Călători străini prin Dobrogea - Francois de Pavie (XV) (galerie foto)

 
Francois de Pavie (1563 - 1611), baron de Fourquevaux (lângă Toulouse, sudul Franţei), a îndeplinit diverse funcţii la curtea regelui Henric de Bourbon al Navarrei (sudul Franţei), viitorul Henric IV al Franţei (1589 - 1610).
 
În vara lui 1585 a călătorit prin Italia, Egipt şi Siria (provincii otomane) şi în noiembrie a ajuns la Constantinopol (Istanbul, din 1930), unde a stat şase săptămâni. Din capitala otomană s-a întors acasă prin Marea Neagră (Dobrogea), Moldova şi Lituania, fiind însoţit de locotenentul italian Octavian şi francezii Bioncourt şi Montalais.


 
Relatarea în limba franceză a călătoriei sale a fost ilustrată de Bioncourt (Relation de Francois de Pavie, seigneur de Fourquevals, d`un sien voyage fait l`an MDLXXXV aux terres du Turc et autrs divers lieux de l`Europe). Manuscrisul a fost descoperit la Biblioteca Naţională din Paris de N. Iorga, care a publicat în Acte şi fragmente privind istoria românilor (1895) fragmentul privind Dobrogea şi Moldova.
Pavie descrie într-un paragraf pescuitul morunilor la gurile Dunării, pe care-l califică ca un „mare fluviu”. Dorind să sublinieze cantitatea mare de „esturgeons” (în textul francez) capturaţi de localnici şi preţul mic cu care îi vindeau, el scrie că „se vînd, sau mai bine zis, se dăruiesc la mai puţin de doi bani din moneda noastră bucata”. Morunii erau pescuiţi mai mult pentru icrele lor, din care se preparau „icrele tescuite şi icrele moi”. Aceste feluri de mâncare „erau foarte mult cerute” în ţările cu populaţie ortodoxă, care, în timpul postului, nu mânca „nimic care să aibă sînge”.
 
Apoi, nobilul francez prezintă populaţia pe care o observase pe coasta de vest a Mării Negre. Familiile respective, identificate de istoricii români cu cele ale tătarilor, îşi schimbau periodic locul de reşedinţă, în funcţie de „înlesnirile locurilor şi iarba de păscut”. Aceştia locuiau în căruţe lungi cu patru roţi, trase de cai sau boi. În partea din spate, aceste mijloace de locomoţie erau dotate cu „o moară de vânt cu patru sau şase pînze”, destinată obţinerii făinii.

Baronul a făcut un popas pe o „insulă nelocuită” şi „foarte mică”, identificată cu insula Șerpilor.



 
El a fost marcat de numărul mare de şerpi „nevătămători”, care umpleau până şi fântânile, făcând imposibilă aprovizionarea cu apă potabilă. El aminteşte că insula a fost menţionată de istoricul grec Arrian (86-160), guvernator al unei provincii romane din Asia Mică (azi Turcia asiatică). Acesta a cercetat coastele Mării Negre, în textul francez „Mer du Pont”, şi le-a descris într-un raport trimis împăratului Hadrian (117-138).
 
De aici, de Pavie se îndreaptă spre Cetatea Albă, posesiune otomană la vărsarea Nistrului în mare. El apreciază că oraşul se afla la 70 mile de „Quili”, o formă coruptă a turcescului „Kili”, adică cetatea otomană Chilia, situată pe gura Dunării cu acelaşi nume.

Surse foto:

Muzeu-virtual.ro
Wikimedia.org
Insulaserpilor.info
Romaniainterbelica.memoria.ro
Resurseculturale.ro

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. III, Ed. Știinţifică, Bucureşti, 1971.