Călători străini prin Dobrogea (LXI) - Jan Karol Mniszech (Polonia) (galerie foto)

Contele Jan Karol Mniszech (1716-1759) a fost trimis în 1755 de regele August III în solie la sultanul Osman III pentru confirmarea păcii de la Karlowitz din 1699, de fapt pentru a normaliza relaţiile dintre acest rege şi Poarta Otomană.
 
În drumul spre Constantinopol / Istanbul, contele a trecut prin Moldova şi Dobrogea, partea a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra. Relatarea acestei călătorii s-a păstrat într-un manuscris în limba franceză în arhivele din Dresda (azi, în Germania), deoarece August III era şi principe elector al Saxoniei. Jurnalul scris la persoana a III a are titlul Journal de voyage pour Constantinople de Son Excellence Monseigneur le Comte Mniszech, Grand Chambellan de Lithuanie et Envoye Extraordinaire du Roi et de la Republique de Pologne, fait l` an 1755. Istoricii de la „N. Iorga” considerau că versiunea franceză este o traducere a unui original polonez sau latin destinat raportului către Dieta nobiliară. Varianta franceză a fost publicată în 1898 de N. Iorga în lucrarea Călători, ambasadori şi misionari în ţările noastre şi asupra ţărilor noastre. Institutul „N. Iorga” a folosit ediţia Iorga pentru traducerea românească în seria Călători străini despre Țările Române.
 
S-a păstrat şi o altă relatare în franceză a acestei călătorii, scrisă la persoana I şi atribuită fiului cel mare al contelui, Josef Jan Tadeusz Mniszech (1742-1797). Titlul textului este următorul: Journal de vouyage que j`ai fait a Constantinople l`an 1755, contenant differentes observations et un abrege de l` histoire des empereurs turcs faites par (le fils du) Cte Mniszech, supremo succamerario Lithuani ad Portam Othomanicam ministro plenipotentiario et legato extraordinario (Rege Augusto III) et Republicae Poloniae. Acest manuscris a fost publicat în 1869 de V. A. Urechia în revista „Atheneul Român”.
 
Din păcate, ambele jurnale fac doar scurte menţiuni la regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Astfel, în textul soliei se descrie doar traversarea Dunării. Suita diplomatică a ajuns la 21 februarie 1756 în portul moldovenesc dunărean Galaţi. În următoarele două zile, contele a trimis bagajele pe celălalt mal al fluviului, cu ordinul de a fi aşteptat la primul popas. Pe 24 februarie, Mniszech şi suita s-au ambarcat pe „o barcă cu trei pânze” şi au traversat „acest râu atît de lat în douăsprezece minute, în sunetul trâmbiţelor”. În prealabil, trecuse Dunărea şi pârcălabul (primarul) Galaţiului, care îi pregătise diplomatului o „sofa” sau „divan” pentru a aştepta „cu cafea, dulceţuri şi şerbet” şi trecerea „caretei” (trăsură închisă) cu „podul plutitor” (bac).
 
În celălalt text, se spune despre ambarcaţiune că era „o galeră cu doisprezece vâslaşi” şi se adaugă faptul că traversarea a fost onorată şi cu „bubuitul tunului”. Apoi, călătorul polonez s-a îndreptat spre „Măcin, care se află pe pământul Dobrogei, regiune aşezată dincoace de muntele Hemus şi care se întinde de-a lungul Dunării de la Dârstor în Țara Românească, până la gura acestui râu”.
Hemus / Haemus era denumirea greacă antică a munţilor Balcani. Dârstorul este un nume medieval derivat din latinul Durostorum şi sinonim al bulgărescului Silistra, apartenenţa sa la Țara Românească fiind o inadvertenţă geografică. Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Măcinul fusese tranzitat în secolele XVII-XVIII şi de alţi călători străini: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII) şi nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII) şi iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV).
 
Numele Dobrogea mai fusese folosit şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI) şi iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV).

 
Toţi călătorii poloni care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVIII au fost soli la Poarta Otomană: E. Otwinowski (1557/Călători VII), A. Taranowski (1569/VIII), M. Stryjkowski (1575/X), J. Krasisnki (1636/XXV), Romaskiewicz (1639/XXVI), W. Miaskowski (1640/XXVIII), F. Wysocki (1667/XXXIX), I. Gnisnki (1677/XLI), R. Leszczynski (1700/XLIV), iezuitul F. Gosciecki (1712/LIV) şi nobilul F. Orlik (1722/LV).

Surse foto:

3.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
en.wikipedia.org
images.delcampe.com

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, Bucureşti, 1987.
www.magazinistoric.ro
images2.okr.ro
l7.alamy.com
www.lumeaprivitaaltfel.ro

upload.wikimedia.org
www.anticariat-unu.ro