Călători străini prin Dobrogea (CXXXI) - Robert Snow (Marea Britanie, Anglia) (galerie foto)
Călători străini prin Dobrogea (CXXXI) - Robert Snow (Marea Britanie, Anglia) (galerie foto)
04 Aug, 2017 00:00
ZIUA de Constanta
2465
Marime text
Robert Snow (?-?) a fost un gentleman englez care în 1841 a călătorit pe Dunăre şi pe Marea Neagră până la Constantinopol/Istanbul.
La întoarcere, el a publicat în 1842, la Londra, jurnalul de călătorie, cu titlul „Journal of a Steam Voyage Down the Danube to Constantinople and by Way of Malta and Marseilles to England“. Fragmentele referitoare la Dobrogea otomană au fost publicate de istoricul Adrian Silvian Ionescu în articolul „A Forgotten British Traveller on the Danube in 1840' s Robert Snow“, apărut în 2004 în revista „Romanian Naval Museum Yearbook“. Institutul „N. Iorga“ a folosit acest articol pentru traducerea românească din noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
În perioada 10 - 12 august, Snow a navigat pe Dunăre de la Silistra la Cernavodă, unde a debarcat pentru a traversa Dobrogea până la Constanţa, unde s-a îmbarcat din nou pentru a naviga pe Marea Neagră până în capitala otomană.
Venind de la izvoarele Dunării pe un vapor cu aburi al companiei fluviale austriece înfiinţată în 1829, după victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman, Snow s-a mulţumit să menţioneze trecerea prin Silistra, reşedinţa eyalet-ului (provincie otomană) care includea Dobrogea.
Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), ofiţerul britanic de marină sir W. Smith (1792/XC), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), contele francez de Lagarde (1813/CIII), diplomatul danez Clausewitz (1824/CIV), lt.-col. rus F. Nyberg (1828;1830/CVI.), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829/CVIII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), capelanul anglican N. Burton (1837/CXVIII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), ofiţerul englez A. Slade (1838/CXXV), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Silistra a aparţinut regiunii sud-dobrogene Cadrilater, care a aparţinut României de la doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
După patru ore navigaţie, nava cu aburi a ajuns la Cernavodă, care era un „sat bulgăresc“ cu aspect „mizerabil“, lipsit de „minimele“ capacităţi de găzduire. Ţărmurile „bulgăreşti“ ale Dunării erau „stâncoase“, prezentând un peisaj „sălbatic, deschis şi arid“, cu o temperatură de 35 degrade la umbră şi o briză „uscată“. Snow a împuşcat un pescăruş dintr-o specie mică, care i-a fost adus din fluviu de un bulgar care înota ca un câine. De asemenea, erau vizibili şoimi „mari“ la înălţimi mici şi berze la înălţimi mari, iar „câţiva“ vulturi pândeau un bulgar care tăiase o oaie.
Prezenţa bulgarilor în Dobrogea a fost semnalată şi de alţi călători străini în secolele XVI- XIX: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. Of Antermony (1738/LVII), diplomatul maghiar curut M. Kelemen (1738/LVIII), iezuitul ragusan G. Boscovich (Dubrovnik; 1762/LXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), lt. col rus de origine finlandeză G. Ramsay (1830/CIX), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), britanicul E. Spencer (1836/CXVII) şi botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI).
Călătorul a observat şi băieţi turci care se scăldau în Dunăre, în timp ce unii turci bătrâni îşi făceau spălările rituale ce precedau rugăciunea de prânz cu faţa spre Mecca.
Prezenţa comunităţilor turce în Dobrogea fusese semnalată şi de: abatele italian L. Spallanzano (1786/LXXXVI), englezul W. Hunter (1792/XCI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul rus de origine estonă F. Nyberg (1826/CV), ofiţerul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1839;1841/CXXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Încheindu-şi călătoria pe Dunăre cu o baie, Snow a conchis că al doilea fluviu din Europa era asociat cu evenimente istorice violente, pe tot cursul său de la izvorul din Germania până la vărsarea în Marea Neagră.
