Călători străini prin Dobrogea (CLXXXI.12) - Henry Barkley (MB - Scoţia) (galerie foto)

Henry Barkley (1837-1903) s-a născut în familia unui reverend scoţian. Într-o epocă de dezvoltare rapidă a căilor ferate, el a devenit inginer în acest domeniu, asemenea fraţilor săi mai mari John şi George. Din 1850, John a lucrat la exploatare de cărbuni din localitatea otomană Eregli.
 
În 1856, John a făcut parte dintr-o misiune tehnică britanică care a vizitat Dobrogea otomană pentru a evalua posibilităţile de stimulare a comerţului ţării sale în regiunea Mării Negre. Inginerii britanici au redactat un raport favorabil construirii unei căi ferate între Cernavodă şi Constanţa, datorită forţei de muncă şi materialelor de construcţie locale ieftine.
 
Ca urmare, în marile oraşe englezeşti s-a constituit consorţiul „Danube and Black Sea Railway and Kustendje Harbour Co.”. Tratativele cu guvernul otoman au dus la anularea proiectului iniţial de construire a unui canal şi la semnarea unei convenţii feroviare la 1 septembrie 1857.
 
Documentul prevedea terminarea liniei ferate în trei ani şi amenajarea porturilor Cernavodă şi Constanţa. Încheierea lucrărilor la portul maritim era prevăzută pentru o perioadă de cinci ani, după care societatea britanică urma să încaseze taxe de la vasele care ancorau aici, estimându-se un profit anual de 22-40%.
Ca urmare, în septembrie 1857 debarcau în portul Varna din Bulgaria otomană fraţii George, Henry şi Robert Barkley, care au rămas în Dobrogea până în 1876.
 
Construcţia căii ferate a început în primăvara lui 1858 şi a fost inaugurată în toamna lui 1860, cu costuri mai mari decât fusese estimat. Henry Barkley şi-a publicat amintirile dobrogene de-abia în 1876, în contextul în care se declanşase o nouă criză orientală prin revoltele antiotomane din Bosnia şi Bulgaria. Volumul a apărut la Londra, cu titlul Between the Danube and Black Sea, or Five Years in Bulgaria. Institutul „N. Iorga” a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea.
 
Alături de cărturarul otoman Evlia Celebi din secolul XVII, agentul comercial german M. Gruneweg din secolul XVI, medicul francez C. Allard şi agronomul german W. Hamm, H. Barkely face parte din categoria călătorilor străini care au scris cel mai mult despre Dobrogea otomană.
 
Problema construirii unei căi ferate fusese discutată şi de: geograful francez A. Boue (1836-1838/CXXIX), scriitorul danez H. Andersen (/CXXX/1841), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLIII), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.5), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII), ducele belgian L. de Brabant (1860/CLXXIX) şi contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX).
 

În capitolul XXII este prezentat cazul unei crime înfăptuite în cursul verii lui 1859 în orăşelul Mangarlia/Mangalia, situat în mod greşit de autor la 20 de mile (1 milă terestră anglo-saxonă = 1.609 m) „vest” de Constanţa.
 
În cursul nopţii fusese atacată casa unui turc „foarte sărac”, care fusese asasinat împreună cu cele două soţii şi patru copii.
Prezenţa comunităţilor turce în Dobrogea fusese semnalată şi de: abatele italian L. Spallanzano (1786/LXXXVI), englezul W. Hunter (1792/XCI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV), ofiţerul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1839;1841/CXXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), medicul american V. Mott (1841/CXXXII), botanistul elveţian C. Guebhart (1842/CXXXIII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXLVII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul italian F. Nardi (1852/CL), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.1), turistul francez J. D. de Bois-Robert (1855/CLXVIII), bancherul francez D. Schickler (1858/CLXXVI), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.2; 1857/CLXXXI.3; 1858/CLXXXI.5; 1858/CLXXXI.6; 1858/CLXXXI.7; 1859/CLXXXI.8; 1859/CLXXXI.9; 1859/CLXXXI.11).
 
Cum criminalii fuseseră văzuţi părăsind locul faptei „cu mâinile pline de sânge”, au fost arestaţi a doua zi de zapcii (poliţişti) şi înlănţuiţi în închisoarea din Constanţa. Aceştia erau un ţigan „bătrân” cu doi fii şi alţi trei „din tribul lor”.
 
Prezenţa ţiganilor în Dobrogea fusese menţionată în secolul XIX şi de vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.4), turistul francez J. D. de Bois-Robert (1855/CLXVIII), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.4) şi inginerul scoţian H. Barkley (1859/CLXXXI.11).
 

După „câteva” luni în care n-au putut plăti martori care să le furnizeze un „alibi”, ei au fost „corect” judecaţi de guvernator şi consiliu şi condamnaţi la moarte. Legea otomană prevedea că cea mai apropiată rudă a victimei putea alege între răscumpărarea în bani şi viaţa ucigaşilor, dar acum aceasta nu dispunea de avere, condamnarea a rămas în vigoare.
 
