Activitatea edilitară a oraşului Tulcea după anul 1940

În vara anului 1940 administraţia din ţinutul Dunărea de Jos, prin Primăria oraşului Tulcea, porneşte o amplă acţiune de inventariere a bunurilor imobiliare publice, cu termen de finalizare în primăvara anului 1941. Cu ocazia acestei acţiuni au fost inventariate toate bunurile clădite şi neclădite din oraşul Tulcea ce aveau funcţiune publică. Multe dintre aceste imobile au fost distruse.
 

 
 
Dintre imobilele ce se mai păstrează şi astăzi amintim: sediul „Primăriei Oraşului Tulcea”, imobil situat în strada 14 Noiembrie nr. 11, din anul 1907 funcţiona ca sediul primăriei; se compunea din teren în suprafaţă de 2.164 mp şi construcţie, parter şi etaj, cu 15 camere şi 2 săli, în suprafaţă construită de 399 mp. Înainte de 1907 imobilul a servit drept cazarmă militară. După construirea unui nou sediu administrativ, cel vechi a servit ca imobil pentru o serie de întreprinderi, astăzi a devenit proprietatea unei societăţi comerciale.

 „Administraţia Pescăriilor Statului”, imobil situat în Piaţa Ferdinand, aparţinând de peste 50 de ani Administraţiei Domeniului Statului cu titlu de posesie netulburată. Clădirea avea o suprafaţă de 633 mp, cu parter şi etaj, parterul compus din şapte camere, şapte săli, două camere de serviciu; etajul cuprindea trei camere, nouă săli şi o cameră de baie.
 
Parcul Comunal „Colnicul Hora”, cu o suprafaţă de 35.500 mp, avea în componenţa sa un parc public şi Monumentul Independenţei.
 

 
În lista acestui inventar se regăseau şi alte imobile, la fel de frumoase şi importante pentru oraşul Tulcea, dintre care amintim: „Palatul Administrativ al Judeţului Tulcea”, „Secţia de Pompieri şi Serviciul Salubrităţii”, „Parcul Comunal Mircea (Grădina Publică)”, „Piaţa Sf. Gheorghe”, „Piaţa de alimente”, „Hala de Carne şi Circumscripţia II Poliţienească”, „Liceul Teoretic de băieţi Principele Carol”, „Școala Primară nr. 2 de fete”, „Gimnaziul Industrial de băieţi”.
 


 
Dar ce avea să aducă cel de-al Doilea Război Mondial oraşului Tulcea? Distrugerile provocate şi-au pus amprenta şi asupra zestrei edilitare a oraşului: ca urmare a bombardamentelor aviaţiei şi artileriei sovietice, numai în perioada iunie-octombrie 1941 au fost distruse complet 70 imobile, grav avariate 99 (printre care şi clădirile prefecturii judeţului Tulcea, primăriei, Băncii Naţionale, Administraţiei Pescăriilor Statului, cazărmii de pompieri) şi uşor avariate alte 89. Efortul de reconstrucţie a acestor imobile a fost evaluat la suma de 25.196.000 lei.
 
Izvoarele arhivistice menţionează pentru anul 1941 prezenţa în oraşul Tulcea a trei monumente: „Monumentul Reanexării” - construit în 1899 prin colectă publică (4.000.000 lei); „Monumentul Regele Ferdinand I” - construit în 1940 din fonduri ale primăriei Tulcea (2.500.000 lei) şi „Bustul lui Spiru Haret” - construit în 1924 cu fonduri de la Primăria Tulcea (800.000 lei), amplasat la început în parcul Mircea şi mutat în 1940 pe strada Gloriei, colţ cu strada 14 Noiembrie”.
 
Aceleaşi izvoare păstrează scrisoarea trimisă distinsului profesor Constantin Giurescu, deoarece acesta luase iniţiativa de a reface monumentul Mircea cel Bătrân şi chiar donase 100.000 de lei. Documentul, emis de Prefectura Judeţului Tulcea la 18 august 1941, aducea la cunoştinţă profesorului Giurescu faptul că prefectul era înştiinţat asupra iniţiativei de reconstruire a monumentului Mircea cel Bătrân. De asemenea, se cunoştea şi faptul că profesorul Giurescu a condus Ținutul Dunărea de Jos, punând bazele unui comitet de construcţii care a declanşat colectarea fondurilor necesare. În acest sens, era rugat să comunice intenţia sa de a conduce sau nu pe mai departe lucrările. În cazul în care răspundea afirmativ, prefectul, colonel Constantin Ionaşcu, îl ruga ”să comunice planul de acţiune şi posibilitatea unui contact personal cu membrii comitetului de construcţie şi cu subsemnatul”.
 
