Un om care a făcut ceva pentru orașul care l-a „înfiat” Avocatul și parlamentarul Constanței George Dobias
Un om care a făcut ceva pentru orașul care l-a „înfiat”: Avocatul și parlamentarul Constanței George Dobias
20 Mar, 2018 00:00
ZIUA de Constanta
3533
Marime text
Personalitate necunoscută. Rămasă de tot în uitare. Nemeritat.
Cercetarea a pornit de la găsirea unor fotografii și cărți poștale de familie ale acestei personalități venite din Iașii Moldovei - ca personalitate, deja - în orașul de pe țărmul Mării Negre.
Investigațiile mele se află încă la început. Timpul mi-a refuzat o sursă de primă mână: fiica lui George Dobias, care a lucrat la biblioteca Institutului de Învățământ Superior Constanța, pe care a cunoscut-o multă lume - dar nu în ceea ce-i privește familia - și care, din păcate, a decedat cu puțini ani înainte de 1989. Oamenii care au cunoscut-o vorbesc foarte frumos despre ea, deși unii cărora le povestea despre tatăl ei nu au reținut „povestea”. Cu toate acestea, puținele informații găsite până acum despre cariera avocatului și deputatului George Dobias m-au ajutat pentru a contura - e drept, cu lacune destul de mari - personalitatea sa publică, iar cărțile poștale mi-au permis să-l „citesc” pe om - soț, părinte, frate, cumnat și prieten -, într-o lume în care familia reprezenta stâlpul de rezistență.
George Eugeniu Dobias s-a născut la Fălticeni, județul Suceava, la 9 august 1877. Și-a urmat studiile la Institutele Unite Iași, apoi a fost student al Facultății de Drept și Literatură București. În iulie 1895, a luat licența în Drept și în Istorie și Filozofie cu Magna Cum Laude. Teza sa de licență, Plata prin subrogațiune în dreptul roman, român și comercial, a fost publicată în 1898, la Tipografia Curții Regale F. Göbl Fiu.
Pe 4 iunie 1899, s-a înscris la Baroul Iași și apoi a intrat în magistratură, până la 1 aprilie 1907.
„Atras de cariera de avocat și publicist, temperament independent și combativ, s-a aruncat cu furie în luptele politice înscriindu-se în Partidul Conservator.” Odată cu venirea conservatorilor la putere, a fost ales prim ajutor de primar la Iași. Apoi, „consilier al Guvernului pe lângă Creditul Urban din Iași”. În 1908, a fost printre primii aderenți ai Partidului Conservator-Democrat.
„După moartea regretatului Ion Bănescu (1909 - n.n.), d-l G. Dobias s-a stabilit în Constanța, unde luptă cu aceeași râvnă pentru întărirea partidului său și grație calităților sale sufletești și amabilităței sale și-a creat în scurtă vreme foarte mulți prieteni. Astăzi se bucură de-o frumoasă situație în partid unde e considerat ca omul viitorului. Ca avocat e foarte căutat, grație muncei ce-o depune și energiei cu care susține cauzele, ce i se prezintă”, aprecia B. Confort.
Pe George Dobias îl întâlnim la banchetul ocazionat de inaugurarea Clubului Conservator-Democrat din Constanța, pe 13 iunie 1910. Acesta a ținut un discurs, în care sublinia: „În lupta măreață ce a întreprins-o partidul nostru, am avut o prietenă și colaboratoare prețioasă: presa conservatoare-democratică. Beau pentru presa noastră.”
În 1911, era considerat „unul dintre avocații de frunte din acest oraș” și membru al Partidului Conservator Democrat. Prezent la întrunirea publică de la sala „Elpis”, convocată de comitetele executive ale Partidul Național Liberal și Partidul Conservator Democrat, pe 18 decembrie 1911, discursul său, îndreptat împotriva administrației locale, a impresionat.