Prin Cernavodă au mai trecut în secolele XVII-XVIII şi alţi călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738/LVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), negustorul german J. Lebprecht (1786/LXXXIV), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofiţerul englez A. Slade (1838/CXXV) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Traversarea pe uscat a Dobrogei era posibilă din 1839, când autorităţile otomane autorizaseră în acest sens compania austriacă, reprezentată aici de agentul Marenovitch. Astfel, se scurta cu 200 de mile drumul prin braţul Sulina şi se evitau mlaştinile şi ţânţarii de la Dunărea de Jos.
Bagajele au fost încărcate în căruţe „mici“ trase de doi boi, care au plecat cu o zi înaintea pasagerilor, care au parcurs cele peste 40 de mile până la Constanţa cu trăsuri cu patru cai. În pofida căldurii, distanţa a fost parcursă în galop de caii „mici şi vioi“, cu două opriri de câteva minute şi una de o oră şi jumătate.
Drumul trecea printr-o câmpie lipsită de copaci, cu un sol „moale şi nisipos“, pe care creşteau iarbă groasă, tufe şi ciulini. Pe parcurs, englezul a observat „o mare cantitate“ de păsări: vulturi, şoimi mari, berze şi unele asemănătoare cu potârnichile. De asemenea, în lacuri mlăştinoase cu aspect „nesănătos“ trăiau „mulţimi“ de pelicani albi, raţe sălbatice, gâşte, lişiţe, buhai de baltă, bâtlani şi nagâţi. Dintre animale, i-au atras atenţia „câteva mari“ cirezi de bivoli, folosiţi pentru tracţiune, şi herghelii de cai liberi.
Călătorii au trecut şi prin ruinele a „două sau trei sate bulgăreşti“ distruse de ruşi în timpul războiului din 1828-1829. În cursul după-amiezii, englezul a ajuns la Constanţa, aşezată „splendid“ pe un „mic“ promontoriu la Marea Neagră. „Altădată“, oraşul fusese „înfloritor“, dar în 1841 se afla încă „în ruină“, ca urmare a operaţiunilor armatei ruse. Localitatea „se făleşte“ cu „câteva“ antichităţi, respectiv fragmente de coloane de marmură şi resturile unor „bogate“ construcţii romane, în timp ce „străvechiul“ nume Constantina era „ascuns“ în numele modern.
Referiri despre istoria antică a Dobrogei au mai făcut şi alţi călători străini în secolele XV - XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneţia; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), ofiţerul maritim britanic A. Slade (1838/CXXV) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Călătorii au fost găzduiţi într-o casă cu aspect „modest“ aparţinând companiei, dar cu condiţii „mult mai bune“ decât au presupus ei. Cu toate acestea, mai mulţi pasageri au suferit „un atac de friguri“ timp de o zi.
Prin Constanţa mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV - XVIII: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrazanowski (1780/LXXVI), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), contele de Langeron (1809/CI), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII), lt.-col. rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829-1830/CIX) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
De la Constantinopol sosise vaporul „Ferdinand“, care s-a întors cu grupul lui Snow în capitala otomană. Ruta maritimă a fost marcată de „destul“ vânt, care a afectat nava şi i-a amintit englezului de versurile celebrului său compatriot Byron (1788-1824) privitoare la „talazurile din Euxin“.
Predecesorii britanici ai lui Snow din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony, James Fraser, A. Bonar şi R. McCheyne: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralologul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII), preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII), misionarii A. Bonar şi McCheyne (1839/CXXII), ofiţerul de marină A. Slade (1838/CXXV) şi marchiza de Londonderry (1840/CXXVIII).