Eforturile făcute de către autorităţile locale pentru reconstrucţia şi dezvoltarea oraşului Tulcea sunt reflectate şi păstrate în numeroase documente de arhivă. Mărturie stă documentul din care constatăm că în şedinţa Consiliului de Colaborare, ţinută la 27 noiembrie 1943 în localul primăriei, s-a discutat problema aşezării gării Căilor Ferate. În expunerea domnului arhitect Gheorghe Brătescu au fost prezentate aspecte privind stabilirea locaţiei gării cât şi exproprierile dorite în vederea acestei aşezări. Prin acest proiect, Căile Ferate, de comun acord cu P.C.A., au prevăzut aşezarea gării de pasageri pe locurile cuprinse între Fabrica Avramide, magaziile negre de cereale, litoralul Dunării şi strada Isaccea, având intrarea pieţei prin strada Isaccea, locuri care urmează să fie în mare parte expropriate. Proiectul conţinea destule neajunsuri, deoarece amplasamentul sau aşezarea gării persoanelor era dezaxată faţă de aliniamentul general al căilor de circulaţie ale cartierului.

 
S-a constatat absenţa legăturii cu serviciile şi debarcaderele navigaţiei fluviale, această legătură trebuind să se facă pe străzi laterale şi prin strada Isaccei. De asemenea, se închidea circulaţia liniei de centură şi de bază a oraşului de-a lungul portului şi Dunării, pe care se sprijinea tot sistemul radial de circulaţie al oraşului în partea sa cea mai activă, adică strada Carol.
 
Aceeaşi perspectivă se prezenta şi pentru strada Isaccea, dacă se prelungeau liniile de centură şi creştea în viitor numărul de persoane, deoarece se făcea o supraîncărcare a circulaţiei pe această stradă care rămânea singura arteră de comunicare cu restul judeţului, urmând ca ea să primească şi deservirea gării, cu toate serviciile acesteia, iar deservirea cartierelor din amont-ul Dunării rămânea numai printr-o singură stradelă secundară, dintre malul lacului Ciuperca şi Fabrica Avramide.
 
Tot la neajunsuri se menţiona faptul că piaţa gării era insuficientă ca întindere şi dezvoltare, având abia o faţadă de aproximativ 40 m în lungime şi mult mai puţin în lărgime, iar accesul din strada Isaccea se făcea printr-o gâtuire a pieţei. Totodată s-a dus la devalorizarea terenurile particulare din jur, cărora le era oprită obţinerea de faţade suplimentare, în afara celor de pe strada Isaccea. Neajunsul principal a constat în eliminarea posibilităţii aşezării oboarelor de cereale şi a silozurilor în vecinătatea liniilor Căilor Ferate. Clădirea gării era închisă, prin aşezarea dosnică şi în fundul pieţei, şi lipsită de perspectivă estetică.
 
Gheorghe Brătescu prezenta o soluţie, printr-un plan întocmit, prin care toate neajunsurile de mai sus erau înlăturate, obţinându-se, în plus, un teren mai dezvoltat atât pentru nevoile Căilor Ferate, cât şi pentru toate serviciile portului, creându-se un bulevard dublu (prin dublarea străzii Carol) cu separare printr-o bandă plantată cu pomi, şi din care una dintre străzi deservea portul - lărgindu-i platformele, iar a doua Gara, oboarele şi restul oraşului. Proiectul a fost prezentat Direcţiei Căilor Ferate Române, Casei APC şi Ministerul Afacerilor Interne. Consiliul de colaborare şi-a dat avizul în acest sens. Din documentele de arhivă constatăm că în perioada 1 aprilie - 31 decembrie 1943 în planul de activitate al întreprinderii comunale Tulcea a fost prevăzută o valoare a lucrărilor de 21.545.680 lei, valoarea lucrărilor executate fiind de 3.639.720 lei, iar din prevederile din fondul propriu în valoare de 2.215.550 lei, valoarea lucrărilor executate a fost de 439.912 lei.
 