În alegerile parlamentare pentru Camera deputaților din 1912, între numele candidaților guvernului pentru județul Constanța, pentru Colegiul II, este înscris și George Dobias, avocat, proprietar, din partea Partidului Conservator-Democrat.
În lupta politică, se practica și atunci, ca și acum, atacul la persoană. Nici George Dobias nu a scăpat de acesta. Astfel, periodicul contracandidaților săi, „Deșteptarea Dobrogei”, din 4 noiembrie 1912, considera că „d. Dobias, candidatul guvernului” n-are „istorie, dacă nu considerăm ca evenimente istorice de mare însemnătate… protecția personală de care se bucură d-l Dobias pe lângă șefii takismului. (…) Alegătorii din Dobrogea n-au suflete de sclavi și ei vor răspunde la ofensa ce li se face retrimițând pe d-l Dobias, candidatul guvernului la biuroul său de avocat. (…) Cunoaște cineva care sunt ideile d-lor Dobias, Alimăneșteanu, Voicu, Roșculeț și Xeni despre chestiunea socială, lipsa de lucru la muncitori, despre proletarizarea micii proprietăți, despre votul universal, despre politica externă, despre eventualitatea unui războiu și atâtea alte chestiuni vitale de care depinde viitorul poporului român?”
Autorul articolului marșa pe ideea că cei amintiți nu au niciun program. Și numărul unic, din 4 noiembrie 1912, al periodicului „Deșteptarea Dobrogei. Organ al PSD“ îi critică pe contracandidați, între care și pe Dobias. Chiar și „Conservatorul Constanței” din 5 februarie 1912 consemna, sarcastic - sub semnătura „A”: „Astăzi d. Dobias nu mai vrea să fie nici prefect, nici primar, el s-ar mulțumi și cu vreo ocupație la arestul preventiv” .
George Dobias câștigă locul dorit în Parlamentul României, devenind deputat. Nu deținem multe date despre activitatea lui parlamentară. Însă acesta atrăgea atenția celor prezenți, în ședința din 13 decembrie 1912 din Adunarea Deputaților, să nu fie surprinși de numărul mare al cererilor dobrogenilor, deoarece „multe sunt nevoile noastre și mari suferințele din trecut”. Se referea, între altele, la „egalizarea cu țara a alegerilor comunale și județene, înființarea curții cu juri, libertatea presei și a întrunirilor”, oprirea deposedărilor de pământ la care sunt supuși țăranii și necesitatea înființării unui liceu pentru că „avem contingentul cel mai mare de știutori de carte, peste 80%”.
În 1913, în condițiile luptei pentru putere în Partidul Conservator-Democrat, organizația se împarte în două: în jurul avocatului George Dobias, „care dorea să ajungă președintele ei”, și a lui C. Irimescu, prefect al Constanței. Ultimul se va retrage din funcție și va trece la liberali.
N-am găsit încă informații despre George Dobias până în 1923, când participă la Congresul Avocaților din România.
În 1926 se pare că făcea parte din Partidul Național, de vreme ce este semnalat ca unul dintre colaboratorii periodicului „Național. Foaia Partidului Național secția Constanța”, care apare între 17 ianuarie și 23 mai 1926.
Peste un an, îl găsim în Comitetul Județean al PNȚ, fiind ales fiind ales membru al acestuia, al 9-lea, cu 73 de voturi. La primul congres al organizației constănțene a PNȚ - 30 octombrie 1927 - președintele V. Lepădatu demisionează în semn de protest față de intenția Comitetului de a coopta un al treilea vicepreședinte, în persoana avocatului G. Dobias.
George Dobias este implicat - poate și din considerente politice - în „opere de binefacere” pentru binele orașului. În această direcție, în 1911-1912, este membru al Comitetului provizoriu de organizare a unei subscripții locale în vederea construirii unei alte biserici „în partea de sus a orașului”, cu hramul „Sfinții Constantin și Elena și Sfântul Nicolae” - după ce fusese ridicată Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. În lista de subscripții, îl găsim și pe Dobias, care dona 100 de lei.
