Călători străini prin Dobrogea (LXXVIII) - Karl von Titelsberg (Austria) (galerie foto)

Karl von Titelsberg (1739 Pancsova/Serbia - 1793) s-a angajat în armata austriacă în 1755 şi a primit gradul de căpitan în 1773. Superiorul său l-a recomandat căpitanului G. Lauterer (Călători LXXV/1782) pentru a-l însoţi într-o nouă călătorie pe Dunăre în serviciul companiei de comerţ Willeshofen din Viena. De la Galaţi, von Titelsberg a continuat singur călătoria pe fluviu, pe coasta Mării Negre şi în Moldova. La întoarcere, el a elaborat un raport militar privind teritoriul otoman parcurs.
 
În august 1783, căpitanul austriac a descris călătoria solitară începută la Galaţi într-un manuscris redactat la Klosterneuburg, cu titlul „Forsetzung der Weiteren Relation, uber die auf hohen Befehl von Gallacz nacher Akkerman vorgenommene Reise“. Textul a fost publicat în 1914, în „Analele Academiei Române“, de N. Doican în studiul „Exploraţiuni austriace pe Dunăre la sfârşitul veacului al XVIII-lea“. Institutul „N. Iorga“ a folosit ediţia Doican pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Ţările Române“.
 
Când se afla la Galaţi, von Titelsberg a fost vizitat de un diplomat austriac din Bucureşti, care i-a transmis ordinul de a continua călătoria singur, pe un vas închiriat în acest scop.

Ofiţerul a părăsit portul moldovenesc în ziua de 4 iunie, la ora 8, şi a menţionat următorul itinerar pe malul dobrogean al Dunării: Sartakoy / Sartachioi - Isaccea - Tulcea - Donavecz Lonntal / Periprava - Sulina.

După o oră de navigaţie, el a ajuns la „satul“ Sartachioi, situat pe o insulă, care nu a putut fi identificat de istoricii de la „N. Iorga“. După încă o oră, von Titelsberg a trecut pe lângă o vâltoare, numită în zonă bolkova, iar în germană „vârtej“.
 
Pe la 16,30, căpitanul a sosit în „orăşelul Isaccea“. La capătul localităţii se afla „o întăritură mică“ de formă pătrată, cu un zid „înalt cam de 2,5 stânjeni“ (un stânjen = 1,96 m - 2,23 m) şi cu turnuri la colţuri. În faţa fortificaţiei se afla o insulă „lungă de 500 de stânjeni“ cu adâncimea de „patru stânjeni“, unde a acostat corabia în timpul nopţii şi unde funcţionau „trei mori plutitoare“. La capătul insulei erau vizibile urmele unui pod de vase din „timpul trecut“, lăţimea Dunării aici fiind apreciată „din ochi“ la 500 stânjeni.
 
În faţa portului turcesc Ismail (azi, în Ucraina), pe malul dobrogean se putea vedea „debarcaderul pe piloţi“, parte a podului de vase construit în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774. Aici, Dunărea se împărţea în două braţe: cel stâng mergea la portul turcesc Chilia Nouă (azi, în Ucraina), iar cel drept pe ruta Tulcea - Constantinopol / Istanbul. Între Ismail şi Tulcea se afla o insulă „foarte lată“, identificată de specialiştii de la „N. Iorga“ cu insula Ceatal. Insula era tăiată de „o gârlă“ numită Tulcea, prin care puteau trece navele de „mărime mijlocie“.
 
După un ceas de navigaţie, braţul Chilia se ramifica în trei braţe „cu insule între ele“. Von Titelesberg a continuat călătoria pe braţul din dreapta, pe care navigaţia era „tot timpul activă“, indiferent de variaţia adâncimii apei. Austriacul a observat pe cele trei braţe „obişnuitele plase de moruni“, care erau „închise de la un mal la celălalt prin piloţi înfipţi, pe care sunt garduri împletite“. În seara zilei de 6 iunie, corabia a sosit la Chilia Nouă. După lungi tratative cu aga din Chilia Nouă, acesta a acceptat ca vasul lui von Titelsberg să înainteze până la Vâlcovo (azi, în Ucraina, în apropiere de vărsarea în mare), unde să poată angaja o corabie maritimă pentru navigaţia spre portul turcesc Cetatea Albă (azi, în Ucraina, la vărsarea Nistrului în Marea Neagră).

 
Căpitanul a părăsit Chilia Nouă în ziua de 9 iunie, la ora 6,30, şi, după o oră şi jumătate, a sosit în punctul în care „Dunărea are patru ramificaţii formând «braţe» sau insule“. Navigaţia se continua „de obicei“ pe al treilea braţ, cu o adâncime de 4,5 stânjeni, şi după încă o oră, cele patru braţe se reuneau în dreptul localităţii dobrogene Periprava.

La ora 10, von Titelsberg a sosit la Vâlcovo. Pe insula din faţă se afla localitatea Sulina, constituită „numai din câteva magazii“ şi aşezată „într-un ţinut foarte nisipos“.

După ultima jumătate de oră de navigaţie fluvială, noua corabie a ieşit în Marea Neagră, unde a beneficiat de „vânt bun“.

Surse foto:

2.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
www.romaniapozitiva.ro
blog.noviodunum.ro

hartatulcea.ro
4.bp.blogspot.com 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga“, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, vol. X / partea I, Bucureşti, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
images9.okr.ro