La 25 ianuarie 1944 s-a emis “Regulamentul asupra obligativităţii de participare la organizarea apărării antiaeriene activă şi pasivă a teritoriului oraşului Tulcea” care prevedea ca toţi locuitorii oraşului Tulcea cu ”vârsta cuprinsă între 16 şi 55 de ani să participe la toate serviciile necesare apărării antiaeriene activă şi pasivă a oraşului. Serviciile prestate de locuitorii oraşului constau în participarea două zile la pregătirea materialelor şi diverselor instalaţii necesare teritoriului şi populaţiei, pentru a putea face faţă pericolului aerian. Cine nu dorea să participe la aceste lucrări putea plătii o taxă de 600 lei/an”.
 
În perioada anilor 1943-1947 oraşul Tulcea îşi propunea să realizeze câteva obiective importante cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a locuitorilor, şi nu numai. Printre acestea se regăseau: întocmirea planului oraşului intra şi extravilan, cu suburbanele, şi încheierea dosarului urbanistic; întocmirea planului de canalizare generală a oraşului; executarea unei porţiuni de canalizare pe strada Regina Elisabeta şi strada Gloriei, în conformitate cu planul general de canalizare pentru deservirea construcţiilor publice de pe acest traseu, adică: Casa Sănătăţii, Școala Primară nr. 2 de fete şi Liceul de fete, după terminarea şi intrarea în folosinţă în cursul acelui an; refacerea străzilor Isaccea, Babadag, Regina Elisabeta, Ștefan cel Mare, Basarabilor, Carol, Lascăr Catargiu, Mahmudia, Piaţa Mircea; construirea unui grup edilitar pe strada Carol, colţ cu strada Ștefan cel Mare şi Regina Elisabeta; construirea şi organizarea parcului Sf. Gheorghe prin demolarea construcţiilor vechi din Piaţa Sf. Gheorghe; construirea pieţei de alimente şi produse ale comerţului ambulant, prin pavarea şi alimentarea cu apă a străzii Basarabilor; plantări pe străzi şi completarea plantaţiilor existente cu arbori pe strada Babadag, Sf. Nicolae, Mahmudiei, Gloriei, Carol, Libertăţii, Parcul Monumentului Reanexării; plantarea islazului, în părţile improductive, şi cultivarea grădinilor de zarzavat ale Primăriei; plantarea malurilor lacului Ciuperca, nivelarea terenului acestor maluri spre şoseaua Isaccea şi acoperirea malurilor cu semănături furajere; lucrări pregătitoare şi construirea monumentului Eroilor Regimentul 33 Dorobanţi, în parcul Sf. Gheorghe; procurarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de sterilizare a apei potabile; refacerea reţelei electrice de transport şi distribuţie şi refacerea generatorilor electrici; construirea sorbului la Dunăre; refacerea reţelei de distribuţie a apei, identificarea vanelor, gurilor de apă, a nodurilor de distribuţie, a defectelor din reţea, cu repararea lor.
 
Activitatea culturală nu lipsea din planul de activitate a Primăriei, aceasta trebuia ”să susţină solicitarea şi intervenţia prin mijloacele ce le aveau la îndemână pentru terminarea şi completarea de construcţii şcolare din cuprinsul oraşului, obţinerea ajutoarelor şi creditelor pentru executarea sau amenajarea lor; realizarea pe lângă una dintre construcţiile şcolare a unui pavilion necesar cantinei şcolare a oraşului, cu dependinţele şi mobilierul necesar, şi ajutorarea elevilor săraci; realizarea unei secţiuni de băi şcolare şi introducerea metodei de curăţenie, deparazitare, igienă în educaţia fizică a elevilor din şcoli prin construirea acestei băi şi piscine pentru elevi şi a sălii de gimnastică anexată ei. Înfiinţarea Asociaţiei Culturale a oraşului printr-o Universitate Populară pentru răspândirea culturii în popor, în toate ramurile asociaţiei din domeniul Sociologiei şi legislaţiei, Moralei, Știinţelor exacte, Artelor, Educaţiei fizice, Patriotismului, Muzicii şi Șezătorilor cu concursul şcolilor de toate gradele din oraş; înfiinţarea de premii pentru elevii meritoşi, artişti, meşteşugari, gospodari, cultivatori; dezvoltarea activităţii Consiliului de Patronaj prin organizarea unei secţiuni pentru ocrotirea, ajutorarea şi plasarea tinerilor (fete, băieţi, orfani sau săraci) în întreprinderi pentru crearea viitorului lor, a unei secţiuni pentru strângerea şi trierea infirmilor, bătrânilor săraci, cerşetorilor şi vagabonzilor, internarea lor în secţiunile unui azil; combaterea concubinajului şi acţiunilor imorale; colectarea ajutoarelor pentru suferinzi şi nevoiaşi, controlarea vieţii de familie a populaţiei în ceea ce priveşte igiena copilului şi condiţiilor de muncă ale membrilor din familie”.
 