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (/CXXI), misionarii scoţieni A. Bonar şi R. Mc Cheyne (1839/CXII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), ofiţerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
roconstanta.tripod.com
www.primaria-cernavoda.ro
4.bp.blogspot.com
www.romanianmuseum.com
www.romanianmuseum.com
upload.wikimedia.org
www.ziuaconstanta.ro
i.calameoassets.com
www.acad.ro
images-na.ssl-images-amazon.com
www.andreea-croitoru.ro
La întoarcere, el a publicat în 1842, la Londra, jurnalul de călătorie, cu titlul „Journal of a Steam Voyage Down the Danube to Constantinople and by Way of Malta and Marseilles to England“. Fragmentele referitoare la Dobrogea otomană au fost publicate de istoricul Adrian Silvian Ionescu în articolul „A Forgotten British Traveller on the Danube in 1840' s Robert Snow“, apărut în 2004 în revista „Romanian Naval Museum Yearbook“. Institutul „N. Iorga“ a folosit acest articol pentru traducerea românească din noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
În perioada 10 - 12 august, Snow a navigat pe Dunăre de la Silistra la Cernavodă, unde a debarcat pentru a traversa Dobrogea până la Constanţa, unde s-a îmbarcat din nou pentru a naviga pe Marea Neagră până în capitala otomană.
Venind de la izvoarele Dunării pe un vapor cu aburi al companiei fluviale austriece înfiinţată în 1829, după victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman, Snow s-a mulţumit să menţioneze trecerea prin Silistra, reşedinţa eyalet-ului (provincie otomană) care includea Dobrogea.
Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), ofiţerul britanic de marină sir W. Smith (1792/XC), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), contele francez de Lagarde (1813/CIII), diplomatul danez Clausewitz (1824/CIV), lt.-col. rus F. Nyberg (1828;1830/CVI.), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829/CVIII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), capelanul anglican N. Burton (1837/CXVIII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), ofiţerul englez A. Slade (1838/CXXV), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Silistra a aparţinut regiunii sud-dobrogene Cadrilater, care a aparţinut României de la doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
După patru ore navigaţie, nava cu aburi a ajuns la Cernavodă, care era un „sat bulgăresc“ cu aspect „mizerabil“, lipsit de „minimele“ capacităţi de găzduire. Ţărmurile „bulgăreşti“ ale Dunării erau „stâncoase“, prezentând un peisaj „sălbatic, deschis şi arid“, cu o temperatură de 35 degrade la umbră şi o briză „uscată“. Snow a împuşcat un pescăruş dintr-o specie mică, care i-a fost adus din fluviu de un bulgar care înota ca un câine. De asemenea, erau vizibili şoimi „mari“ la înălţimi mici şi berze la înălţimi mari, iar „câţiva“ vulturi pândeau un bulgar care tăiase o oaie.
Prezenţa bulgarilor în Dobrogea a fost semnalată şi de alţi călători străini în secolele XVI- XIX: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. Of Antermony (1738/LVII), diplomatul maghiar curut M. Kelemen (1738/LVIII), iezuitul ragusan G. Boscovich (Dubrovnik; 1762/LXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), lt. col rus de origine finlandeză G. Ramsay (1830/CIX), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), britanicul E. Spencer (1836/CXVII) şi botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI).
Călătorul a observat şi băieţi turci care se scăldau în Dunăre, în timp ce unii turci bătrâni îşi făceau spălările rituale ce precedau rugăciunea de prânz cu faţa spre Mecca.
Prezenţa comunităţilor turce în Dobrogea fusese semnalată şi de: abatele italian L. Spallanzano (1786/LXXXVI), englezul W. Hunter (1792/XCI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul rus de origine estonă F. Nyberg (1826/CV), ofiţerul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1839;1841/CXXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Încheindu-şi călătoria pe Dunăre cu o baie, Snow a conchis că al doilea fluviu din Europa era asociat cu evenimente istorice violente, pe tot cursul său de la izvorul din Germania până la vărsarea în Marea Neagră.
