiv.

Dumnezeu face minuni mari prin el, încât  creştinii îl cheamă în fiecare zi!
Este ca un frate mai mare care a purtat cu demnitate crucea suferinţei lui şi a altora, suportând prigoanele colegilor întru slujire.
Dar cu multă răbdare a reuşit!


Se naşte în Silivria o localitate din Grecia în anul 1846 într-o familie evlavioasă, dar săracă, iar la botez primeşte numele de Anastasie.

Învaţă teologia la Constantinopol şi apoi predă religia la o şcoală din insula Hios. Intră în viaţa monahală primind numele de Lazăr, şi la 15 ianuarie 1877 este hirotonit diacon de către mitropolitul Grigorie de Hios, cu numele de Nectarie.  Între anii 1882 - 1886 termină la Atena Facultatea de Teologie şi este hirotonit în Alexandria, apoi ridicat la treapta de arhimandrit la Cairo, unde devine consilier patriarhal.

Văzându-i destoinicia patriarhul Sofronie, la 15 ianuarie 1889 îl hirotoneşte mitropolit onorific pentru Libia Superioară, ţinând predici în Biserica sf. Nicolaie din capitala Egiptului.

Blândeţea şi răbdarea nu au fost suportate de cei răi şi prin intrigi este suspendat şi nevoit să părăsească scaunul de ierarh la 11 iunie 1890. Îşi cere iertare şi pleacă la Atena sărac şi defăimat. Intră ca profesor şi director al unei şcoli teologice de preoţi, unde a reuşit să formeze duhovniceşte mulţi tineri evlavioşi.
Pentru liniştea bătrâneţilor construieşte între anii 1904-1907 o mânăstire de călugăriţe în Eghina, unde se retrage  la viaţa desăvârşită de obşte, spre folosul sufletesc al celor care căutau mântuirea.


Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet  care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva.
 
Bolnavii, săracii, orfanii de război, toţi care veneau aici erau ajutaţi şi mângâiaţi.
Îmbrăcat modest lucra grădina mânăstirii, sfătuia în tăcere, scriind teologie morală pentru Istoria Bisericii.
Smerit şi postitor ca un ,,înger în trup” aducea în jurul lui pacea şi lumina.
Clevetitorii şi calomniatorii au apărut şi aici, căci dracul nu suporta lucrarea cea sfântă a lui, dar în numele lui Hristos toate le-a biruit şi iertat.

Era o zi de pelerinaj cu icoana Maicii Domnului, când sfântul le-a spus că în curând va pleca la ceruri.
Au trecut doar 3 luni de suferinţă şi  cuvântul i s-a împlinit.

Ucenicii şi lumea l-au plâns, îngropându-l în ctitoria sa la data de 8 noiembrie 1920.
De atunci creştinii îl caută mereu, pentru că minunile vin de la un Sfânt.
De pe patul spitalului până la capelă, în drumul spre mănăstire pe unde trecea trupul sfântului lăsa în urma lui mireasma sfinţeniei.

L-au îngropat în afara mânăstirii, iar după ce au făcut cavou de marmură (aproximativ la 6 luni de la înmormântare) l-au dezgropat.

Era neputrezit! Îmbrăcat în odăjdiile arhiereşti, parcă dormea şi răspândea mir.
Au găsit de cuviinţă să-l aşeze în chilia sa timp de 2 zile, cu noi veşminte şi după aceea l-au pus cu slujbă în noul mormânt.
Şi oamenii de ştiinţă împreună cu cei credincioşi au cântat şi s-au închinat.

După 22 de ani (3 septembrie 1953) moaştele sale mirositoare au fost dezgropate şi aşezate spre cinstire în Biserica din Eghina, iar Biserica Greciei la declarat Sfânt datorită minunilor care se fac. 

Mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar, în această zi de calendar: 9 noiembrie pomenirea sf. Ierarh Nectarie din Eghina.
Pe 2 septembrie 1963 s-a făcut mutarea cinstitelor şi de-mir-izvorâtoarelor lui Moaşte, de către mitropolitul Hydrei, Spetsei şi Eghinei.
Culoarea sf.Moaşte este ca ceara gălbuie pline de mir cu bun miros, capul fiind pus în chivot aurit, iar celălalte părţi în chivot argintat.

Şi s-au împărţit în lumea ortodoxă părticele din sf. Sale Moaşte, spre folosul celor care cred în ajutorul sfinţilor lui Dumnezeu!

Pe steaua cea nou strălucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de apărare, cu bucurie în inimi să îl lăudăm. Slăvit fiind de lucrarea Duhului, izvorăşti tămăduiri şi har bogat; pentru aceea îi strigăm: bucură-te Părinte Nectarie! (acatist)
Sfinte ierarhe Nectarie, vindecă bolile noastre sufleteşti şi trupeşti!

Pentru  rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!