Călători străini prin Dobrogea (CXVII) - Edmund Spencer (Marea Britanie) - galerie foto

În 1836, Edmund Spencer a călătorit în zona Caucazului, recent anexat de Rusia ţaristă.
El s-a îmbarcat la Viena şi a călătorit pe Dunăre şi apoi în Marea Neagră.
Cu această ocazie, Spencer a tranzitat Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra, şi apoi prin Delta Dunării, anexată de Rusia după victoria împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829.
 
Prima ediţie a relatării călătoriei sale a apărut în 1837, la Londra, cu titlul „Travels in Circassia, Tartary etc, Including a Steam Voyage Down the Danube, from Vienna to Constantinople, and Round the Black Sea“. Institutul „N. Iorga“ a folosit ediţia a III-a din 1839 pentru traducerea românească din noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
 
În timpul escalei făcute de vasul cu aburi „Pannonia“ pentru repararea motorului, Spencer a vizitat Hârşova, situată pe „înălţimi unduitoare“. Oraşul era „extrem de sărăcăcios“, deşi fusese „apreciabil“ înainte de bătălia din 1828. Acum, toate casele erau construite din pământ, turcii susţinând că ruşii „nu lăsaseră nici o casă în picioare“, şi doar moscheea mai era o clădire „foarte acceptabilă“. Pe stânca unde fusese construită citadela rămăsese doar „un morman de pietre“, britanicul apreciind că rezistase „onorabil“ asediului de două luni. De acolo, erau vizibile câmpiile Ţării Româneşti şi Bulgaria până la munţii Balcani.
 
Prin Hârşova trecuseră în secolele XVI - XIX şi alţi călători străini: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) şi căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), M. Gruneweg (1584/XCIV.3; 1586/XCIV.4), medicul.britanic W. Witmann (C/1802), contele de Langeron (1809/CI), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea englezoaică J. Pardoe (1836/CXIV) şi preotul englez C. Elliot (1835/CXV).
 
Apoi, Spencer a descris provincia otomană dintre Dunăre şi mare ca fiind „frumoasă, dar îngenuncheată“. În pofida solului fertil şi climei favorabile, câmpiile erau necultivate şi puţinele sate cu colibe de pământ erau sărăcăcioase. Cu excepţia oraşelor dunărene, locuitorii erau „în majoritate“ creştini ortodocşi, care erau lăudaţi de călători pentru că aveau un caracter „muncitor şi paşnic“, „în special“ bulgarii, care erau „un popor de păstori“. „Ţara“ era „atât de depopulată“ şi locuitorii căzuseră într-o stare de „semi-barbarie“ din două cauze cu caracter „îndelungat“: guvernarea otomană „opresivă“ şi „devastatoarele“ războaie cu ruşii. Ca urmare, pelicanul sălbatic îşi făcea cuib „pretutindeni“, iar vulturii erau „aşa de mulţi“ de-a lungul Dunării.
 
Ca şi predecesorii săi din anii 30, la Galaţi, Spencer a trecut de la bordul „Pannoniei“ la bordul vasului „Ferdinand“, care avea ca destinaţie Constantinopolul. După ce vasul a trecut de portul rusesc Ismail (azi, în Ucraina), Spencer a constatat că a început Delta Dunării: „O mare în toată regula, presărată cu multe insule şi întinzându-se pe multe leghe (o leghe vest-europeană = 4-5,5 km) cât vezi cu ochii“.
 
Deoarece insulele erau „mlăştinoase“ şi culturile lipseau „cu desăvârşire“, călătorul a avut impresia că „totul era o pustietate a pustietăţii“. Doar ţânţarii şi gărgăunii deveniseră „de zeci de ori mai numeroşi“, aspect constatat şi de alţi călători care au traversat Delta. Ca şi alţi călători, şi britanicul s-a referit la divergenţele privind numărul de braţe ale Deltei, unele izvoare istorice menţionând şapte, altele cinci. „Tind să cred“ că erau doar patru, spunea călătorul, deoarece îl considera un braţ unic pe cel care se vărsa în trei locuri în lacul Razelm. Istoricii de la „N. Iorga“ au identificat respectivul braţ cu braţul Portiţa, astăzi complet colmatat. „Ferdinand“ a navigat spre Marea Neagră pe braţul Sulina, considerat „principalul braţ“ şi folosit „în general“.

 
Predecesorii britanici ai lui Spencer din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony şi James Fraser: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV) şi literatul J. Fraser (1836/).
 
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV) şi literatul scoţian J. Fraser (1836/).
 
Surse foto: 

https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
https://destepti.ro/wp-content/

http://zarnesti.net/wp-content/
http://www.romanianmuseum.com/
http://www.info-delta.ro/
 
Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga“, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.

http://www.acad.ro/com2011
http://www.librariaeminescu.ro/
https://archive.org/