Călători străini prin Dobrogea (LXXI) - Abdulkerim paşa (Turcia) (galerie foto)

Victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1768-1774 a fost consfinţită prin pacea de la Kuciuk Kainargi (în Cadrilater, azi, în Bulgaria) din 10/21 iulie 1774. Abdulkerim paşa (? - după 1788) era un funcţionar al Porţii Otomane, care a fost trimis cu instrumentele de ratificare ale păcii de către sultanul Abdul Hamid I la ţarina Ecaterina II. Cu această ocazie, el a fost ridicat la rangul de paşă şi a trecut prin Dobrogea otomană, atât pe drumul spre Moscova (1775), cât şi pe cel spre Constantinopol / Istanbul (1776).
 
Jurnalul călătoriei solului otoman a fost redactat de Nahifi Mehmet efendi, scrib al marelui vizir Izzet Mehmet paşa. Manuscrisul, cu puţine referiri la Dobrogea, s-a păstrat în biblioteca Suleymanyi din Istanbul. Textul a fost tradus în engleză de orientalistul american Norman Itzkowitz şi publicat în 1970 la Chicago, în lucrarea redactată în comun cu slavistul Max Mote, cu titlul Mubadele. An Ottoman-Russian exchange of Ambassadors. Această ediţie a fost folosită de Institutul „N. Iorga” pentru traducerea românească din seria Călători străini despre Țările Române.
 
A.
La 22 ianuarie - 2 februarie 1775, Abdulkerim paşa a părăsit capitala otomană şi după ce a trecut prin Adrianopol (azi, Edirne, în Turcia europeană), a sosit la 27 februarie la Șumen (azi, în NE Bulgariei). Deoarece ruta spre Isaccea abia ieşise de sub ocupaţia rusească, posibilitatea de a se aproviziona din zonă era redusă. De aceea, solul otoman a decis să treacă mai întâi prin Ţara Românească.
Pentru aceasta, paşa s-a îndreptat spre oraşul dunărean Silistra, unde a ajuns la 10 martie şi a aşteptat ştiri despre călătoria omologului său rus Repnin spre Istanbul. Dar „sărăcia şi lipsa de provizii” de aici îl determină să plece mai repede. Intenţionase ca măcar darurile sultanului să le trimită pe uscat până la Măcin, dar i s-a confirmat că regiunea „de-abia începuse să se refacă”. Deoarece domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti, nu a reuşit să-i asigure proviziile necesare până în Moldova, în pofida avansului bănesc trimis, Abdulkerim paşa a fost nevoit să se aprovizioneze din Silistra. Apoi, bagajele au fost trecute peste Dunăre, la Călăraşi, cu 3 ambarcaţiuni kayk, numite aici karla. Pe 30 martie, ambasadorul şi suita au traversat fluviul cu două vase dunărene şayke.
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Silistra a fost tranzitată şi de alţi călători străini în secolele XV–XVIII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII) şi diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX) şi medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX).
 
B.
La întoarcere, Abdulkerim paşa a trecut Dunărea la Măcin, la 22 iulie 1776. Măcinul a fost tranzitat în secolele XVII-XVIII şi de alţi călători străini: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI) şi nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII).
 
După ce a poposit noaptea în localitatea dunăreană, solul otoman a luat „calea Dubrucaova / Dobrogei”. Numele Dobrogea a mai fost folosit şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), diplomatul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII) şi nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII).
 

Călătorul turc nu a mai făcut alte referiri la zona dintre Dunăre şi Marea Neagră până la sosirea în Hagioglu Pazari (fost Bazargic în Cadrilater, azi, Dobrici, în Bulgaria). Prin Bazargic au mai trecut şi alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B) , nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV) şi nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII).
 
Toţi călătorii musulmani care au străbătut Dobrogea în secolele XIV-XVIII au fost turci, cu excepţia arabului Ibn Battuta: Ibn Battuta (1330/Călători I), prizonierul italian G. Angiolello / sultanul otoman Mehmed II (1476/V), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), cărturarul otoman Evlia Celebi (sec. XVII/XXXVIII), solul otoman Șehdi Osman (1758/LXII) şi solul otoman Resmi Ahmed (1764-1765/LXVI).

Surse foto: 

ro.wikipedia.org
2.bp.blogspot.com
4.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
2.bp.blogspot.com
www.agero-stuttgart.de/gifs/Cadrilater%204.JPG

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, vol. X / partea I, Bucureşti, 2000.
www.magazinistoric.ro

www.anticariat-unu.ro
www.ibb.gov.tr
www.tallarmeniantale.com
pictures.abebooks.com