Călători străini prin Dobrogea (CXXXII) - Valentine Mott (SUA) (galerie foto)

Valentine Mott (1785 New York -1865) a învăţat la un seminar teologic şi a absolvit în 1806 medicina la Columbia College, pentru a deveni doctor, ca tatăl său. După ce s-a perfecţionat la Londra şi Edinburgh, a început să lucreze în 1809 ca chirurg în oraşul natal. Din 1810 a început şi cariera didactică, impunându-se cu timpul ca un profesionist de valoare, fapt care însă l-a şi epuizat.
 
Ca urmare, Mott şi-a luat un concediu prelung şi în perioada 1834-1841 a călătorit în Europa şi în Orient. La întoarcere, el a plecat din Constantinopol/Istanbul şi a navigat pe Marea Neagră şi ape Dunăre, tranzitând astfel şi Dobrogea, parte a eyalet (provincie otomană) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra (azi, în Bulgaria).
 
Rezultatul literar al călătoriei a fost un volum publicat în 1842 la New York, cu titlul „Travels in Europe and the East, Embracing Observations Made During a Tour through Great Britain, Ireland, France, Belgium, Holland, Prussia, Saxony, Bohemia, Austria, Bavaria, Switzerland, Lombardy, Tuscany, the Papal States, the Napolitan Dominions, Malta, the Islands of Archipeleago, Greece, Egypt, Asia Minor, Turkey, Moldavia, Wallachia, and Hungary, in the Years 1834, '35, '36, '37, '38, '39, '40 and '41“. Istoricul Adrian Silvian Ionescu a tradus în româneşte fragmentele de interes în articolul „Experienţa carantinei dunărene în notele de voiaj a doi călători americani Vincent Nolte şi Valentine Mott“, apărut în 2004 în revista academică bucureşteană „Studii şi materiale de istorie modernă“. Institutul „N. Iorga“ a reprodus această traducere în noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
 
Călătoria pe Dunăre devenise posibilă în urma victoriei Rusiei ţariste împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829, când ţarul a anexat şi Delta Dunării. Chiar în 1829, s-a înfiinţat la Viena o companie de transport fluvial cu nave cu aburi, care din 1835 şi-a extins raza de acţiune şi în Marea Neagră până în capitala otomană.
 
Nava a părăsit Constantinopolul la 20 iulie 1841, pasagerii fiind „şocaţi“ de culoarea „întunecată“ a apei mării, mai închisă decât cea a Atlanticului şi Mediteranei, iar Mott a concluzionat că Marea Neagră are un nume „foarte potrivit“. De asemenea, vântul şi apa agitată au creat pasagerilor disconfort în cursul celor trei zile de navigaţie până la vărsarea Dunării în mare.
 
Călătorii au constatat că gurile Dunării erau mai înguste decât presupuseseră, dat fiind că fluviul era „unul din cele mai lungi şi mai largi“ din Europa. Țărmurile Dunării de Jos aveau un aspect „jos şi mlăştinos“, dând ţinutului un caracter „nesănătos“, care s-a reflectat şi în faptul că unii pasageri au suferit „rău“ de febră recurentă. În pofida mlaştinilor, curentul Dunării se manifesta suficient de puternic pentru a reprezenta „un mare impediment“ pentru navigaţia în amonte.
 
Medicul a constatat că malul turcesc al Dunării era „mai interesant şi mai cultivat“ şi avea oraşe şi sate „mai frumoase“ decât malul moldovenesc şi valah. De asemenea, el a remarcat contrastul „izbitor“ dintre „numeroasele“ minarete de moschei şi „mai modestele şi discretele“ biserici. Americanul a conchis, „contrar aşteptărilor noastre“, că starea „avansată“ a agriculturii şi „impresia de tihnă“ sugerau un grad „mai înalt“ de civilizaţie şi progres social în Imperiul Otoman decât în Moldova şi Țara Românească. Totuşi, tenul „palid şi cadaveric“ al soldaţilor şi locuitorilor de pe ambele maluri ale Dunării arăta că malaria era obişnuită în regiune.
 
Predecesorul american al lui Mott a fost negustorul V. Nolte (1840/CXXVII). Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (/CXXI), misionarii scoţieni A. Bonar şi R. Mc Cheyne (1839/CXII), nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), negustorul francez J. Morot (1839/CXXIV), ofiţerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), negustorul american V. Nolte (1840/CXXVII), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX) şi gentlemanul englez R. Snow (1841/CXXXI).

Surse foto: 

istoriiregasite.files.wordpress.com 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IV, Bucureşti, 2007.

www.ziuaconstanta.ro
i.calameoassets.com
www.acad.ro
en.wikipedia.org
archive.org
www.micavalahie.ro