În anul 1944 trebuiau continuate toate lucrările începute în 1943. Pe lângă acestea erau prevăzute şi alte lucrări precum: canalizarea străzilor Regina Elisabeta - secţiunea I, Isaccea - secţiunea I, Carol cu Vasile Lascu, Basarabilor - secţiunea I, Ștefan cel Mare şi străzile dintre strada Carol şi Isaccea; trasarea şi executarea definitivă a străzilor Isaccea - sectorul I, strada Carol şi strada Vasile Lascu cu străzile de legătură dintre strada Carol şi strada Isaccea, conform planului director de sistematizare; construirea unei Hale de Alimente cu frigorifer, cu post poliţienesc şi post sanitar în Piaţa de Alimente din strada Basarab; construirea unui pavilion mic de ziare şi consumaţiuni, destinat Parcului Sf. Gheorghe; amenajarea terenului de sport în acest parc, pe locul vechilor barăci de lemn desfiinţate; amenajarea şi plantarea cu arbori şi grădină a Bulevardului nou trasat compus din Cheiul Dunării, strada Carol şi strada Vasile Lascăr; refacerea conductelor în reţeaua de distribuţie a apei, verificare, înlocuire, construire de cămine la noduri, sistematizarea reţelei Strada Regina Elisabeta - sectorul I, strada Isaccei - sectorul I, strada Carol până în strada Lascăr Catargiu, strada Basarabilor - sectorul I, strada Ștefan cel Mare şi joncţiunele între străzi”.
 
Lucrările prevăzute pentru anul 1945: completarea canalizării străzii Sf. Nicolae, Regele Ferdinand - sectorul I, strada Isaccea - sector I, strada Babadag - sector I, strada Mahmudiei - sector I şi strada Gloriei - sector I, conform Planului General de canalizare al oraşului; trasarea şi executarea definitivă a străzilor: Isaccea - sector I, Regina Elisabeta - sector I, strada Babadag - sector I, strada Sf. Nicolae şi strada Regele Ferdinand - sector I; pregătirea alinierilor şi a terenului pentru trasarea străzilor Regina Elisabeta - sector II, strada Babadag - sector II, strada Griviţei - sector II, strada Mahmudia - sector I, strada Gloriei - sector I, Piaţa pescăriilor sau a comerţului şi străzile adiacente acestora; construirea hotelului comunal, pe locul filat prin planul director, în faţa Geamiei, pe Cheiul Dunării şi a Bulevardului V. Lascăr, la capătul stadionului Mircea cel Mare; pregătirea terenului dintre noul local al primăriei şi localului Prefecturii destinat Stadionului oraşului şi Monumentul Mircea cel Mare din faţa Liceului de băieţi; executarea grajdurilor primăriei şi al serviciilor Salubrităţii. Executarea unui atelier de căruţărie şi potcovărie al comunei; dragarea lacului Ciuperca şi pregătirea pentru amenajarea unei pisciculturi şi a unei şcoli de canotaj.
 
Lucrările prevăzute pe anul 1946: canalizarea străzilor Regina Elisabeta sector II, strada Babadag sector II, strada Basarabilor sector II şi a străzilor adiacente; construirea pieţei Comerţului din Portul Pescarilor; construirea teatrului şi Căminului Cultural al oraşului, cuprinzând Muzeul şi Biblioteca oraşului; construirea amfiteatrului şi porticului stadionului Mircea cel Mare; construirea de mobilier necesar hotelului comunal; construirea Monumentului Regelui Carol I; procurarea unui grup electrogen de 300 HP/ motor, generator electric, transformator, amenajarea tabloului, joncţiunea la reţeaua de înaltă tensiune; refacerea reţelei de distribuţie a apei, verificare, înlocuire, construire de cămine la noduri, sistematizarea reţelei.
 
Lucrările prevăzute pentru anul 1947 în planul oraşului: construirea de mobilier pentru Teatrul şi căminul Cultural; construirea unui pavilion piscicol şi de canotaj la lacul Ciuperca; completări de materiale şi aparate necesare Serviciului de Salubritate şi amenajarea îndiguirilor islazurilor comunale de pe grinduri; construirea Monumentului lui Mircea cel Mare; refacerea reţelei electrice de înaltă tensiune; refacerea reţelei de distribuţie a apei/ verificare, înlocuire, construire de cămine la noduri, sistematizarea reţelei pe străzile rămase din planul de lucrări pe anii precedenţi.
 

Instituţii sanitare

 
Populaţia oraşului Tulcea beneficia de câteva instituţii sanitare. În luna septembrie 1940 situaţia personalului medical existent în oraşul Tulcea, plătit de ministerul sănătăţii şi casa sănătăţii, se prezenta astfel: 1 medic pentru circuit urban, grad 4, 1 medic pentru circuit urban, grad 2, 2 agenţi sanitari, grad 5, 1 moaşă, grad 1, 1 moaşă, grad 3, 1 soră de ocrotire; 2 persoane de serviciu.
 
În laboratorul Tulcea îşi desfăşurau activitatea 1 medic de laborator, grad 1, 1 chimist, 2 laboranţi, 2 persoane de serviciu.
 
Spitalul Tulcea dispunea de 1 medic primar grad 2, 1 medic primar fără grad, 1 medic secund fără grad, 2 ofiţeri sanitari cu gradul 2, 1 moaşă cu grad 2, 2 infirmiere cu gradul 1.
 
Din situaţia nr. 6271/1940, solicitată de Inspectoratul General Sanitar Constanţa, constatăm în Tulcea existenţa a 24.080 suflete ce trebuiau să beneficieze de un local spitalicesc închiriat, dotat cu 1 baie, 1 mobilă, 1 etuvă şi deservit de 2 medici, 4 agenţi sanitari, 3 moaşe, 1 soră de ocrotire.
 
În anul 1941 constatăm că judeţul Tulcea era împărţit în 28 circumscripţii medicale, dintre care 5 urbane (2 în oraşul Tulcea). Fiecare circă medicală era condusă de un medic ajutat de agenţi sanitari şi moaşe. Spitalul Tulcea dispunea de 85 paturi pentru bolnavi şi dispunea de trei secţii (conduse de medici) - secţia de boli interne, chirurgie, epidemii şi antirabic. Spitalul putea primii şi răniţi de război, având la dispoziţie 180 de paturi utilate potrivit. Pentru anul 1941 avem următoarele date statistice: număr bolnavi consultaţi - 5.360 persoane, 1.938 bolnavi internaţi, 23.576 numărul zilelor de tratament, 1.706 ieşiţi din spital vindecaţi, 148 externaţi amelioraţi, 5 externaţi în aceeaşi stare, 3 externaţi în stare mai gravă, 86 morţi. Numărul intervenţiilor chirurgicale mari - 168, mici - 372, intervenţii cu plată - 47, fără plată - 493. Suma încasată pentru operaţii a fost de 86.062 lei, iar suma încasată pentru întreţinere 385.691 lei.
 
În ceea ce priveşte bolile sociale şi epidemice, constatăm că în cursul anului 1941 un număr de 8.333 au suferit de tuberculoză, 8.789 de sifilis, 2.022 de pelagră, 42.921 de malarie, 374 de cancer; 409 de trahon, 1.499 de lepră, 147 de guşă, 184 de conjunctivită granuloasă, 13 de gripă parodită epidemică, 2 de tetanos, 13 de tuse convulsivă, 1 de variolă şi 9 de blenoragie.
 
În anul 1942-1943 se propunea personalului sanitar mobilizare la lucru: Spitalul Tulcea dispunea de 12 femei personal nemilitar, 1 ofiţer, 1 subofiţer, 7 grupa personal militar, 1 subofiţer mai în vârstă de 32 ani, 4 trupă; Serviciul Sanitar al oraşului Tulcea dispunea de 1 bărbat şi 5 femei personal nemilitar, 1 ofiţer, 4 grupă personal militar, 1 ofiţer mai mare de 30 ani, 1 trupă; Laboratorul Tulcea beneficia de 1 femeie personal nemilitar, 1 ofiţer, grupă de 4 personal militar, 1 ofiţer mai mare de 30 ani.
 
Serviciul sanitar al judeţului Tulcea trebuia să deservească numai în oraş un număr de 20.437 suflete. Populaţia oraşului beneficia de 2 medici plătiţi de stat, 2 medici particulari, 1 soră medicală, personal medical bugetari de stat - 7 persoane. Nu existau locuinţe pentru medici.
 
Situaţia materială a unităţilor sanitare din oraş se prezenta astfel: Spitalul oraşului dispunea de 85 paturi, 2 secţii: chirurgie şi interne. Personalul spitalului compus de 1 medic primar, cu funcţia de director, era medic pe secţia chirurgie, 1 medic primar pentru secţia de interne, care conducea şi secţia antirabică, 1 medic secundar provizoriu la secţia chirurgie, 1 oficiant sanitar, 1 post de oficiant sanitar vacant, 1 moaşă, 2 infirmiere clasa I, 1 administrator, 1 secretar contabil, 11 personal de serviciu. Spitalul înzestrat cu aparate Röutgen, etuve fixe şi mobile, baie cu duşuri şi căzi.
 
Laboratorul de igienă Tulcea funcţiona cu 2 secţii (bacteriologie şi chimie) conduse de 2 medici şi 1 agent sanitar. Populaţia oraşului Tulcea beneficia de 3 farmacii şi 2 drogherii: farmacia Constantinescu, situată pe strada Regina Elisabeta, farmacia Aglaia Wagner Drăghici, situată pe strada Regina Elisabeta nr. 26, farmacia H. Varcovici, funcţiona pe strada Sf. Nicolae, drogheria St. Popp, cu sediul pe strada Regina Elisabeta nr. 12; drogheria Coca Zosman Feingold, cu sediul pe strada Regina Elisabeta nr. 100.

 

Situaţia întreprinderilor industriale înfiinţate, desfiinţate sau naţionalizate

 
În conformitate cu Legea nr. 119 din anul 1948 toate întreprinderile industriale sau comerciale, mici sau mari, urmau să intre sub administraţia locală a oraşelor. Nici Tulcea nu a scăpat de această reglementare legislativă emisă la nivel naţional. Astfel, putem constata din izvoarele de arhivă care au fost întreprinderile naţionalizate sau desfiinţate din oraşul Tulcea.
 
Printre primele societăţi desfiinţate s-a numărat:
1. Proprietatea lui Pavel Cernescu care deţinea o presă mecanică de ulei, capacitate 24 h/ 500 l ulei, cu sediul în strada Isaccei nr. 102;
2. Proprietatea lui Gheorghe Hrisafi, 1 moară de mălai cu valţ dublu 600/300, capacitate 12.000 kg; 2 maşini de pasat cu capacitate 2.400 kg, cu sediul în strada Isaccei nr. 104; 1 presă mecanică de ulei, capacitate 600 l, pe strada Isaccei nr. 127;
3. Proprietatea lui Eger Afanase, 1 moară de grâu cu 2 valţuri duble, capacitate 15.000 kg; 1 moară de porumb cu valţ dublu, 12.000 kg, pe strada Isaccei nr. 161;
4. Proprietatea lui S. Svartz şi Grigore Hrisafi, 1 moară de grâu cu 2 valţuri duble, 15.000 kg capacitate, pe strada Isaccei nr. 165;
5. Proprietatea lui Grigore Hrisafi, 1 moară de porumb cu valţ dublu 600/300, capacitate 12.000 kg, 1 presă mecanică de ulei, capacitate de 600 l, 1 maşină pasat mei, capacitate 1600 kg, pe strada Isaccei nr. 65;
6. Proprietatea lui Grigore Lichiardopol şi I. Siminovici, 1 moară de grâu cu 3 valţuri, 1 valţ de porumb, capacitate de 1.000 kg; 1 presă mecanică de ulei, capacitate 5.000 l ulei, cu sediul în strada Babadag nr. 148;
7. Proprietatea lui Al. Sezonov, 1 moară de porumb cu valţ dublu, capacitate de 12.000 kg, pe strada Libertăţii nr. 68-70;
8. Proprietatea lui Hasan Suliman, 1 moară de grâu cu 4 valţuri, capacitate de 20.000 kg, 1 presă mecanică, capacitate 500 l, cu sediul în Bariera Mahmudiei;
9. Proprietatea lui Hristu Melano, 1 brutărie mecanică cu o capacitate de 2.000 pâini, pe strada Isaccea nr. 15-17.
 