De asemenea, în 1914, pe 24 noiembrie, George Dobias participă la ședința de constituire a Comitetului pentru ridicarea unui monument dedicat Regelui Carol I la Constanța, fiind ales în Comitetul general de acțiune și, peste o săptămână, participă la prima ședință a Delegației permanente a Comitetului.
George Dobias a fost decorat cu „Coroana României” în grad de ofițer și a primit Medalia Jubiliară Carol I.
Corespondența pe care am avut-o la dispoziție este una a unei familii normale. Tatăl familiei este fostul deputat avocatul George Dobias. Din cărți poștale, am dedus că numele soției sale este Trandafira, iar a fetei, Zoița. Pe sora sa o cheamă Eufrosina, iar cumnatul său este inginerul Ion Popescu, care lucra la Societatea Româno-Americană. Între ei se poartă corespondența. Despre fiica avocatului, din surse orale, am aflat că a lucrat la Biblioteca Institutului de Învățământ Superior Constanța până la pensionare. Era o doamnă stilată, vorbitoare de limbi străine – explicabil, de vreme ce fusese crescută la pension. Aceasta a avut două fete, una dintre ele era moartă în anii 80, iar cealaltă locuia la Galați (?), fiind căsătorită cu un inginer chimist. „Zicuța” Dobias a locuit în blocul CFR-ului de lângă fostul Cinematograf „Republica”. Acolo au fost găsite aruncate documentele, cărțile poștale și fotografiile pe care le prezint azi. Zicuța a murit cu câțiva ani înainte de Revoluție. În documente apar și alte numeroase nume, ce îmi sunt necunoscute. Majoritatea lor sunt diminutive.
Vă voi prezenta doar două dintre cărțile poștale la care m-am referit. Ne interesează, în mod special, omul George Dobias, din punctul de vedere al relațiilor familiale. Acesta se dovedește a fi un tată și un soț iubitor.
Carte poștală adresată d-nei Trandafira Dobias, str. Ion Bănescu nr. 4 sau 7 Constanța. Ștampila poștei: 24 aprilie 1934 (?). Text față-verso: Dragă tăticule de ziua matele George îți urez ani mulți să trăiești până în adânci bătrânețe și să mă vezi la casa mea. Fetița ta cea mică Zicuțu. Și ție Cocușor îți urez să trăiești ani mulți fericiți. A ta mică sora Zicuțu. Dragă Mămicule, După cum îmi spui că tăticu ți-a spus că am guturai și că sunt răcită / Este adevărat dar acum am numai puțin guturai. Mămicule îți scriu că această carte care am primit-o astăzi a venit cam târziu că i-o arăt lui Bebe, căci acesta a plecat la Constanța Miercuri. Cât despre mine să n-ai grijă căci sunt foarte bine îngrijită de Leana care îmi face plăcerile. Gomenol nu pun căci doctoria care îmi trebuie este batista, casă-mi suflu nasu. Noi suntem foarte bine aci. Copilul Lenei a crescut cu mult mai mult decât crezi. Eu merg foarte bine cu școala. Mamă te aștept cu nerăbdare să vii mai repede că sunt singură în toată casa numai cu Leana. Mami vino cât poți mai repede căci mi-e foarte dor. Mamă te sărut. Cu drag Zicuțu tău care te dorește.
Carte poștală adresată d-rei Zicu Dobias, str. Marcu Aurel nr. 8 Constanța. Ștampila poștei -27 iulie 1938.
Text față-verso: No. 11 Covasna județul Treiscaune. Sosesc mâine seara, Zicu. Deci dă telegramă cu o zi înainte adică înainte de plecare. Camera e goală de astă-zi. Nu uita costumul de bae. Fii atentă la geamandan. Suete într-un vagon unde mai sunt și alte persoane, mai bine unde sunt doamne cu copii. Ocupă un loc din vreme în tren. La 9 seara ești în Covasna. Poate ai noroc să plece din Constanța vre-o familie în Covasna. Poate din (indescifrabil). Întreabă la Pliciur (?) dacă pleacă el.
