Călători străini prin Dobrogea (CLXXXIV) - John Stokes (MB - Anglia) (galerie foto)

John Stokes (1825 Cobbam - 1902 Ewell) a fost al doilea fiu din cei șase copii ai reverendului John Stokes, de la care a moștenit pasiunea pentru matematică. Ca urmare, după școala elementară, a absolvit Academia Militară Regală de la Woolwich 1841 și Școala de Ingineri Militari de la Chatham în 1845.
 
În perioada 1845-1851, locotenentul Stokes a fost detașat în colonia Capului Bunei Speranțe, unde a luat parte la campania împotriva zulușilor autohtoni. În 1847 s-a căsătorit și la întoarcere a devenit instructor asistent în arma geniu. Avansat căpitan, Stokes s-a oferit voluntar în Războiul Crimeii împotriva Rusiei (1853-1856), când a făcut parte din detașamentul de instructori ai armatei otomane aliate. Ca urmare a activității sale meritorii, ambasadorul britanic la Constantinopol/Istanbul, lordul Stratdford Radcliffe, l-a recomandat pentru postul de delegat al țării lor în Comisia Europeană a Dunării, instituție înființată conform Tratatului de Pace de la Paris din 1856.
 
În cei 15 ani de activitate în Comisia care își avea sediul în portul dunărean Galați, ofițerul britanic a luat parte la operațiunile de amenajare tehnică a sectorului maritim al fluviului și urma să aibă o influență majoră în „afacerile Comisiei”. Ca urmare, din 1871 a devenit consultant al Ministerului de Externe de la Londra în reglementarea statutului fluviilor internaționale.
 
În 1894, el și-a scris Autobiografia, care a fost publicată în 1994 „pentru uz personal”, de Ken Stokes, un descendent al său din Australia. Adresa versiunii electronice este http://members.fortunecity.com/78blencowest/j_stokes.htm. Institutul „N. Iorga” a folosit această ediție electronică (august 2011) pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea.
 
Un aliment foarte apreciat de britanic era caviarul (icrele de morun). Morunul era un pește „mare” de 12-15 picioare (1 picior anglo-saxon = 0,3 m), specific gurilor Dunării, a cărui carne era „aspră”. Dar icrele proaspete consumate cu lămâie, piper și pâine erau „cu totul excelente”. Morunii erau pescuiți cu ajutorul unei parâme întinse de-a latul fluviului, pe care erau suspendate, la interval de câteva picioare, frânghii scurte cu cârlige mari și cu plute cu stuf. Când peștii atingeau cârligul și se prindeau în plasă, plutele se roteau și pescarii veneau cu bărcile pentru a-i ucide cu harpoanele.
 
Pescuitul sturionilor, familie specifică Dunării, a mai fost menționat și de alți călători străini în secolele XVI - XVIII: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/VIII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XV), diplomatul german C. Hiltebrandt (1657/XXXV), clericul creștin sirian Paul din Alep (1658/XXXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1651/XXXVIII.5.B) și francezul J. Tavernier (1677/XLII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F.Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV) și medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.4).
 
În satul Czukurova/Ciucurova (azi, comună în județul Tulcea), „o mică așezare ruso-germană”, inginerul și-a construit o cabană. În vacanțele „fericite” petrecute acolo împreună cu familia, ofițerul vâna mistreți, lupi și căprioare pe dealurile din Dobrogea și păsări în Delta Dunării. Juca „mult” cricket, în timp ce copiii făceau excursii, una din acestea la Kustendji/Constanța.
 

Ciucurova a mai fost menționată de cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.E).
Prezența germanilor în Dobrogea fusese menționată și de profesorul universitar prusac K. Koch (1843/CXL) și agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.3).
 
Prezența rușilor, în general, și a cazacilor și a lipovenilor, în particular, în Dobrogea mai fusese semnalată și de: diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), generalul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV), lt. col rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), capelanul anglican N. Burton (1837/CXVIII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofițerul maritim englez A. Slade (1838/CXXV), geograful francez A. Boue (1838/CXXIX), consulul prusian C. Kuch (1843/CXXXVI), croitorul german P. Holthaus (1843/CXXXVII), jurnalistul francez X. Marmier (1846/CXLIII), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), preotul catolic elvețian J. Mislin (1848/CXLVIII), studentul britanic în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul englez W. Smith (1852/CLII), polonezul convertit la islam M. Czajkowski/Sadyk-pașa (1854/CLXIII), căpitanul englez E. Spencer (1853/CLXVI), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.5), ducele belgian L. de Brabant (1860/CLXXIX) și inginerul scoțian H. Barkley (1859/CLXXXI.8).
 
Diversitatea păsărilor la Dunărea de Jos, între care se remarcau pelicanii, a fost menționată și de: nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1656/XXXVIII.6.D), iezuitul ragusan R. Boscovich (1762/LXIV), germanul J. von Struve (1792XCII/), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), lt.-col. rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), englezul E. Spencer (1836/CXVII), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), prințul prusian H. Puckler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), englezul R. Snow (1841/CXXXI), botanistul elvețian C. Guebhart (1842/CXXXIII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), preotul catolic elvețian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul catolic italian F. Nardi (1852/CL), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLII), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.3), anonimul englez (1857/CLXXIII), anonim francez (1857?1858/CLXXV), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.3), contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX) și inginerul scoțian H. Barkley (1857/CLXXXI.3; 1858/CLXXXI.4; 1858/CLXXXI.7).
 
