Călători străini prin Dobrogea (CLXXXI.5) - Henry Barkley (MB - Scoţia) - galerie foto

Henry Barkley (1837-1903) s-a născut în familia unui reverend scoţian. Într-o epocă de dezvoltare rapidă a căilor ferate, el a devenit inginer în acest domeniu, asemenea fraţilor săi mai mari John şi George. Din 1850, John a lucrat la exploatare de cărbuni din localitatea otomană Eregli.
 
În 1856, John a făcut parte dintr-o misiune tehnică britanică ce a vizitat Dobrogea otomană pentru a evalua posibilităţile de stimulare a comerţului ţării sale în regiunea Mării Negre. Inginerii britanici au redactat un raport favorabil construirii unei căi ferate între Cernavodă şi Constanţa, datorită forţei de muncă şi materialelor de construcţie locale ieftine.
 
Ca urmare, în marile oraşe englezeşti s-a constituit consorţiul „Danube and Black Sea Railway and Kustendje Harbour Co.”. Tratativele cu guvernul otoman au dus la anularea proiectului iniţial de construire a unui canal şi la semnarea unei convenţii feroviare la 1 septembrie 1857.
 
Documentul prevedea terminarea liniei ferate în trei ani şi amenajarea porturilor Cernavodă şi Constanţa. Încheierea lucrărilor la portul maritim era prevăzută pentru o perioadă de cinci ani, după care societatea britanică urma să încaseze taxe de a vasele care ancorau aici, estimându-se un profit anual de 22-40%.
 
Ca urmare, în septembrie 1857 debarcau în portul Varna din Bulgaria otomană fraţii George, Henry şi Robert Barkley, care au rămas în Dobrogea până în 1876. Construcţia căii ferate a început în primăvara lui 1858 şi a fost inaugurată în toamna lui 1860, cu costuri mai mari decât fusese estimat.
 
Henry Barkley şi-a publicat amintirile dobrogene de-abia în 1876, în contextul în care se declanşase o nouă criză orientală prin revoltele antiotomane din Bosnia şi Bulgaria. Volumul a apărut la Londra, cu titlu Between the Danube and Black Sea, or Five Years in Bulgaria. Institutul „N. Iorga” a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea.
 
Alături de cărturarul otoman Evlia Celebi din secolul XVII, agentul comercial german M. Gruneweg din secolul XVI, medicul francez C. Allard şi agronomul german W. Hamm, H. Barkely face parte din categoria călătorilor străini care au scris cel mai mult despre Dobrogea otomană.
 
Problema construirii unei căi ferate fusese discutată şi de: geograful francez A. Boue (1836-1838/CXXIX), scriitorul danez H. Andersen (/CXXX/1841), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLIII), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.5), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII), ducele belgian L. de Brabant (1860/CLXXIX) şi contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX).

 
În capitolele X şi XI sunt descrise obiceiuri ale turcilor.
La sfârşitul lunii mai 1858, scoţienii au revenit de la Cernavodă la Constanţa. Aici şi-au instalat cortul „mare, turcesc, cu pereţi”, care accentua căldura când vremea era frumoasă şi amplifica curentul când era frig. În plus, europenii erau obligaţi să suporte puricii, muştele de casă şi ţânţarii noaptea.
 
Problema insectelor, în special a ţânţarilor, la Dunărea de Jos fusese semnalată şi de alţi călători străini: prizonierul italian G. Angiolello / sultanul Mehmed II (1476/V), clericul sirian ortodox Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.D), ofiţerul maritim francez A. de Lafitte/Clave (1784/LXXX), englezul W. Hunter (1792/XCI), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), englezul E. Spencer (1836/CXVII), prinţul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), botanistul elveţian C. Guebhart (1842/CXXXIII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), căpitanul englez E. Spencer (1853/CLXVI), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.4), anonim francez (1857?1858/CLXXV), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.3) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.3).
 
