Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
11:07 22 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Călători străini prin Dobrogea (LIII.1) - Aubry de la Motraye (Franţa) (galerie foto)

ro

16 Nov, 2016 00:00 2799 Marime text
Protestantul francez Aubry de la Motraye (1674-1743) şi-a părăsit ţara în 1685, când regele catolic Ludovic XIV a anulat protestanţilor libertatea religioasă obţinută în 1598. El a călătorit mult în Europa şi în 1711 a acceptat să intre în serviciul diplomatic al regelui suedez protestant Carol XII. După înfrângerea de la Poltava (azi, în Ucraina) din 1709, acesta se refugiase cu resturile armatei în cetatea otomană Bender (azi, Tighina, în Republica Moldova).
 
Pentru a se prezenta monarhului suedez, francezul a plecat în 1711 din Constantinopol / Istanbul, străbătând Dobrogea otomană. Regele suedez l-a trimis apoi pe Motraye în diverse misiuni diplomatice, în cea din 1714 acesta plecând din Londra spre capitala otomană, ocazie cu care a traversat din nou teritoriul dintre Dunăre şi mare. Dobrogea făcea parte din eyalet (provincie), cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra (azi, în Bulgaria), unitate administrativ-teritorială corespunzătoare litoralului vestic al Mării Negre.
 
Motraye şi-a publicat memoriile de călătorie în engleză, în 1727, la Londra, şi în 1727, în franceză, la Haga, cel două oraşe fiind capitalele a două ţări protestante. În România, textul său a fost comentat în 1928 de N. Iorga în Istoria românilor prin călători, iar unele fragmente au fost reproduse în 1916 de Tulceanu în „Arhiva Dobrogei” şi în 1934 de N. Istrati în „Analele Brăilei”. Versiunea franceză (Voyages du Sr. A de la Motraye en Europe, Asie et Afrique...) a fost folosită de Institutul „N. Iorga” pentru traducerea în română din seria Călători străini despre Ţările Române.
1711
În această călătorie din prima parte a anului, Motraye a traversat Dobrogea de la sud la nord pe itinerarul Pazargi / Bazargic Carasou / Carasu - Alibeikioi - Codgiali / Cogealac - Baba / Babadag Tulcea.
 
La Bazargic (azi, Dobrici, în Bulgaria) s-a întreţinut cu mendzilgy (şeful de poştă), în vârstă de 105 ani declaraţi. Excelenta stare de sănătate a acestuia l-a făcut pe francez să concluzioneze: „Nu există ţară (...) în care oamenii să sufere mai puţin de boală ca în Turcia”. A cumpărat de la el 14 „medalii” (monede antice) găsite în grădină. Bazargicul şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Bazargicul fusese tranzitat în secolele XVI - XVIII de alţi călători străini: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII).
 
Continuându-şi călătoria în galop, Motraye a trecut a doua zi prin Carasu (azi, Medgidia), „un sat mare”, unde a cumpărat alte două medalii de la un grec. În izvoarele istorice occidentale, catolice şi protestante, termenul „grec” nu avea numai un sens restrâns „etnic”, ci şi unul larg religios, incluzând ansamblul lumii ortodoxe. Prezenţa grecilor în Dobrogea fusese semnalată anterior şi de alţi călători: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) şi pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L).
 
Prin Karasu mai trecuseră în secolele XVI-XVII şi: diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII).
 
Despre Alibeikioi, azi, dispărut, călătorul francez spune doar că era „un sat mai mic”. Prin Alibeikioi trecuse probabil şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII). Comparând Cogealacul (azi, în judeţul Constanţa) cu Alibeikioi, francezul a constatat că „nu-i mai mare” şi că toate aceste ultime trei localităţi aveau „case proaste”. Prin Cogealac a trecut probabil şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII).

 
O impresie bună i-a lăsat Babadagul, „un tîrg mare şi frumos”, care avea „multe case bune”. Aici, el face un excurs în istoria antică şi citează surse anonime („unii”) conform cărora localitatea corespundea cu „vechiul Tomis, unde pretind că ar fi fost exilat Ovidius de către August”. Dar Motraye posedă spirit critic, observând distanţa prea mare faţă de Marea Neagră a târgului şi fiind informat că „rămăşiţele” cetăţii greco-romane se găseau pe litoral, „la cîteva leghe (1 leghe franceză = 4-5,5 km) de acolo”. Şi aici, el găseşte ocazia să-şi îmbogăţească colecţia de antichităţi, cumpărând de la grădinarul şefului de poştă încă trei medalii şi alte obiecte de la un giuvaergiu, care le-a vândut cu „un preţ întrecînd cu foarte puţin valoarea lor intrinsecă”.
 
Babadagul fusese vizitat în secolele XIV-XVIII şi de alţi călători străini: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII).
 
Trimiteri la istoria antică a Dobrogei au făcut şi alţi călători străini: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV) şi pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L).
 
Tulcea era un „sat” aşezat pe un deal, la baza căruia se afla „un mic fort cu şapte turnuri”, situat pe un braţ al Dunării. Pentru a traversa fluviul, călătorul francez a străbătut şi două insule. Cea mare, care avea trei leghe lăţime şi patru lungime, era „una dintre cele mai mari insule” pe care le forma Dunărea înainte de vărsarea în mare. Motraye observă că insula „este înfrumuseţată de numeroase grădini de zarzavat şi pomi roditori şi produce multă cînepă”. Din insula mică s-a îmbarcat pe un caic (luntre turcească uşoară, lungă şi îngustă) şi a debarcat pe malul celălalt, în portul turcesc Ismail (azi, în Ucraina). Prin Tulcea trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII).
 

Alţi călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), secretarul diplomatic de la Croix (1672/XL), J. Tavernier (1677/XLII) şi călugărul iezuit P. Avril (1689/XLIII). 

Surse foto

3.bp.blogspot.com
2.bp.blogspot.com
multicult.ro
upload.wikimedia.org
brailachirei.files.wordpress.com
babadaglive.ro
www.romaniapozitiva.ro
www.worldwideromania.com
ro.wikipedia.org
www.istorie-pe-scurt.ro
romaniancoins.org

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. VIII, Bucureşti, 1983.
www.magazinistoric.ro
images5.okr.ro
image.slidesharecdn.com
images8.okr.ro
cuvintecelebre.ro
 
 
 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii