Ateismul

,,Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul… Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom XXX, 15,19).
 
Cine crede că îmbrăţişând filozofia ateistă mai poate păstra şi demnitatea de „om” se înşeală amarnic.
 
Ideologia aceasta este perversă, deoarece îl identifică pe Dumnezeu cu răul, iar religia pentru cei ,,fricoşi”, dar credincioşi, este un ,,drog”, o ,,vodcă’’ pentru popor. 
 
Refuză să accepte răul, binele şi veşnicia, dar vor să reconstituie prin lupta de clasă ,,paradisul biblic”, acomodându-şi doctrina cu idei evanghelice: ajutorararea celor săraci.
 
Singurul care are puterea este poporul, care-şi făureşte religia colectivităţii. 
 
Doctrinar, tocmeşte activişti de partid din tagma ,,profeţilor mincinoşi“, ca să convingă că toate pot fi ca odinioră în creştinism ,,un bun comun”.
 
După ei continuitatea este doar societatea multilateral dezvoltată a socialismului spre comunism, fiindcă creştinismul tradiţional moare din punct de vedere filozofic, ştiinţific şi politic. 
 
Proudhon este un antiteist, iar Victor Hugo închină imne lui satan: ,,Trăiască infernul! Jos Dumnezeu!”. 

 
Divinitatea este huiduită, credinţa este laşitate, ipocrizie, mizerie, deoarece se împotriveşte progresului şi libertăţii umane.
 
Şi astfel se declară război oficial lui Dumnezeu şi implicit Bisericii şi slujitorilor Lui. 
 
Pentru Blanqui ideea de Dumnezeu este nefastă, un cuvânt mizerabil care produce nenorociri.
 
Biblia este o carte exagerată într-o lume modernă.
 

După Karl Marx religia este un fenomen iluzoriu, sau cum spunea F. Engels doar o reflectare fantastică în mintea omului.
 
Iisus va fi alungat din cer şi judecat, deoarece răzbunarea lui Marx este un paroxism. 
 
Proiectul marxist este de esenţă mefistofelică pentru că cere suprimarea divinului şi va pune o altă lumină în loc: materialismul-dialectic. 
 
A venit timpul mult aşteptat când omul trebuie divinizat, iar adevărul nebunatic al creştinilor poate fi explicat prin sursele hegeliene, căci religia este un virus care înbolnăveşte pe oricine. 
 
Ateismul este de fapt refuzul de a privi realitatea, argumentul moral, istoric, cauzal. 
 
Pofta de a face orice fără să mai dea socoteală cândva şi cuiva, fiindcă şi aşa nu te-a văzut nimenea. 
 
Când l-ai pierdut pe Dumnezeu, chiar dacă eşti onorabil în comportamentul etic, nu îţi ţine de cald la Judecată: Dincolo...
 
Tu care zici că ai şi carte, să te mai îndoieşti privind miliardele de galaxii, sau să zici că binele şi răul nu există? 
 
Chiar este o glumă proastă! 
 
Cine se luptă cu Dumnezeu pierde din start. 
 
Unii sunt deja cenuşă şi ulcele, iar celor necredincioşi le tremură glasul, constatând că infinitul nu se mai termină... 
 
Să te revolţi împotriva sfinţeniei, să crezi doar în materia imorfă, să nu vrei să ai suflet!
 
La ce te poţi aştepta, dacă totuşi Există? 
 
Şi astfel mai toate regimurile totalitare care au ca fundament marxis-leninismul au dat lumii tirani şi dictatori. Victoria ateismului stă în criza valorilor, ignoranţă şi indiferentism. 
 
Şi aşa s-au răvăşit sufletele popoarele, după cum s-au ostenit semănătorii de neghină ai revoluţiei iluministe, producând acest microb ideologic.
 
Să aşezi pe soclu doar raţiunea şi materia şi să-l arunci pe om în mijlocul naturii darwiniste şi să preferi ca strămoş un maimuţoi… nu mai este un raţionament uman, ci diabolic. 
 
Să-L înlocuieşti pe Dumnezeu cu un manifest a unui idiolog ca Lenin, sau criminal ca Stalin, nu îţi mai poate linişti cugetul: pentru că speranţa ta era altceva. 
 
