Călători străini prin Dobrogea (LVII) - John Bell of Antermony (Marea Britanie / Scoţia) - galerie foto

John Bell (1691-1780) s-a născut în localitatea scoţiană Antermony şi a studiat medicina. Din 1714 a intrat în serviciul diplomatic al Rusiei. În 1737, în timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, scoţianul a primit o misiune confidenţială la Constantinopol / Istanbul. Cu această ocazie, Bell a traversat Dobrogea, partea eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra (azi, în Bulgaria).
 
El şi-a relatat călătoriile într-un volum publicat la Glasgow, în 1763, cu titlul Travels from St. Petersburg in Russia to diverse parts of Asia. Această ediţie engleză a fost folosită pentru traducerea românească de Institutul „N. Iorga” în seria Călători străini despre Țările Române.
La 15 ianuarie 1738, călătorul britanic a ajuns la portul turcesc Ismail, situat pe malul stâng al Dunării (azi, în Ucraina). El descrie Dunărea ca fiind „foarte lată aici”, comparând-o cu cea a fluviului rus Volga în zona oraşului Astrahan. De asemenea, fluviul era împărţit „în mai multe braţe de nişte insule destul de mari”, dar Bell face o eroare geografică, afirmând că toate braţele se unesc formând „o singură gură la vărsarea în mare”.
 
Traversarea fluviului s-a făcut în etape în ziua de 16. Mai întâi cu luntrea până la prima insulă, iar restul drumului călare şi pe jos, deoarece „celelalte braţe” erau îngheţate, sloiurile înalte fiind îngrămădite de „vânturile puternice” şi „repeziciunea curentului”. După un drum de patru leghe, diplomatul a ajuns la Tulcea. El mai face o greşeală, de această dată din punct de vedere istoric, susţinând că acest oraş fusese „capitala vechiului regat al Traciei”. Observă aici „un vechi castel părăsit”, despre care crede că fusese clădit de „europeni”. Tulcea fusese tranzitată în secolele XVI-XVIII de: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1) şi călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI).
 
Călătorul britanic face un arc peste timp în epoca sa şi consideră că vechea Tracie corespundea Bulgariei prezentului, care era o provincie otomană. El observă că bulgarii sunt creştini „de rit grecesc”, adică ortodocşi, şi locuiesc „în cea mai mare parte în sate, oraşele, fiind în general, locuite de turci”. Prezenţa bulgarilor în Dobrogea fusese semnalată în secolele XVI- XVIII şi de alţi călători străini: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2).
 
Scoţianul a străbătut Dobrogea de la nord la sud pe tinerarul: Tulcea - Babadag - Kalybaly - Danna Kew - Kabady / Cobadin - Bazargic. În ziua de 17, a sosit la Babadag (jud. TL), „un oraş mare” situat într-o „vale încântătoare” înconjurată de dealuri, de pe care se vedea spre est ţărmul Mării Negre. O altă eroare istorică a lui Bell este ideea că în acest oraş ar fi fost exilat de împăratul Augustus poetul Ovidius, care descrisese liric în „Tristele” această regiune cu „o climă atât de deosebită de cea atât de blândă din Italia”.
 
Babadagul fusese vizitat în secolele XIV-XVIII de: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2).
 
Trimiteri la istoria antică a Dobrogei au făcut şi alţi călători străini: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV).
 

După ce a schimbat caii la Babadag, scoţianul a poposit în seara de 17 „într-un sat numit Kalybaly”, neidentificat de istoricii de la „N. Iorga”. Au găsit satul datorită lătratului unui câine, deoarece erau „învăluiţi într-un vârtej de zăpadă”. Continuând drumul pe ninsoare, el a sosit în ziua de 18 într-un „alt sat, numit Danna-Kew”. În ziua de 19, diplomatul a trecut printr-un „ţinut foarte frumos” cu „foarte puţină zăpadă” şi a petrecut noaptea la Kabady / Cobadin (jud. CT).
 
În sfârşit, în ziua de 20 ianuarie scoţianul a ajuns în „oraşul Bazargic”, locuit de turci, greci şi bulgari. Prin Bazargic trecuseră în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B) , nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1) şi iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV). Bazargicul şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Prezenţa grecilor în Dobrogea fusese menţionată în secolele XVI-XVIII de: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) şi pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) şi diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2).
 
Despre drumul de întoarcere, Bell menţionează doar că a traversat Dunărea la 26 aprilie, în dreptul portului moldovenesc Galaţi. Antermony este primul călător scoţian în Dobrogea, ceilalţi britanici care au trecut prin regiune în secolele XVI-XVIII fiind englezi: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV) şi ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI).
 
Surse foto: 


http://3.bp.blogspot.com/
http://www.romaniapozitiva.ro/
https://ro.wikipedia.org/
https://brailachirei.files.wordpress.com/
https://i.ytimg.com/v
https://2.bp.blogspot.com/
http://www.romanianmuseum.com/Romania/RomaniaEthnoSLAVSdobrogea.html

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, Bucureşti, 1987.
http://www.magazinistoric.ro