Călători străini prin Dobrogea - Jerzy Krasinski (XXV) (galerie foto)

 

Nobilul polonez Jerzy Krasinski, podstolnic al Podoliei (azi, regiune în sud-vestul Ucrainei), a fost trimis în 1636 în solie la Constantinopol pentru a discuta ratificarea tratatului de pace polono-otoman din 1621, de la Hotin (nordul Moldovei, azi, în Ucraina). Acest document era încălcat de cele două mari puteri prin tentativele de a controla prin intermediul cazacilor şi tătarilor pe domnii Moldovei, al cărei teritoriu se afla între Regatul Poloniei şi Imperiul Otoman.
 
După ce a trecut prin Moldova şi Ţara Românească, solia a trecut Dunărea pe la Silistra şi apoi s-a îndreptat spre capitala otomană. Descrierea călătoriei a fost realizată de un nobil subaltern al lui Krasinski, rămas anonim. Manuscrisul a rămas în biblioteca Ossolinski din Liov (azi, în vestul Ucrainei), fiind publicat de Klemens Kantecki cu titlul „Din călătoriile lui Oswiecim“, deoarece l-a atribuit în mod eronat renumitului călător Stefan Oswiecim. Istoricul V. Czermak, care a publicat în 1907 operele lui Oswiecim, a semnalat greşeala. În România, relatarea anonimă a călătoriei a fost studiată în 1930 de P. P. Panaitescu în cunoscuta sa lucrare „Călători poloni în ţările române“.
 
La 5 aprilie, solii au ajuns în satul Ciocăneşti (azi, în judeţul Călăraşi), situat pe malul muntenesc al Dunării, care acolo forma mai multe braţe. A doua zi, au trecut fluviul, mai întâi pe un pod până la o insuliţă şi apoi pe „caice mari şi frumoase“ şi au ajuns la Silistra, reşedinţa paşalâcului cu acelaşi nume, care cuprindea şi Dobrogea şi avea misiunea de a supraveghea Țările Române vasale.  Menţionăm că Silistra a aparţinut României între anii 1913 şi 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Pe malul turcesc au fost întâmpinaţi de cântăreţi, care i-au însoţit până la seraiul construit de fostul domn al Țării Româneşti Radu Mihnea (1601-1602; 1611; 1611-1616; 1620-1623). Aici a fost găzduit Krasinski, care i-a gratificat pe muzicanţi, în timp ce membrii suitei s-au instalat pe la diverse caravanseraiuri (han mare în Orient, unde poposeau caravanele). Deoarece Ibsir-paşa al Silistrei lipsea din oraş, cadiul (judecătorul) le-a asigurat vinul, rachiul şi pâinea, în timp ce vameşii au trimis un peşte mare şi proaspăt.
 
Autorul anonim face o descriere destul de amănunţită a Silistrei, precizând că „pe moldoveneşte“ oraşul se numeşte „Dîrstor“ (o formă coruptă a denumirii romane Durostorum). Era aşezat „într-un loc vesel şi frumos“ şi nu avea „întărituri“, palatul având spre fluviu un zid neîntărit, în timp ce spre câmpie exista „un val vechi, dărîmat“. El observă faptul că grecii (denumire generică dată în Evul Mediu de catolici ortodocşilor) locuiau în case din lemn, în timp ce turcii aveau case din zid, de cărămidă arsă sau nearsă. Un aspect exotic este prezenţa cuiburilor de barză pe aproape toate casele. Oraşul avea şapte moschei „de zid, cu arhitectură frumoasă“, având un turn înalt şi rotund, cu cerdac, de unde hogea (preotul) anunţa cele cinci rugăciuni zilnice ale credinţei islamice, pe care polonezul o prezintă în continuare.
 
Apoi, la Krasinki s-a prezentat renegatul (creştin trecut la islam) Potarnak Mustafa, frate al lui Radu Mihnea. Dar audienţa nu a avut rezultat, deoarece renegatul băuse mult „mastoc“, băutură euforizantă pe care turcii o consumau de obicei înainte de a pleca la luptă.

Surse foto:

Historymaps.ro
Wikimedia.org
Calatoriifestinalente.wordpress.com

Manastirearaduvoda.ro
Romanianmuseum.com

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, „Călători străini despre Țările Române“, vol. V, Ed. Știinţifică, Bucureşti, 1973.