Proprietăţile menţionate mai sus au intrat sub administraţia locală a oraşului Tulcea, la conducerea acestora fiind numită o altă persoană decât proprietarul, după cum urmează:
1. Proprietatea lui Pavel Cernevschi a intrat sub administrarea lui Vitrineanu C. Vasile - român
2. Proprietatea lui Gheorghe Hrisafi a intrat sub administrarea lui Parsicov Emilian - lipovean
3. Proprietatea Dănilă Gridin a intrat sub administrarea lui Condratov Petre - lipovean
4. Proprietatea lui Egor Afanase a intrat în administrarea lui Costencu Anani - lipovean
5. Proprietatea lui Grigore Hrisafi a intrat sub administrarea lui Alexeev Serghei - lipovean
6. Proprietatea Gr. Lichiardopol şi I. Somionovici a intrat sub administrarea lui Moiseev Vasile - rus
7. Proprietatea lui Ghe. Lichiardopol a intrat sub administrarea lui Alexandron Nazar - rus
8. Proprietatea lui Al. Sezonov a intrat sub administrarea lui Ignatov Luca - rus
9. Proprietatea lui Hasan Suliman a intrat sub administrarea lui Petrov Ghersan - lipovean
10. Proprietatea lui Cristu Melano a intrat sub administrarea lui Iordache Mircea - român.
De remarcat faptul că erau preferaţi ca administratori persoane de altă naţionalitate decât română, în acest caz fiind preferaţi ruşii şi lipovenii.

 
 
Potrivit Legii 119 din 1948 privind naţionalizarea întreprinderilor, au fost trecute în administraţia oraşelor brutăriile, abatoarele particulare, morile sistematice şi presele de ulei mecanice, care se încadrau în prevederile legii. Conform articolul 22 din legea naţionalizării mai putea fi date în proprietatea sau simpla folosinţă a administraţiilor locale, pe baza jurnalelor Comisiei de Miniştrii, şi alte întreprinderi naţionalizate. În acest sens, un caz special a reprezentat Fabrica de cherestea, moara şi presa de ulei, proprietăţi ale lui Adrian Avramide. Acestea nu puteau fi date în proprietate sau folosite de către administraţia locală pentru oraş, deoarece capacitatea de producţie a fabricii abia permitea satisfacerea nevoilor oraşului şi judeţului. De asemenea, toate secţiile fabricii lucrau cu aceeaşi capacitate motrică şi în aceeaşi locaţie, deci nu puteau fi scindate.
 
În registrul profesioniştilor înregistraţi de Camera de Comerţ şi Industrie Tulcea figurau în anul 1947-1948 un număr de 616 proprietari: 396 români, 52 ruşi, 27 greci, 88 evrei, 2 albanezi, 11 turci, 11 armeni, 8 germani, 3 iugoslavi, 1 franco-german, 14 bulgari, 2 sârbi, 1 italian. Majoritatea acestor proprietăţi au fost radiate din registrul profesioniştilor în perioada anilor 1945-1948.
 
Acelaşi registru evidenţiază un număr de 52 de firme sociale care funcţionau în oraşul Tulcea, dintre cele mai importante menţionăm:
1. „Societatea Unirea Ape Gazoase” - strada Isaccei nr. 91.
2. „Johan Scultety” (manufactură, pescărie) - strada Ștefan cel Mare.
3. „Gherasim Papadatos şi Gavril Papadatos” (cereale, lână) - strada Isaccea, radiată în 1947.
4. „Banca Naţională a României” (operaţiuni de scont şi circulare) - Paul Stătescu 2.
5. „Societatea A. R. Talpa” - strada Portului 41, radiată în 1949.
6. „Societatea Anonimă de Asigurări Generale Ancora” (asigurări) - strada Isaccea 22.
7. „Societatea Anonimă de Asigurări Generale Naţională” (asigurări) - radiat în 1949.
8. „Banca Federală Gurile Dunării” (operaţiuni de credit) - strada Carol 41, radiată.
9. „Banca Populară Spiru Haret” (credit şi economie) - strada Isaccea 16, radiat 1946.
10. „Banca Unirea Plugarilor” (societate de credit şi economie) - radiat 1945.
11. „S.R.D.” - Societate anonimă de navigaţie pe Dunăre - strada portului 9, radiat 1949.
12. „Banca Populară Didactică Învăţătorimea” (operaţiuni de credit şi economie) - strada Basarabilor.
13. „S.A.R.” - Asigurări Dacia Română (asigurări) - strada Sf. Nicolae 51;
14. „Agromex S.A.R.” - export de cereale.
15. „Miller Cereale Export S.A.R.” (comerţ de cereale) - strada Isaccea 27, radiat în anul 1946;
16. „Asociaţia Pescarilor Colectori” - strada Carol 26.
17. „Ioan Iacobini şi D. Tomorug” (exploatare postav, baiengerie, curăţătorie chimică şi darac de lână) - strada Isaccea 145, radiat în 1948.
18. „Unirea Pescarilor” - Halele pescarilor funcţiona din 1943.
19. „Societatea de Asigurări Generale” (asigurări) - strada 14 Noiembrie, nr. 16, funcţiona din 1943, radiată în 1949.
20. „Praga S.A.R.” (comercializarea şi industrializarea articole alimentare) - strada Gloriei 12, radiată în 1949.
21. „Albert Avramide şi Nicolau Nicolae” (băuturi spirtoase cu amănuntul) - strada Isaccea 28, radiată în 1948.
22. „Adrian Avramide şi Tr. Klipper&Co” (industrializarea, comercializarea lemnului, fabrică) - strada Isaccea 176.
23. Societatea Anonimă Română de Navigaţie pe Dunăre S.R.D. cu sediul pe strada Isaccea radiată în 1949.
 
