Călători străini prin Dobrogea (LXVIII) - François de Tott (Franța / Ungaria) (galerie foto)

Baronul François de Tott (1733 Chamigny / Franța - 1793 Vas/Ungaria) a fost fiul unui curut (răsculat împotriva noii stăpâniri a Habsburgilor austrieci) refugiat în Franța. Educat în Franța, Tott a îndeplinit misiuni la Poarta Otomană, aliată a Parisului, care proteja alți refugiați curuți. În 1767, ministrul de externe Choiseul l-a trimis pe Tott în calitate de consul la Maksud Ghirai, han al Crimeii și vasal al sultanului Mustafa III. La scurt timp după sosirea sa, Maksud a fost înlocuit cu Krim Ghirai, dar la moartea acestuia în 1769, francezul a plecat spre Constantinopol / Istanbul.
 
Cu această ocazie, baronul francez a trecut în 1769 prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra (la România în 1913-1940, apoi din nou la Bulgaria). Tott și-a publicat în 1784, la Amsterdam, memoriile de călătorie, cu titlul Memoires sur les Turcs et les Tartares. Ediția olandeză a fost folosită pentru traducerea românească de Institutul „N. Iorga” pentru seria Călători străini despre Țările Române.
 
Nobilul francez și cei patru însoțitori au poposit în portul dunărean turcesc Ismail (azi, în Ucraina), despărțit printr-o insulă de Tulcea. Primul braț al Dunării a fost traversat cu bacul, numit „podul plutitor”. Insula din această zonă a fluviului a fost străbătută „pe o diagonală de 4 leghe”.
 
Tulcea era „o cetate turcească situată mai jos de confluență” (brațelor Dunării), unde au fost schimbați caii de poștă. Tulcea a fusese vizitată și de alți călători străini în secolele XVI - XVIII: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), starețul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), călugării ruși Silvestru și Nicodim (1722/LVI), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII) și diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX).
 
Apoi, călătorii au trecut printr-o pădure, unde au fost avertizați de escorta tătară că fiul guvernatorului și alți fii de nobili locali „se distrau jefuind pe trecători”. Din păcate, relatarea dobrogeană a lui Tott se încheie cu descrierea întâlnirii cu doi călăreți bine înarmați care au încercat să-i intimideze, dar baronul a reușit să-i alunge cu un singur foc de pistol.
 
Alți călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), secretarul diplomatic de la Croix (1672/XL), J. Tavernier (1677/XLII), călugărul iezuit P. Avril (1689/XLIII) și protestantul A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2).
Toți călătorii maghiari care au traversat Dobrogea în secolul XVIII au fost „curuți”: M. Bay și G. Papai (1705/XLIX), J. Papay (1710/XLVIII) și M. Kelemen (1738/LVIII).
 
Surse foto: 
http://3.bp.blogspot.com/

http://www.romaniapozitiva.ro/
http://www.info-delta.ro/
https://upload.wikimedia.org/
 
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, București, 1987.

http://www.magazinistoric.ro/
https://images10.okr.ro/

https://www.jamescumminsbookseller.com/