Tânărul arnăut Mehmet, îmbrăcat „la patru ace”, a împrumutat de la europeni un cal frumos pentru a participa la o nuntă turcească. Acesta purta în centura de piele de la brâu două pistoale „uriaşe”, „kara bitchakul” (cuţitul negru), lung de două picioare (1 picior anglo-saxon = 0,3 m) şi ornamentat cu argint, şi lungi lanţuri de argint de care erau agăţate un verset din Coran împotriva deochiului şi cleştele pentru jarul care alimenta lunga pipă purtată în spate.
 
Prezenţa arnăuţilor (mercenari albanezi) în Dobrogea în secolul XIX fusese semnalată şi de medicul american J. Noyes (1854/CLIX) şi agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.3).

 
Mirele plecase dimineaţa însoţit de „numeroase” rude pentru a aduce mireasa. Deoarece era o personalitate locală cu şansa de a ajunge mudir (guvernator al oraşului), era întâmpinat de toţi localnicii care dispuneau de cal. Caravana de căruţe era înconjurată de călăreţi cu aspect „sălbatic” care trăgeau cu pistoalele, iar mirele călărea lângă căruţa miresei alături de un grup de bătrâni „serioşi şi căsătoriţi”. Mirele „nu părea deosebit de fericit”, deoarece în Imperiul Otoman părinţii ambelor părţi „aranjează afacerea” fără ca mireasa să fie văzută. De aceea, „înţeleptul” Mahomed (Profetul) acordase mirelui dreptul de a refuza mireasa dacă aceasta avea „nasul lipsă sau defecte la un ochi”. Comparând viaţa de harem a tinerei căsătorite cu cea a unei occidentale, Barkley conchidea că „judecând după ideile noastre, pare una plictisitoare; dar îndrăznesc să spun că turcoaicele nu şi-ar schimba locul cu fiicele vestului, cu toate libertăţile lor”.
 
Scoţianul a asistat şi la înmormântarea turcului Hussein, al cărui coşciug „rudimentar” era însoţit pe ultimul drum de rude şi prieteni bărbaţi. Aceştia se grăbeau să-l îngroape pentru a împiedica spiritele rele să-l bântuie. În cimitirul „murdar şi neîngrijit” se aflau mii de pietre funerare înguste reprezentând un turban. Cadavrul a fost aşezat pe fundul gropii înguste, acoperit cu scânduri şi apoi cu pământ. După ce hogea a recitat câteva versete din Coran, grupul de bărbaţi s-a aşezat în jurul mormântului fumând pipă şi discutând „amical”. Dar lemnele fragile putrezeau repede şi câinii înfometaţi se hrăneau cu cadavrele, până când le puteau transforma mormintele în propriile culcuşuri.
 
Când Barkley a fost invitat de bătrânul mudir Mehmet pentru a bea o cafea, şi-a amintit de sfatul unui ţăran turc „isteţ şi bătrân”. Acesta l-a prevenit să nu creadă vorbele unui turc îmbrăcat cu haine europene, deoarece „un turc nu adoptă portul ghiaurilor decât atunci când şi-a pierdut virtutea şi cinstea nativă şi a căpătat câteva din viciile poporului pe care-l imită”. În opinia britanicului, „viciile oficialilor europenizaţi” explicau „ruina” Imperiului Otoman.
 
Pe de altă parte, ţăranul turc, cu toate „păcatele” lui, avea şi „multe trăsături bune de caracter”. Occidentalul îl portretiza astfel: „Îi place să lenevească şi o face cât de mult poate; când este nevoie, nimeni nu va trece prin mai multe greutăţi şi trudă ca el. Se va lupta mult după ce toate speranţele au trecut şi va muri la propriu de foame şi lipsuri fără să murmure. Dacă este condus de oameni în care să aibă încredere (ceea ce este rar cazul), va lupta splendid şi nu va comenta nici un ordin, chiar dacă vede moartea privindu-l prin acel ordin. Este fidel stăpânului, fie acesta musulman sau creştin, şi va munci foarte bine dacă vede şi momentul de odihnă înaintea lui. Este de departe cel mai cinstit dintre popoarele din Turcia şi este mândru şi atent cu ce promite. Este ospitalier atât prin religie, cât şi prin fire şi rar închide uşa unui străin; niciodată dacă este un compatriot osman. Se gândeşte puţin la bani şi are puţine pretenţii. Este blând cu toate femeile lui, fie acestea soţii sau sclave şi este el însuşi sclavul tuturor copiilor lui, care-l tratează ca pe o jucărie mai mare. Nu este niciodată crud în mod gratuit cu un animal sau orice altă fiinţă, deşi când crede de cuviinţă va călări până ce-i moare calul sau va tăia gâtul a şase oameni pentru a le lua pungile”.
 