Scumpa tatei fetiță. Sunt foarte măhnit că ai avut supărare cu D-na Dir. din cauza dansului. Tăticu a făcut împreună cu Moș Alecu pe dracu în patru și am golit camera de alături de noi, care e destul de bună. Aici e foarte frumos acum: Este un ștand de acid carbonic, unde faci și băi de soare, dans de asemenea; cofetării foarte bune cu prăjituri și înghețate; restaurantul de asemene. Dacă vrei să vii, ia trenul de 7 fără 10 dimineața bilet de la Constanța la Covasna cl. II-a; ajungi la București la 10 și 20; te interesezi în gara de nord, care tren accelerat pleacă la Brașov. La Brașov imediat iei un hamal și-i spui să-ți arate trenul e Covasna spre Brețcu. Noi te așteptăm la gară în Covasna. Tu dă-mi o telegramă: George Dobias Regele Ferdinand. Mi se spune că este un vagon direct București-Covasna. Întreabă în gara de nord. Ar fi ideal să nu mai schimbi trenul la Brașov. Păstrează bine biletul de tren pentru întors. Tăticu. Te îmbrățișez și te aștept. Tăticu, 27 iulie 1938. Salutări de mâini mamucăi tale.
În fond, avocatul și deputatul George Dobias este un om care a făcut ceva pentru orașul care l-a „înfiat”. Drept pentru care nu trebuie lăsat, nedrept, în uitarea oamenilor…
Sursa foto: Arhivă personală Gheorghe Mihai
Despre Lavinia Dumitrașcu
Lavinia Dacia Dumitrașcu s-a născut la Constanța pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănțene, a publicat în reviste literare și a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitrașcu, prin arhive și biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat și uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanța - Facultatea de Istorie și Științe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universității „Andrei Șaguna“ din Constanța. Din 2005 și până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Citește și:
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
Turci și tătari în administrația și viața politică a Dobrogei, după revenirea acesteia la România
Cercetarea a pornit de la găsirea unor fotografii și cărți poștale de familie ale acestei personalități venite din Iașii Moldovei - ca personalitate, deja - în orașul de pe țărmul Mării Negre.
Investigațiile mele se află încă la început. Timpul mi-a refuzat o sursă de primă mână: fiica lui George Dobias, care a lucrat la biblioteca Institutului de Învățământ Superior Constanța, pe care a cunoscut-o multă lume - dar nu în ceea ce-i privește familia - și care, din păcate, a decedat cu puțini ani înainte de 1989. Oamenii care au cunoscut-o vorbesc foarte frumos despre ea, deși unii cărora le povestea despre tatăl ei nu au reținut „povestea”. Cu toate acestea, puținele informații găsite până acum despre cariera avocatului și deputatului George Dobias m-au ajutat pentru a contura - e drept, cu lacune destul de mari - personalitatea sa publică, iar cărțile poștale mi-au permis să-l „citesc” pe om - soț, părinte, frate, cumnat și prieten -, într-o lume în care familia reprezenta stâlpul de rezistență.
George Eugeniu Dobias s-a născut la Fălticeni, județul Suceava, la 9 august 1877. Și-a urmat studiile la Institutele Unite Iași, apoi a fost student al Facultății de Drept și Literatură București. În iulie 1895, a luat licența în Drept și în Istorie și Filozofie cu Magna Cum Laude. Teza sa de licență, Plata prin subrogațiune în dreptul roman, român și comercial, a fost publicată în 1898, la Tipografia Curții Regale F. Göbl Fiu.
Pe 4 iunie 1899, s-a înscris la Baroul Iași și apoi a intrat în magistratură, până la 1 aprilie 1907.
