Călători străini prin Dobrogea (CXLVI) - Adolphe Billecocq (Franţa) (galerie foto)

Adolphe Billecocq (1800 Paris - 1874 Paris) s-a născut în familia unui mare avocat şi, ca urmare, a făcut studii de drept. Totuşi, el a preferat diplomaţia, ocupând succesiv, în perioada 1822-1839, funcţia de secretar de legaţie la Berlin, Viena, Madrid, Londra, Stockholm şi Constantinopol/Istanbul.
În anii 1839-1846, Billecocq a îndeplinit funcţia de consul general în Ţara Românească şi Moldova.
 
Printre cărţile sale referitoare la Principatele Române se numără şi La Principauté de Valachie sous le Hospodar Bibesko par B. A., ancient agent diplomatique dans le Levant. Volumul, apărut la Bruxelles în 1847, a fost folosit de Institutul „N. Iorga“ pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Ţările Române în secolul a XIX-lea.
 
Analizând comerţul pe Dunăre al celor două Ţări Române, francezul a adus în discuţie problema braţului Sulina şi posibilul canal alternativ Cernavodă - Constanţa.
 
Călătoria şi comerţul pe Dunăre deveniseră posibile în urma victoriei Rusiei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829, când ţarul a anexat şi Delta Dunării. Chiar în 1829, s-a înfiinţat la Viena compania de transport fluvial cu nave cu aburi „Donau -Dampfschiffahrt Gesellschaft“. Din 1835, aceasta şi-a extins raza de acţiune şi în Marea Neagră până în capitala otomană. În 1839 autorităţile otomane şi-au dat acordul pentru scurtarea călătoriei maritimo-fluviale pe drumul terestru Constanţa-Cernavodă.
 
Ca şi alţi predecesori din deceniile patru şi cinci, Billecocq critica modul în care se exercita „protectoratul“ Rusiei asupra Principatelor Danubiene, devoalând intenţia ţarilor de a se „substitui“ sultanilor „pe malurile Mării Negre“, prin invaziile „succesive“ din secolele XVIII-XIX.
 
Diplomatul francez observa că „marea arteră“ care era Dunărea se transforma „din zi în zi“ într-una „din cele mai importante“ căi de comunicaţie europene. Ca urmare, în 1841, Austria a presat Rusia să cureţe braţul Sulina pentru a se face posibilă legătura dintre porturile fluviale Brăila (Ţara Românească) şi Galaţi (Moldova) cu Marea Neagră. Pe de altă parte, deşi tratatele nu-i permiteau, Rusia ridicase acolo „construcţii durabile“, iar funcţionarii ruşi aruncau noaptea în apele Sulinei saci cu pietre şi nisip, de teama concurenţei reprezentate de cele două porturi româneşti portului maritim rusesc Odessa (azi, în Ucraina).
 
Deoarece Austria nu reuşise să atragă de partea sa celelalte mari puteri europene în presiunile asupra Rusiei, Viena începuse să ia în considerare să ocolească acest „lung şi dificil“ traseu prin debarcarea pasagerilor „pe malul bulgăresc“ la Cernavodă şi transportarea lor cu trăsurile până în portul Constanţa. Deşi serviciul era „bine organizat“, a funcţionat puţin timp, din cauza opoziţiei Rusiei.
 

„Puţinii“ călători care parcurseseră acest itinerar menţionaseră în memoriile lor numeroase urme ale antichităţii, care sugerau că drumul fusese „frecventat“: „o imensă cantitate“ de tumuli (morminte acoperite cu movile), tabere militare romane, edificii, o linie de canal „atribuită“ lui Traian, construită după înfrângerea lui Decebal pentru a lega Dacia de viitorul Constantinopol.
 
Referiri despre istoria antică a Dobrogei au mai făcut şi alţi călători străini în secolele XV - XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneţia; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), ofiţerul maritim britanic A. Slade (1838/CXXV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), austriaca L. Pfeiffer (1842/CXXXV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), botanistul prusian K. Koch (1843/CXLI), vicontesa franţuzoaică de Saint-Mars (1845/CXLI) şi inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV).
 
Totuşi, Billecocq sublinia că în ultimul timp Europa intenţionase de „nenumărate ori“ refacerea canalului roman de la Cernavodă la Marea Neagră, remarcând mai multe „exploatări particulare“ ale unor funcţionari englezi de „rang înalt“. În concluzie, francezul spera că în viitoarea acţiune a puterilor europene „în interesul Porţii şi al principatelor“ şi împotriva „actelor protectoratului rus“, „afacerea Sulina“ nu va fi decât „un dosar foarte important“!
 
Alţi călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XIX: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), secretarul diplomatic de la Croix (1672/XL), J. Tavernier (1677/XLII), călugărul iezuit P. Avril (1689/XLIII), protestantul A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), baronul F. de Tott (1769/LXVIII), contele d`Antraigues (1779/LXXIV), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), contele d`Hauterive (1785/LXXII), contele de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), contele de Langeron (1807;1809/CII), contele de Lagarde (1813/CIII), ofiţerul H. de Béarn (1828/CVII), diplomatul L. de Beaujour (1817/CX), literatul A. Labatut (1837/CXX), negustorul J. Morot (1839/CXXIV), E. Thouvenel (1839/CXXVI), vicontele de Valon (1843/CXXXIX), vicontesa de Saint-Mars (1845/CXLI), jurnalistul X. Marmier (1846/CXLIII), inginerul geograf X. de Hell (1846/CXLIV) şi jurnalistul A. Joanne (1846/CXLV).

Surse foto:

istoriiregasite.files.wordpress.com
www.profudegeogra.eu
de.wikipedia.org

www.ziuaconstanta.ro
www.xplorio.ro
www.primaria-cernavoda.ro 

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Ţările Române în secolul a XIX lea, serie nouă, volumul V, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2009.
www.ziuaconstanta.ro
p.calameoassets.com
www.acad.ro
upload.wikimedia.org
cf4.s3.souqcdn.com

Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Călători străini prin Dobrogea (CXLV) - Adolphe Joanne (Franţa) (galerie foto)