Călători străini prin Dobrogea (LXVII) - Toma Alexandrovici (Polonia) (galerie foto)

Toma Alexandrovici a fost un nobil polonez trimis în solie de ultimul rege al Poloniei, Stanislas Poniatowski, pentru a anunța urcarea sa pe tron sultanului Mustafa III. Cu această ocazie, diplomatul polonez a trecut prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra.
 
Jurnalul călătoriei a fost redactat în limba polonă de un membru al soliei rămas anonim. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Ossolinski din Lwow (azi, Lvov, în vestul Ucrainei). Textul a fost publicat și tradus în românește în 1930 de marele slavist Petre P. Panaitescu, în celebra sa lucrare Călători poloni în țările române. Institutul „N. Iorga” a folosit această traducere în seria Călători străini despre Țările Române.
 
A. Pe drumul spre Constantinopol / Istanbul, Alexandrovici a parcurs Dobrogea în perioada 6-17 mai, pe itinerarul: Măcin (6 mai) - Ieni Kioi (7 mai) - Daia Kioi (8 mai) - Syradzi (9 mai) - Carasu (10 mai) - Givimle / Ghiuvenli (12 mai) - Hazerkiwinsy / Hazerkioi (13 mai) - Bazargic (14 mai). Traversarea Dunării s-a făcut în dreptul portului moldovenesc Galați, cu „o barcă pregătită anume” pentru sol și trei „corăbii mari” pentru suită, în sunetele trâmbițelor și bubuitul tunului.
 
Drumul până la Măcin a durat „șase ceasuri”, localitatea fiind caracterizată ca „un orășel turcesc foarte sărăcăcios”. Măcinul a fost tranzitat în secolele XVII-XVIII și de alți călători străini: clericul armean S. Lehați (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 și 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creștin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomații maghiari curuți M. Bay și G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV) și diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI).
 
Segmentul Măcin - satul Ieni Kioi (azi, Satu Nou, comuna Mihai Bravu, județul Tulcea) a fost parcurs în cinci ore. Prin Ieni Kioi mai trecuseră și alți călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.C), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), iezuitul ragusan G. R. Bosocvich (1762/LXIV) și lordul F. Calvert (1764/LXV).
 
Până la Daia Kioi (azi, comuna Dăieni, județul Tulcea), Alexandrovici a călătorit patru ore și a descris localitatea ca „un orășel în ruină”. Prin Dăieni mai trecuseră diplomatul Habsburgilor A. Radibrat (1603/XXI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) și iezuitul R. G. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV).
 
Drumul până la satul Syradzi a durat șapte ore, localitatea fiind identificată, cu probabilitate, de istoricii de la „N. Iorga” cu comuna Saraiu din județul Constanța. Prin Saraiu trecuseră și nobilii soli polonezi R. Leszczynski (1700/XLIV), I. Podoski (1759/LXIII) și iezuitul R. G. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV).
 
Segmentul Syradzi - Carasu (Medgidia) a fost parcurs în cinci ore, călătorul polonez comparând trecutul și prezentul localității: „oraș vestit pe vremuri și populat, azi însă ruinat din cauza birurilor mari”. El precizează: „Aici începe țara Dobrogei, care este supusă pașei de Silistra”. De aici solul a trimis la Varșovia un curier (11 mai). Medgidia fusese tranzitată în secolele XVI-XVIII de: diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII) și iezuitul R. G. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV).

 
Numele Dobrogea a mai fost folosit și de alți călători străini din secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creștin sirian Paul din Alep (1653 și 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), diplomatul otoman Șehdi Osman (1758/LXII) și nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII).
 
Drumul până în satul Ghiuvenli (azi, comuna Chirnogeni, județul Constanța) a durat șapte ore. Prin Ghiuvenli trecuse și iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV). Segmentul Ghiuvenli - Hazerkioi (azi, în Bulgaria) a fost parcurs în patru ore, sat care „ține de orașul Balcic” (azi, în Bulgaria).
 
Până la Bazargic (azi, Dobrici, în Bulgaria), Alexandrovici a călătorit șase ore. Solul a caracterizat localitatea ca un oraș „foarte populat”, numai categoria ienicerilor numărând 12.000 de persoane. Printre clădirile orașului se aflau și „câteva geamii, împodobite cu ceasornic”. Din păcate, orașul era „vestit” prin „tâlhăriile” înregistrate. Bazargicul, Balcicul și Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Prin Bazargic trecuseră și alți călători străini în secolele XVII - XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII) și lordul F. Calvert (1764/LXV).
 
În ziua de 17 mai, solia poloneză a parcurs șase ore până la orășelul bulgăresc Coșlugea, „unde se sfârșește Dobrogea și începe Bulgaria...”.
 

B.
Pe drumul de întoarcere, Alexandrovici a parcurs Dobrogea în perioada 9-12 noiembrie, pe itinerarul: Ister / Istria (9 noiembrie) - Babadan / Babadag (10 noiembrie) - Tulcea (12 noiembrie). El a sosit la Istria după șase ore, prezentând localitatea ca „un oraș grecesc, în ruine între stânci”.
 
Trimiteri la istoria antică a Dobrogei a fost făcută și alți călători străini: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII), cărturarul grec M. Katsaitis (1742/LIX) și iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV).
 
Segmentul Istria - Babadag a fost parcurs în zece ore, prezentat ca „un oraș turcesc”. Aici se afla de câteva săptămâni pașa de Silistra, care urma să mai rămână un timp acolo. Babadagul fusese vizitat și de alți călători străini din secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX) și diplomatul otoman Șehdi Osman (1757-1758/LXII).
 
Până la Tulcea, „oraș pe Dunăre”, solul polonez a mers timp de cinci ceasuri. Prin Tulcea trecuseră în secolele XVI-XVIII: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), starețul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), călugării ruși Silvestru și Nicodim (1722/LVI), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII) și diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX).
 
Traversarea fluviului spre portul turcesc Ismail (azi, în Ucraina) s-a făcut în două etape, parcurgerea insulei dunărene durând patru ore. Toți călătorii poloni care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVIII au fost soli la Poarta Otomană: E. Otwinowski (1557/Călători VII), A. Taranowski (1569/VIII), M. Stryjkowski (1575/X), J. Krasisnki (1636/XXV), Romaskiewicz (1639/XXVI), W. Miaskowski (1640/XXVIII), F. Wysocki (1667/XXXIX), I. Gnisnki (1677/XLI), R. Leszczynski (1700/XLIV), iezuitul F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul F. Orlik (1722/LV), contele J. K. Mniszech (1756/LXI) și contele I. Podoski (1759/LXIII).
 
Surse foto:

https://ro.wikipedia.org/
http://3.bp.blogspot.com/
http://multicult.ro/
https://upload.wikimedia.org/
https://www.agero-stuttgart.de/
https://2.bp.blogspot.com/
http://www.histria-cheiledobrogei.ro/
https://brailachirei.files.wordpress.com/
http://www.romaniapozitiva.ro/
 
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, București, 1987.

http://www.magazinistoric.ro/
https://images10.okr.ro/serve/auctions.v7/
http://www.anticariat-unu.ro/