De asemenea, legislaţia otomană stipula că, în cazul în care nu exista disponibil un călău al statului în zonă, apropiaţii victimei erau obligaţi să pună la dispoziţie o persoană dispusă să execute sentinţa. În cursul iernii, fratele victimei a anunţat autorităţile că a găsit un ins „întreprinzător” care a acceptat misiunea pentru „câţiva” piaştri şi alţi „câţiva” pe care spera să-i strângă de la public! Paşa şi-a dat acordul, deoarece „câinii mâncau pâinea oraşului pe degeaba şi asta îi oprea”!
 
A doua zi, zapciii înarmaţi cu hangere şi carabine înconjuraseră „mica” piaţă publică a Constanţei, unde se strânsese „întreaga” populaţie a localităţii. De asemenea, paşa şi membrii consiliului beau cafea şi fumau din pipele „lungi” în timp ce stăteau pe un divan „înalt” în faţa „principalei” cafenele. Călăul de ocazie era un turc de 18 ani înarmat cu un cuţit de 18 inchi (1 inch = 2,54 cm) şi era „clar că băuse ceva mai puternic decât cafeaua pentru a-şi linişti nervii”. Astfel, el a reuşit să taie dintr-o singură mişcare capetele celor „şase bieţi mizerabili”, ale căror cadavre au rămas pe zăpadă. Doar în cazul celui de-al doilea, cuţitul a alunecat pe gât la umăr şi condamnatul rănit a luat-o la fugă, dar doar până la şirul de zapcii, care l-au readus la locul execuţiei. Apoi, călăul a trecut prin mulţime cerând bacşiş cu glas „tare”. După ce cadavrele au îngheţat la locul execuţiei, noaptea au fost luate cu căruţele şi îngropate.
 
Consumul de cafea şi funcţionarea cafenelelor au fost amintite în secolele XVII-XIX de: cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.D; 1652/XXXVIII.5.H; 1652/XXXVIII.5.I; ; 1657/XXXVIII.6.B; 1657/XXXVIII.6.F), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), generalul rus de origină estonă F. Berg (1826/CV), ofiţerul francez H. de Béarn (1828/CVII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), jurnalistul francez X. Marmier (1846/CXLIII), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLII), medicul american J. Noyes (1854/CLIX), medicul francez C. Allard (1855/CLXXVII.4), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.4) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.1; 1858/CLXXXI.5).
 
Fumatul din pipă, narghilea şi ciubuc a fost menţionat în secolul XVIII-XIX de: abatele catolic italian L. Spallanzani (1786/LXXXVI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul francez H. de Béarn (1828/CVII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXIX), medicul american J. Noyes (1854/CLIX), medicul francez C. Allard (1855/CLXXVII.1), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.3) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.3).
 
În final, inginerul scoţian a ţinut totuşi să precizeze: „Nu mai este nevoie să spun că n-am urmărit scena eu însumi, ci mi-a fost descrisă de mai mulţi muncitori englezi care au văzut-o”.
 
Predecesorii britanici ai lui Barkley din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony, James Fraser, A. Bonar şi R. McCheyne: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII), preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII), misionarii A. Bonar şi McCheyne (1839/CXXII), ofiţerul de marină A. Slade (1838/CXXV), marchiza de Londonderry (1840/CXXVIII), R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), studentul în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul W. Smyth (1852/CLII), contele Carlisle (1853/CLV), căpitanul E. Spencer (1853/CLXVI), cpt. englez Th. Spratt (1856/CLXIX), slt. Ch. Gordon (1856/CLXX) şi anonim englez (1857/CLXXIII).
 
Surse foto:
 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01/tarile-romane-in-secolele-xviii-xix.jpg
http://www.romanianmuseum.com/Romania/RomaniaEthnoTurci.html
//www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/02/09/poze/primii-francezi/1853%20Constanta_thumb2.JPG
 
https://mistereledunarii.files.wordpress.com/2015/04/suvenir-din-tulcea-tiganii-turci-din-dobrogea.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/Mangalia_Mosque#/media/File:Moscheia-Esmahan-Sultan.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cafenelele_%C8%99i_cafeaua_%C3%AEn_Imperiul_Otoman#/media/File:T%C3%BCrk_Kahvesi_-_Bakir_Cezve.jpg
https://www.artantik.ro/image/cache/product_popup/data/product-3564/veche-pipa-meerschaum-867x650.jpg
 
Documentare:
 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul VII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012.
//www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/11/04/1_Pic/calatori_prin_dobrogea/logo_institut_istorie_nicolae_iorga.jpg
http://www.acad.ro/com2011/img1006Aman/DSCN0668.jpg
https://sites.google.com/site/barkleyfamilyhistory/home/henry-charles
https://www.google.ro/search?biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa=1&ei=XbqiWtXhI8r6Ur7pryA&q=Between+the+Danube+and+Black+Sea%2C+or+Five+Years+in+Bulgaria&oq=Between+the+Danube+and+Black+Sea%2C+or+Five+Years+in+Bulgaria&gs_l=psy-ab.3...246770.246770.0.248252.1.1.0.0.0.0.108.108.0j1.1.0....0...1c.1.64.psy-ab..0.0.0....0.i9OeZ0j-HdE#imgrc=IIBHco1Ch2Ns0M
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Călători străini prin Dobrogea (CLXXXI.11) - Henry Barkley (MB - Scoţia) (galerie foto)