Călători străini prin Dobrogea - Nicolaus Schmidt (Germania) - (XXXIII)

 

Nicholaus Schmidt (? - după 1684) s-a născut în orașul german Dresda, unde s-a angajat ucenic de cojocar. Apoi s-a înrolat foarte tânăr în armata Habsurgilor și a fost luat prizonier de către turci în 1646, la asediul cetății maghiare Komaron.
 
După ani grei de robie, în 1651 Schmidt reușește să fugă din capitala otomană Constantinopol (din 1930 Istanbul), împreună cu un grup de 20 de sclavi europeni. Pe drumul de întoarcere spre casă, el trece și prin Dobrogea otomană.
 
După 32 de ani, Schmidt și-a descris perioada de captivitate într-o lucrare memorialistică scrisă în limba germană și publicată în 1684 la Leipzig. În România, el a fost menționat în 1916 de Al. Sadi Ionescu în „Bibliografia călătorilor străini”.
 
Ca și alți predecesori ai săi, germanul a dat foarte puține informații despre Dobrogea, aspect explicabil prin statutul său de fugar: „După ce am străbătut toată Turcia, ne-am îndreptat spre Bulgaria, și la locul unde Dunărea se varsă în mare, am trecut vama evreiască; aici a trebuit să dea fiecare un ducat... După aceea am mers în Țara Românească (...)”.
 
În izvoarele medievale era un lucru comun ca teritoriul dintre Dunăre și Mare să fie subînțeles inclus în cel al Bulgariei, întrucât cele două state medievale bulgărești (681-1018 și 1185-1396) au stăpânit în anumite perioade și Dobrogea.
 
Grupul lui Schmidt a parcurs Dobrogea de la sud spre nord, dar pasajul „locul unde Dunărea se varsă în mare” credem că nu trebuie interpretat ad-litteram. Este mai probabil că este vorba de un punct anterior ramificării fluviului în cele trei brațe ale sale. Un argument în acest sens este și acela că unii din predecesorii lui Schmidt au menționat existența vamei otomane la Măcin sau Isaccea (azi, orașe în nord-vesul județului Tulcea): englezul J. Newberie (1582/ Călători XII), armeanul S. Lehați (1608/XXII), germanul J. Wilden (1611/XXIII), italianul T. Alberti (1612 și 1613/XXIV) și rusul A. Suhanov (1651/XXXI).
 

În ceea ce privește expresia „vama evreiască”, istoricii de la Institutul „N. Iorga” o explică prin faptul că punctele vamale de la Dunăre erau arendate în mare parte de negustori sau bancheri evrei.
Ducatul a fost o monedă din aur sau argint, inițial emisă în statele italiene, care a avut o largă circulație în Europa medievală.
 
Sursa foto:
Ziarelive.ro
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. V, Ed. Științifică, București, 1973.