În locul societăţilor radiate până în anul 1948-1949, s-au înfiinţat o serie de societăţi sau întreprinderi de stat. Acestea aveau de cele mai multe ori aceleaşi preocupări comerciale:
1. Societatea Comercială de stat Compescaria - comercializarea şi industrializarea peştelui, strada Piaţa Republicii nr. 2, funcţiona din 1948, avea o magazia nr. 3 în strada Gării nr. 19.
2. Magazinul de stat Pescarul S.A. - aprovizionare articole alimentare, strada Gării nr. 4, funcţiona din 1948, sucursale la Sulina şi Babadag.
3. Societatea Comercială de stat Romcereal - comercializare cereale, strada Babadag nr. 60-64, înfiinţată în 1948.
4. Societatea Comercială Aprolacta de Stat - lapte şi derivate, sediul strada Mărăşeşti, înfiinţată în 1948.
5. Magazinul de stat Plugul, filiala Tulcea - articole de fierărie, strada Ștefan cel Mare nr. 15, înfiinţată în 1948, radiată în 17 septembrie 1948.
6. Magazinul de stat Șantierul - articole de fierărie brută şi lucrată, str. Ștefan cel Mare nr. 15, înfiinţat în anul 1948, după desfiinţarea magazinului Plugul.
7. Banca R.P.R. (operaţiuni bancare), str. Paul Stătescu nr. 2, înfiinţată în 1948.
8. Societatea Comercială de stat Delta Dunării - desfacere cu ridicata şi amănuntul a produselor alimentare, vegetale şi animale, str. 23 August nr. 12, înfiinţată în 1948.
9. Societatea Sovieto-Română de Navigaţiuni S.A. Sovromtransport - transporturi, strada Portului nr. 5, înfiinţată în 1948, cu filială la Sulina.
10. Întreprinderea pentru industrializarea şi valorificarea experimentală a stufului, strada portului nr. 15, înfiinţată în 1949.
11. Societatea Anonimă Kalla - fabricarea şi desfacerea conservelor de peşte, legume şi murături, strada independenţei nr. 2, înfiinţată în 1949.
 
Cu toate că, în perioada 1946-1948, majoritatea firmelor care funcţionau în oraşul Tulcea tindeau să fie desfiinţate sau naţionalizate de către autorităţile locale, constatăm că altele se înfiinţează sau îşi extind activitatea, fapt confirmat de izvoarele de arhivă.
 
În luna decembrie a anului 1946 au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului firme precum proprietatea lui Victor S. Costea cu sediul comercial în strada Piaţa Nouă, ghereta nr. 18, având ca preocupare comercializarea de fructe, zarzavat şi articole confecţionate din papură; firma Anei G. Vicenţatos cu sediul în strada Isaccea nr. 17, măcelărie şi mezelărie; brutăria pe cont propriu a lui Boris Tomici cu sediul în strada Sf. Niculae.
În aceeaşi perioadă, Societatea Sovromtransport, cu sediul la Constanţa, efectua reparaţii de nave în Tulcea, având un număr de 1000 de angajaţi. Existenţa pieţei de desfacere a legumelor şi fructelor a înmulţit numărul comercianţilor tulceni care aveau ca preocupare principală comercializarea legumelor, zarzavaturilor şi fructelor.
 
Sursă foto: Imaginile fac parte din arhiva ICEM Tulcea şi au ilustrat un capitol din cartea bazată pe teza de doctorat Progresele oraşului port Tulcea între anii 1878 - 1948, p. 185-200.
 
Despre Ligia Dima 
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Școala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016. A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat. 
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate. 
 
Citeşte şi: 
 

Traficul şi mişcarea fluvială în Portul Tulcea între anii 1919 - 1939 (galerie foto)