Prin Cernavodă au mai trecut în secolele XVII-XVIII şi alţi călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738/LVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), negustorul german J. Lebprecht (1786/LXXXIV), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), ofiţerul englez A. Slade (1838/CXXV) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Traversarea pe uscat a Dobrogei era posibilă din 1839, când autorităţile otomane autorizaseră în acest sens compania austriacă, reprezentată aici de agentul Marenovitch. Astfel, se scurta cu 200 de mile drumul prin braţul Sulina şi se evitau mlaştinile şi ţânţarii de la Dunărea de Jos.
Bagajele au fost încărcate în căruţe „mici“ trase de doi boi, care au plecat cu o zi înaintea pasagerilor, care au parcurs cele peste 40 de mile până la Constanţa cu trăsuri cu patru cai. În pofida căldurii, distanţa a fost parcursă în galop de caii „mici şi vioi“, cu două opriri de câteva minute şi una de o oră şi jumătate.
Drumul trecea printr-o câmpie lipsită de copaci, cu un sol „moale şi nisipos“, pe care creşteau iarbă groasă, tufe şi ciulini. Pe parcurs, englezul a observat „o mare cantitate“ de păsări: vulturi, şoimi mari, berze şi unele asemănătoare cu potârnichile. De asemenea, în lacuri mlăştinoase cu aspect „nesănătos“ trăiau „mulţimi“ de pelicani albi, raţe sălbatice, gâşte, lişiţe, buhai de baltă, bâtlani şi nagâţi. Dintre animale, i-au atras atenţia „câteva mari“ cirezi de bivoli, folosiţi pentru tracţiune, şi herghelii de cai liberi.
Călătorii au trecut şi prin ruinele a „două sau trei sate bulgăreşti“ distruse de ruşi în timpul războiului din 1828-1829. În cursul după-amiezii, englezul a ajuns la Constanţa, aşezată „splendid“ pe un „mic“ promontoriu la Marea Neagră. „Altădată“, oraşul fusese „înfloritor“, dar în 1841 se afla încă „în ruină“, ca urmare a operaţiunilor armatei ruse. Localitatea „se făleşte“ cu „câteva“ antichităţi, respectiv fragmente de coloane de marmură şi resturile unor „bogate“ construcţii romane, în timp ce „străvechiul“ nume Constantina era „ascuns“ în numele modern.
Referiri despre istoria antică a Dobrogei au mai făcut şi alţi călători străini în secolele XV - XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneţia; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), ofiţerul maritim britanic A. Slade (1838/CXXV) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Călătorii au fost găzduiţi într-o casă cu aspect „modest“ aparţinând companiei, dar cu condiţii „mult mai bune“ decât au presupus ei. Cu toate acestea, mai mulţi pasageri au suferit „un atac de friguri“ timp de o zi.
Prin Constanţa mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV - XVIII: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrazanowski (1780/LXXVI), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), contele de Langeron (1809/CI), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII), lt.-col. rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829-1830/CIX) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
De la Constantinopol sosise vaporul „Ferdinand“, care s-a întors cu grupul lui Snow în capitala otomană. Ruta maritimă a fost marcată de „destul“ vânt, care a afectat nava şi i-a amintit englezului de versurile celebrului său compatriot Byron (1788-1824) privitoare la „talazurile din Euxin“.
Predecesorii britanici ai lui Snow din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony, James Fraser, A. Bonar şi R. McCheyne: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralologul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII), preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII), misionarii A. Bonar şi McCheyne (1839/CXXII), ofiţerul de marină A. Slade (1838/CXXV) şi marchiza de Londonderry (1840/CXXVIII).
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (/CXXI), misionarii scoţieni A. Bonar şi R. Mc Cheyne (1839/CXII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), ofiţerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII) şi scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX).
Surse foto:
istoriiregasite.files.wordpress.com/roconstanta.tripod.com
www.primaria-cernavoda.ro
4.bp.blogspot.com
www.romanianmuseum.com
www.romanianmuseum.com
upload.wikimedia.org
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IV, Bucureşti, 2007.www.ziuaconstanta.ro
i.calameoassets.com
www.acad.ro
images-na.ssl-images-amazon.com
www.andreea-croitoru.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii