Călători străini prin Dobrogea (CIV) - Clausewitz (Danemarca)

Diplomatul danez Clausewitz (? - ?) a fost numit în 1824 consilier la legaţia Danemarcei din Imperiul Otoman. În drumul spre Constatinopol/Istanbul, el a străbătut Ţara Românească şi sudul Dobrogei otomane, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa la Silistra.
Jurnalul său de drum a fost publicat anonim în 1828, într-o revistă din Copenhaga. Textul a fost tradus în româneşte în 1928 de Constantin I. Karadja, în articolul „Un diplomat danez la Curtea lui Grigore Ghica Vodă (1824)“, publicat în „Revista istorică“ din Bucureşti. Institutul „N. Iorga“ a reprodus traducerea lui Karadja în noua serie „Călători străini despre Ţările Române“.
 
La 7 mai 1824, Clausewitz a traversat Dunărea la Silistra, nu fără emoţii, deoarece paşa de Silistra „trăgea la ţintă în corăbii, fără a avea însă vreo intenţie rea“! Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), ofiţerul britanic de marină sir W. Smith (1792/XC), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele francez de Langeron (1807;1809/CI) şi contele francez de Lagarde (1813/CIII).
 
Apoi, diplomatul a străbătut „pădurile Dobrogei“ pe itinerarul Cainargi/Cainargeaua - Moshe - Buzargic/Bazargic. Numele Dobrogea mai fusese folosit şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), diplomatul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), locotenentul francez A. de Lafitte (1784/LXXX), ofiţerul de marină britanic W. Smith (1792/XC) şi agentul comercial german M Gruneweg (1582/XCIV.1/ s).
 
Satul Cainargi este situat la SE de Silistra, fiind cunoscut sub numele de Kuciuk-Kainargi şi Cainargeaua în româneşte. Localitatea a rămas în istorie prin pacea care a încheiat războiul din 1768-1774 dintre Rusia victorioasă şi Imperiul Otoman. Istoricii de la „N. Iorga“ au identificat problematic localitatea Moshe cu Morzuc (?). Buzargic este, evident, Bazargic, azi, Dobrici, în Bulgaria.
 
Bazargicul a fost tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3/s), nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593/XCV/s) şi lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX).
 
De la Bazargic, danezul a plecat spre portul Varna (azi, în Bulgaria), unde s-a îmbarcat pentru capitala otomană. Silistra, Cainargi şi Bazargic au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Surse foto: 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/

https://www.agero-stuttgart.de/
http://4.bp.blogspot.com/-
http://www.istorie-pe-scurt.ro/
https://2.bp.blogspot.com/
 
Documentare:Institutul de istorie „Nicolae Iorga“, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Ţările Române, serie nouă, volumul II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.

http://p.calameoassets.com/1
https://clasapalatina.files.wordpress.com/

https://ro.wikipedia.org/wiki/
https://images.okr.ro/serve/auctions.v7/