În atinchitate Plutarh spunea: ,,Tot ateul, ziua se laudă şi neagă, iar când rămâne singur şi noaptea meditează, îl copleşesc îndoielile şi este cuprins de remuşcări”.
 
Scriptura ne propune  să ne ferim de fiii veacului pricepuţi în meşteşugiri: ,,Zis-a nebunul în inima sa, nu este Dumnezeu” (Psalmul 52,1).
 
Am dăinuit deoarece în suflet purtăm veşnicia şi în faţa ochilor Creaţia, în scris aşternem Credinţa care pe veci rămâne Logosul Întrupat ,,Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic, cele ce se văd”. (Evrei 11, 1-3).
 
Filozoful ateist totalitar respinge pe Hristos şi dă ,,proprietatea de Sus”, aşa cum afirmă H. Heine: ,,cerul preoţilor şi călugărilor”. 
 
Mi-aş permite doar o întrebare: ce a fost în mintea acelei maimuţe când s-a trezit că a devenit om?” 
 
În ciuda lor creştinismul este o realitate. 
 
Şi să ştiţi că s-au cheltuit bani mulţi ca oamenii să aivă ,,raiul" aici, şi să nu mai tânjească după o altă lume mai bună şi mai dreaptă... 
 
Este absurd să te întreci cu Absolutul! 
 
Dacă ţi-ai permis totul şi prosperi, de ce eşti negativist?
 
E uşor să fii ateu după ce ai ieşit cu bine din necaz! 
 
Ce Mântuitor te mai aşteaptă… până la sfârşit! 
 
Pentru cei înstăriţi Dumnezeu este inutil, ei au deja ,,raiul", în timp ce pentru cei săraci este neputincios, fiindcă permite această stare.
 
Poate să fie Dumnezeu nedrept că nu ne pedepseşte când greşim?
 
În lumea modernă ateistul şi-a schimbat discursul şi captează nu prin argumente, ci prin retorică populistă, luând chip umanist. 
 
Această boala a secolului trecut încă este susţinută de ambiţii ,,ştinţifice” şi politice.
 
Oare a greşit Dumnezeu când i-a dat omului toată libertatea şi l-a făcut stăpân?
 
Propaganda ateistă din lume nu poate acoperi lucrarea Duhul Sfânt care este deasupra materiei şi a naturalului. Calea unui ateu rămâne doar disperarea şi nefiinţa. 
 
Sunt  şi atei  pentru că vremurile sunt apocaliptice şi ,,credinţa" multora este  rece. Păcatul învrăjbeşte şi atunci apare ura faţă de El.
 
Să ştiţi că până şi dracii cred şi se cutremură, dar rămân vicleni că nu pot să-şi ceară iertare şi să mai facă binele! Ateii Îl urăsc pe Hristos, fiindcă n-au putut să-L dea jos din Cer pe Dumnezeu, şi... ei trăiesc ca în,,Sânul lui Avram”! 
 
Referatul Scripturistic ne aminteşte că răutatea oamenilor ajunsese aşa de mare pe pământ, încât Creatorului i-a părut rău că l-a zitit pe om. 
 
Dacă şi-au permis să-L crucifice pe Fiul Său, atunci ororile care au urmat se puteau anticipa. 
 
Eşti liber cugetător şi un ateu fervent, dar nu fi înrăit pe Tradiţie, Biserică, sau poporul din care faci parte!
 
Zici că nu eşti înţeles? 
 
Cei care gândesc că democraţia este timpul ateilor, deoarece Biserica şi slujitorii ei sunt preocupaţi doar de ritualistică, vor fi dezamăgiţi. 
 
Agnosticismul ca o manifestare a culturii europene ne îngrijorează, dar nu trebuie să ne sperie, ci să ne aducă starea de veghe a rugăciunii. 
 
Cu dragoste creştinească dăm acest sfat: trăiţi-vă viaţa alături de Dumnezeu, încât să nu vă fie niciodată ruşine de voi înşivă!
 
Să cerem iertare, căci Dumnezeul nostru este Îndelung-Răbdător!.