Prezenţa comunităţilor turce în Dobrogea fusese semnalată şi de: abatele italian L. Spallanzano (1786/LXXXVI), englezul W. Hunter (1792/XCI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV), ofiţerul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1839;1841/CXXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), medicul american V. Mott (1841/CXXXII), botanistul elveţian C. Guebhart (1842/CXXXIII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXLVII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul italian F. Nardi (1852/CL), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.1), turistul francez J. D. de Bois-Robert (1855/CLXVIII), bancherul francez D. Schickler (1858/CLXXVI), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.2; 1857/CLXXXI.3).
 
Prin Constanţa mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV - XIX: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrazanowski (1780/LXXVI), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), contele de Langeron (1809/CI), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII), lt.-col. rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829-1830/CIX), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul englez G. Fisk (1842/CXXXIV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), botanistul prusac K. Koch L), geologul francez X. de Hell (1846/CXLIV), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI), artistul 843/CLVIII), medicul francez F. Quesnoy (1854/CLXV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.1), turistul francez J. D. de Bois-Robert (1855/CLXVIII), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII), contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX) şi inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.1).
 
Predecesorii britanici ai lui Barkley din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony, James Fraser, A. Bonar şi R. McCheyne: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII), preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII), misionarii A. Bonar şi McCheyne (1839/CXXII), ofiţerul de marină A. Slade (1838/CXXV), marchiza de Londonderry (1840/CXXVIII), R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), studentul în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul W. Smyth (1852/CLII), contele Carlisle (1853/CLV), căpitanul E. Spencer (1853/CLXVI), cpt. englez Th. Spratt (1856/CLXIX), slt. Ch. Gordon (1856/CLXX) şi anonim englez (1857/CLXXIII).
 
Surse foto:
 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01/tarile-romane-in-secolele-xviii-xix.jpg
http://www.romanianmuseum.com/Romania/RomaniaEthnoTurci.html
//www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/02/09/poze/primii-francezi/1853%20Constanta_thumb2.JPG
 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Coran#/media/File:Quran,_Tunisia.JPG
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Preziosi_-_Arn%C4%83ut,_1866.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cafenelele_%C8%99i_cafeaua_%C3%AEn_Imperiul_Otoman#/media/File:T%C3%BCrk_Kahvesi_-_Bakir_Cezve.jpg
https://www.artantik.ro/image/cache/product_popup/data/product-3564/veche-pipa-meerschaum-867x650.jpg
http://www.artatraditionala.ro/popup.php?path=photogallery/indel/Balcic,-cimitir-turcesc-2.jpg&desc=Balcic%20-%20cimitir%20turcesc
https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/tantarul-8culex-pipiens9-184.html
 

Documentare:

 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul VII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012.
//www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/11/04/1_Pic/calatori_prin_dobrogea/logo_institut_istorie_nicolae_iorga.jpg
http://www.acad.ro/com2011/img1006Aman/DSCN0668.jpg
https://sites.google.com/site/barkleyfamilyhistory/home/henry-charles
https://www.google.ro/search?biw=1366&bih=588&tbm=isch&sa=1&ei=XbqiWtXhI8r6Ur7pryA&q=Between+the+Danube+and+Black+Sea%2C+or+Five+Years+in+Bulgaria&oq=Between+the+Danube+and+Black+Sea%2C+or+Five+Years+in+Bulgaria&gs_l=psy-ab.3...246770.246770.0.248252.1.1.0.0.0.0.108.108.0j1.1.0....0...1c.1.64.psy-ab..0.0.0....0.i9OeZ0j-HdE#imgrc=IIBHco1Ch2Ns0M
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:                                                                   
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Călători străini prin Dobrogea (CLXXXI.4) - Henry Barkley (MB - Scoţia)