„Atras de cariera de avocat și publicist, temperament independent și combativ, s-a aruncat cu furie în luptele politice înscriindu-se în Partidul Conservator.” Odată cu venirea conservatorilor la putere, a fost ales prim ajutor de primar la Iași. Apoi, „consilier al Guvernului pe lângă Creditul Urban din Iași”. În 1908, a fost printre primii aderenți ai Partidului Conservator-Democrat.
„După moartea regretatului Ion Bănescu (1909 - n.n.), d-l G. Dobias s-a stabilit în Constanța, unde luptă cu aceeași râvnă pentru întărirea partidului său și grație calităților sale sufletești și amabilităței sale și-a creat în scurtă vreme foarte mulți prieteni. Astăzi se bucură de-o frumoasă situație în partid unde e considerat ca omul viitorului. Ca avocat e foarte căutat, grație muncei ce-o depune și energiei cu care susține cauzele, ce i se prezintă”, aprecia B. Confort.
Pe George Dobias îl întâlnim la banchetul ocazionat de inaugurarea Clubului Conservator-Democrat din Constanța, pe 13 iunie 1910. Acesta a ținut un discurs, în care sublinia: „În lupta măreață ce a întreprins-o partidul nostru, am avut o prietenă și colaboratoare prețioasă: presa conservatoare-democratică. Beau pentru presa noastră.”
În 1911, era considerat „unul dintre avocații de frunte din acest oraș” și membru al Partidului Conservator Democrat. Prezent la întrunirea publică de la sala „Elpis”, convocată de comitetele executive ale Partidul Național Liberal și Partidul Conservator Democrat, pe 18 decembrie 1911, discursul său, îndreptat împotriva administrației locale, a impresionat.
În alegerile parlamentare pentru Camera deputaților din 1912, între numele candidaților guvernului pentru județul Constanța, pentru Colegiul II, este înscris și George Dobias, avocat, proprietar, din partea Partidului Conservator-Democrat.
În lupta politică, se practica și atunci, ca și acum, atacul la persoană. Nici George Dobias nu a scăpat de acesta. Astfel, periodicul contracandidaților săi, „Deșteptarea Dobrogei”, din 4 noiembrie 1912, considera că „d. Dobias, candidatul guvernului” n-are „istorie, dacă nu considerăm ca evenimente istorice de mare însemnătate… protecția personală de care se bucură d-l Dobias pe lângă șefii takismului. (…) Alegătorii din Dobrogea n-au suflete de sclavi și ei vor răspunde la ofensa ce li se face retrimițând pe d-l Dobias, candidatul guvernului la biuroul său de avocat. (…) Cunoaște cineva care sunt ideile d-lor Dobias, Alimăneșteanu, Voicu, Roșculeț și Xeni despre chestiunea socială, lipsa de lucru la muncitori, despre proletarizarea micii proprietăți, despre votul universal, despre politica externă, despre eventualitatea unui războiu și atâtea alte chestiuni vitale de care depinde viitorul poporului român?”
Autorul articolului marșa pe ideea că cei amintiți nu au niciun program. Și numărul unic, din 4 noiembrie 1912, al periodicului „Deșteptarea Dobrogei. Organ al PSD“ îi critică pe contracandidați, între care și pe Dobias. Chiar și „Conservatorul Constanței” din 5 februarie 1912 consemna, sarcastic - sub semnătura „A”: „Astăzi d. Dobias nu mai vrea să fie nici prefect, nici primar, el s-ar mulțumi și cu vreo ocupație la arestul preventiv” .
George Dobias câștigă locul dorit în Parlamentul României, devenind deputat. Nu deținem multe date despre activitatea lui parlamentară. Însă acesta atrăgea atenția celor prezenți, în ședința din 13 decembrie 1912 din Adunarea Deputaților, să nu fie surprinși de numărul mare al cererilor dobrogenilor, deoarece „multe sunt nevoile noastre și mari suferințele din trecut”. Se referea, între altele, la „egalizarea cu țara a alegerilor comunale și județene, înființarea curții cu juri, libertatea presei și a întrunirilor”, oprirea deposedărilor de pământ la care sunt supuși țăranii și necesitatea înființării unui liceu pentru că „avem contingentul cel mai mare de știutori de carte, peste 80%”.