Pericolul lupilor în Dobrogea a fost consemnat în secolul XIX și de: scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.3; CLXVII.4) și inginerul scoțian H. Barkley (1857/CLXXXI.3).
Existența mistreților în Dobrogea a fost menționată în secolul XIX și de caretașul saxon/german E. Döbel (1831/CXI) și paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV),

Existența cerbilor în Dobrogea a fost amintită și de paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV).
 
Vânătoarea în Dobrogea a fost consemnată în secolele VI-XIX de: sultanul otoman Soliman Magnificul (1538/VI), diplomații maghiari curuți M. Bay & G. Papay (1705/XLIX), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.3), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.4) și inginerul scoțian H. Barkley (1857/CLXXXI.2; 1858/CLXXXI.6; 1858/CLXXXI.7; 1859/CLXXXI.14).
 
Dacă în primii ani de ședere la Galați, Stokes a ținut slujbele de duminică acasă pentru comunitatea britanică, în ultimii trei ani a obținut asistența unui cleric calificat din Anglia. Astfel, reverendul C. La Mothe vizita periodic comunitățile anglicane din Sulina, Constanța și Galați.
 
Stokes și sir Charles Hartley, inginer și șef al serviciului tehnic al CED, au obținut fonduri pentru construirea unei biserici la Sulina, care a fost sfințită de episcopul Harris al Gibraltarului.
 
Prin Sulina mai trecuseră și alți călători străini în secolele XVIII-XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofițerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), nobilul diplomat austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), caretașul german E. Döbel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), literatul scoțian J. Fraser (1836/CXVI), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), misionarii scoțieni A. Bonar și McCheyne (1839/CXXII), ofițerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII), consulul prusian C. Kuch (1843/CXXXVI), croitorul german P. Holthaus (1843/CXXXVII), colonelul rus I. Botianov (1846/CXLII), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXVII), preotul catolic elvețian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul catolic italian F. Nardi (1852/CL), studentul britanic în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul englez W. Smyth (1852/CLIII), filologul german J. Petermann (1852/CLIII), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), contele englez Carlisle (1853/CLV), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII), artistul plastic francez C. Doussault (1843/CLVIII), economistul francez T. Lefebvre (1853, 1857/CLX), cpt. englez E. Spencer (1853/CLXVI), slt. englez Ch. Gordon (1856/CLXX), istoricul danez F. Schiern (1857/CLXXI), anonimul englez (1857/CLXXIII), geograful francez G. Lejean (1857/CLXXIV), anonimul francez (1857?1858/CLXXV), ducele belgian L. de Brabant (1860/CLXXIX) și turistul Belgian L. Verhaeghe (1862/CLXXXII).
 
Predecesorii britanici ai lui Stokes din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepția scoțienilor J. B. of Antermony, James Fraser, A. Bonar, R. McCheyne și H. Barkley: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofițerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII), preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII), misionarii A. Bonar și McCheyne (1839/CXXII), ofițerul de marină A. Slade (1838/CXXV), marchiza de Londonderry (1840/CXXVIII), R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), studentul în drept L. Oliphant (1852/CLI), mineralogul W. Smyth (1852/CLII), contele Carlisle (1853/CLV), căpitanul E. Spencer (1853/CLXVI), cpt. englez Th. Spratt (1856/CLXIX), slt. Ch. Gordon (1856/CLXX), anonim englez (1857/CLXXIII) și inginerul H. Barkley (1857-61/CLXXXI.1-20).
 
Surse foto:
 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01/tarile-romane-in-secolele-xviii-xix.jpg/
https://www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/02/09/poze/primii-francezi/1853%20Constanta_thumb2.JPG
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Ciucurova,_Tulcea#/media/File:Ciucorova_judetul_Tulcea.jpg
http://www.edituramilitara.ro/inainte-de-secolul-xx/232-cazacii-din-dobrogea-o-istorie-uitata.html
https://mistereledunarii.wordpress.com/2012/03/23/misterul-lui-charles-hartley/
http://blog.noviodunum.ro/wp-content/uploads/2012/04/Sulina_Geamia.jpg
 
Documentare:
 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul VIII, Editura Academiei Române, București, 2013.
https://www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/11/04/1_Pic/calatori_prin_dobrogea/logo_institut_istorie_nicolae_iorga.jpg
http://www.acad.ro/com2011/img1006Aman/DSCN0668.jpg
https://www.librariaeminescu.ro/upload/produse/Daniela-Busa__Calatori-straini-despre-Tarile-Romane-in-secolul-al-XIX-lea-vol-VIII__973-27-2352-4-785334252772.jpg
https://archive.org/details/SirJohnStokes1825-1902Autobiography
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Călători străini prin Dobrogea (CLXXXIII) - Olympe Audouard (Franţa) (galerie foto)