Călători străini prin Dobrogea (LXIII) - Iosif Podoski (Polonia) (galerie foto)

Contele lituanian Iosif Podoski a exercitat diverse funcții în statul polonez. În 1759, regele August III l-a trimis la sultanul Mustafa III, pentru reglementarea raporturilor cu hanul tătar din Crimeea, vasal al Porții Otomane. În drumul spre Constantinopol / Istanbul, Podoski a străbătut în câteva zile și Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra.
 
Călătoria contelui a fost descrisă de judecătorul militar Adam Golarlowski, secretarul misiunii diplomatice. Manuscrisul lui Golarlowski, semnat de acesta, se află la Biblioteca Ossolinski. În România, acest text a fost publicat și tradus în 1930 de marele slavist Petre P. Panaitescu în cunoscuta sa lucrare Călători poloni în Țările Române. Această versiune românească a fost reprodusă de Institutul „N. Iorga” în seria Călători străini despre Țările Române.
 
Solia a ajuns la 31 octombrie în portul moldovenesc dunărean Galați, unde a trebuit să aștepte până la 7 noiembrie, din cauza „vânturilor nemaipomenite care tulburau apele fluviului”, acest fenomen fiind numit „furtună” de către localnici. Călătorul polonez observă că în acel loc Dunărea era „mai largă” și „mult mai adîncă” decât fluviul Vistula în dreptul orașului polonez Thorn. El explică și că prin acțiunea contrară a valurilor Dunării și a mării s-a format „un prag întins la vărsarea ei în Marea Neagră”, care împiedica trecerea corăbiilor mari din mare în fluviu.
Echipamentul soliei a traversat Dunărea cu „un bac foarte mare”, ce a transportat trei care și 37 de cai. Conducerea misiunii diplomatice a fost trecută cu o barcă cu 18 vâslași, în timp ce „trâmbițele sunau fără încetare marșuri și dansuri”.
 
După șase ceasuri de mers, polonezii au sosit la Măcin. Aici a fost înmormântat „de moldoveni” un membru al soliei, care se îmbolnăvise de ciumă în Moldova. Autorul a fost impresionat de faptul că groparii au fost atât de „îndrăzneți”, încât i-au luat mortului uniforma cea nouă, rufele și încălțămintea. Măcinul a fost tranzitat și de alți călători străini în secolele XVII-XVIII: clericul armean S. Lehați (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 și 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creștin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII) și nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomații maghiari curuți M. Bay și G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV) și nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI).
 
Conform relatării Golarlowski, itinerarul dobrogean al soliei a urmat axa longitudinală nord-sud: Măcin - Peczenika / Peceneaga (județul Tulcea) (6 ore) - Saray / Sarai (6) - Straza / Straja (5) - Karasu / Carasu (9) - Bazargic. După Măcin, Golarlowski a observat „niște stânci înalte, când mai late, când mai strâmte, despărțite prin prăpăstii și peșteri”. Numite „Șapte dealuri”, acestea erau vizibile de pe malul celălalt, de la o distanță de șase mile de Galați, și „se spune” că din vârful lor se vedea marea. Apoi relieful devenea deluros, cu înălțimi „foarte neregulate” și „roase”. Din punctul de vedere al faunei, autorul a remarcat în Dobrogea „foarte mulți bivoli și măgari”.
 
Pe parcursul primului segment de drum, solia a trecut printr-un „sat turcesc bine populat”. Localitatea Straja nu a putut fi identificată de istoricii de la „N. Iorga”. Karasu (Medgidia) a fost caracterizat de secretarul soliei ca fiind „odinioară un oraș bun, astăzi abia un sat mare care păstrează numai numele de oraș”. El menționează obiceiul ca un slujitor al domnului Moldovei să călăuzească solia până în această localitate. Karasu fusese vizitat în secolele XVI-XVIII de: diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII) și diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1).
 
În final, Golarlowski precizează că „această țară de la Dunăre până la Bazargic se numește Dobrogea”. Bazargicul și Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Prin Bazargic trecuseră în secolele XVI-XVIII și alți călători străini: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV) și diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX).
 

Numele Dobrogea a mai fost folosit în secolele XVI-XVIII și de alți călători străini: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creștin sirian Paul din Alep (1653 și 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI) și diplomatul otoman Șehdi Osman (1758/LXII).
 
Toți călătorii poloni care au trecut prin Dobrogea în secolele XVI-XVIII au fost soli la Poarta Otomană: E. Otwinowski (1557/Călători VII), A. Taranowski (1569/VIII), M. Stryjkowski (1575/X), J. Krasisnki (1636/XXV), Romaskiewicz (1639/XXVI), W. Miaskowski (1640/XXVIII), F. Wysocki (1667/XXXIX), I. Gnisnki (1677/XLI), R. Leszczynski (1700/XLIV), iezuitul F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul F. Orlik (1722/LV) și contele J. K. Mniszech (1756/LXI).

Surse foto:

ro.wikipedia.org
3.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
multicult.ro
2.bp.blogspot.com
www.worldwideromania.com

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, București, 1987.
www.magazinistoric.ro

images2.okr.ro
l7.alamy.com
upload.wikimedia.org
www.anticariat-unu.ro