În 1913, în condițiile luptei pentru putere în Partidul Conservator-Democrat, organizația se împarte în două: în jurul avocatului George Dobias, „care dorea să ajungă președintele ei”, și a lui C. Irimescu, prefect al Constanței. Ultimul se va retrage din funcție și va trece la liberali.
N-am găsit încă informații despre George Dobias până în 1923, când participă la Congresul Avocaților din România.
În 1926 se pare că făcea parte din Partidul Național, de vreme ce este semnalat ca unul dintre colaboratorii periodicului „Național. Foaia Partidului Național secția Constanța”, care apare între 17 ianuarie și 23 mai 1926.
Peste un an, îl găsim în Comitetul Județean al PNȚ, fiind ales fiind ales membru al acestuia, al 9-lea, cu 73 de voturi. La primul congres al organizației constănțene a PNȚ - 30 octombrie 1927 - președintele V. Lepădatu demisionează în semn de protest față de intenția Comitetului de a coopta un al treilea vicepreședinte, în persoana avocatului G. Dobias.
George Dobias este implicat - poate și din considerente politice - în „opere de binefacere” pentru binele orașului. În această direcție, în 1911-1912, este membru al Comitetului provizoriu de organizare a unei subscripții locale în vederea construirii unei alte biserici „în partea de sus a orașului”, cu hramul „Sfinții Constantin și Elena și Sfântul Nicolae” - după ce fusese ridicată Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. În lista de subscripții, îl găsim și pe Dobias, care dona 100 de lei.
De asemenea, în 1914, pe 24 noiembrie, George Dobias participă la ședința de constituire a Comitetului pentru ridicarea unui monument dedicat Regelui Carol I la Constanța, fiind ales în Comitetul general de acțiune și, peste o săptămână, participă la prima ședință a Delegației permanente a Comitetului.
George Dobias a fost decorat cu „Coroana României” în grad de ofițer și a primit Medalia Jubiliară Carol I.
Corespondența pe care am avut-o la dispoziție este una a unei familii normale. Tatăl familiei este fostul deputat avocatul George Dobias. Din cărți poștale, am dedus că numele soției sale este Trandafira, iar a fetei, Zoița. Pe sora sa o cheamă Eufrosina, iar cumnatul său este inginerul Ion Popescu, care lucra la Societatea Româno-Americană. Între ei se poartă corespondența. Despre fiica avocatului, din surse orale, am aflat că a lucrat la Biblioteca Institutului de Învățământ Superior Constanța până la pensionare. Era o doamnă stilată, vorbitoare de limbi străine – explicabil, de vreme ce fusese crescută la pension. Aceasta a avut două fete, una dintre ele era moartă în anii 80, iar cealaltă locuia la Galați (?), fiind căsătorită cu un inginer chimist. „Zicuța” Dobias a locuit în blocul CFR-ului de lângă fostul Cinematograf „Republica”. Acolo au fost găsite aruncate documentele, cărțile poștale și fotografiile pe care le prezint azi. Zicuța a murit cu câțiva ani înainte de Revoluție. În documente apar și alte numeroase nume, ce îmi sunt necunoscute. Majoritatea lor sunt diminutive.
Vă voi prezenta doar două dintre cărțile poștale la care m-am referit. Ne interesează, în mod special, omul George Dobias, din punctul de vedere al relațiilor familiale. Acesta se dovedește a fi un tată și un soț iubitor.
Carte poștală adresată d-nei Trandafira Dobias, str. Ion Bănescu nr. 4 sau 7 Constanța. Ștampila poștei: 24 aprilie 1934 (?). Text față-verso: Dragă tăticule de ziua matele George îți urez ani mulți să trăiești până în adânci bătrânețe și să mă vezi la casa mea. Fetița ta cea mică Zicuțu. Și ție Cocușor îți urez să trăiești ani mulți fericiți. A ta mică sora Zicuțu. Dragă Mămicule, După cum îmi spui că tăticu ți-a spus că am guturai și că sunt răcită / Este adevărat dar acum am numai puțin guturai. Mămicule îți scriu că această carte care am primit-o astăzi a venit cam târziu că i-o arăt lui Bebe, căci acesta a plecat la Constanța Miercuri. Cât despre mine să n-ai grijă căci sunt foarte bine îngrijită de Leana care îmi face plăcerile. Gomenol nu pun căci doctoria care îmi trebuie este batista, casă-mi suflu nasu. Noi suntem foarte bine aci. Copilul Lenei a crescut cu mult mai mult decât crezi. Eu merg foarte bine cu școala. Mamă te aștept cu nerăbdare să vii mai repede că sunt singură în toată casa numai cu Leana. Mami vino cât poți mai repede căci mi-e foarte dor. Mamă te sărut. Cu drag Zicuțu tău care te dorește.
Carte poștală adresată d-rei Zicu Dobias, str. Marcu Aurel nr. 8 Constanța. Ștampila poștei -27 iulie 1938.
Text față-verso: No. 11 Covasna județul Treiscaune. Sosesc mâine seara, Zicu. Deci dă telegramă cu o zi înainte adică înainte de plecare. Camera e goală de astă-zi. Nu uita costumul de bae. Fii atentă la geamandan. Suete într-un vagon unde mai sunt și alte persoane, mai bine unde sunt doamne cu copii. Ocupă un loc din vreme în tren. La 9 seara ești în Covasna. Poate ai noroc să plece din Constanța vre-o familie în Covasna. Poate din (indescifrabil). Întreabă la Pliciur (?) dacă pleacă el.
Scumpa tatei fetiță. Sunt foarte măhnit că ai avut supărare cu D-na Dir. din cauza dansului. Tăticu a făcut împreună cu Moș Alecu pe dracu în patru și am golit camera de alături de noi, care e destul de bună. Aici e foarte frumos acum: Este un ștand de acid carbonic, unde faci și băi de soare, dans de asemenea; cofetării foarte bune cu prăjituri și înghețate; restaurantul de asemene. Dacă vrei să vii, ia trenul de 7 fără 10 dimineața bilet de la Constanța la Covasna cl. II-a; ajungi la București la 10 și 20; te interesezi în gara de nord, care tren accelerat pleacă la Brașov. La Brașov imediat iei un hamal și-i spui să-ți arate trenul e Covasna spre Brețcu. Noi te așteptăm la gară în Covasna. Tu dă-mi o telegramă: George Dobias Regele Ferdinand. Mi se spune că este un vagon direct București-Covasna. Întreabă în gara de nord. Ar fi ideal să nu mai schimbi trenul la Brașov. Păstrează bine biletul de tren pentru întors. Tăticu. Te îmbrățișez și te aștept. Tăticu, 27 iulie 1938. Salutări de mâini mamucăi tale.
În fond, avocatul și deputatul George Dobias este un om care a făcut ceva pentru orașul care l-a „înfiat”. Drept pentru care nu trebuie lăsat, nedrept, în uitarea oamenilor…
Sursa foto: Arhivă personală Gheorghe Mihai
Despre Lavinia Dumitrașcu
Lavinia Dacia Dumitrașcu s-a născut la Constanța pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănțene, a publicat în reviste literare și a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitrașcu, prin arhive și biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat și uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanța - Facultatea de Istorie și Științe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universității „Andrei Șaguna“ din Constanța. Din 2005 și până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Citește și:
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
Turci și tătari în administrația și viața politică a Dobrogei, după revenirea acesteia la România
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii