Călători străini prin Dobrogea - Simeon Dbir Lehaţi (XXII) (galerie foto)

 

Simeon Dbir Lehati (1584 - după 1636) s-a născut într-o familie armeană modestă din localitatea poloneză Zamosc. După studiile începute la 18 ani, a devenit cleric la 24 de ani.
La 15 februarie 1608 a plecat din oraşul polonez Liov (azi, în Ucraina de vest) într-o călătorie spre Constantinopol, în cursul căreia a trecut prin Moldova (martie - iunie) şi prin Dobrogea, de la nord spre sud.
 
După mai multe călătorii, în 1619 s-a înapoiat la Zamosc. Aici a redactat „Note de călătorie“, pe baza însemnărilor făcute pe parcursul itinerarelor urmate în anii 1608-1619. Manuscrisul în limba armeană a fost descoperit la Liov (în 1918-1939 la Polonia) de filologul şi istoricul armean Nerses Akinian, care l-a publicat în 1932-1935 în revista armeană „Handes Amsoria“ din Viena. În România a fost tradus de Hagop Siruni (1890-1973).
 
La plecarea din Polonia, Lehaţi a fost însoţit de negustori armeni din Moldova. La Suceava, a aflat că se pregătea trimiterea tributului anual al Moldovei către Poarta Otomană şi a hotărât să se alăture acestei solii, care pleca din Iaşi. Însoţitorii tributului au fost desemnaţi doi negustori armeni din Iaşi, Keronenţ şi Hacik, care i-au permis să călătorească în căruţa lor.
În momentul în care au ajuns la Galaţi, ultima localitate moldovenească înainte de a trece Dunărea în Dobrogea otomană, Lehaţi descrie fluviul într-un manieră terifiantă: „Dunărea cea repede de «şi» temut, mare şi largă înspăimîntătoare şi înfricoşătoare, pentru mulţi ca o prăpastie ce înghite oameni şi bea sîngele omenesc.“
 
Au traversat fluviul în ziua de 22 august şi au ajuns a doua zi în „satul“ Măcin, azi, oraş în judeţul Tulcea. Aici au plătit vama autorităţilor otomane şi au poposit trei zile. Apoi, după două zile şi jumătate de drum, au sosit în „orăşelul Carasu“, identificat de istoricii români cu Medgidia.
În ziua de 26 august, au intrat în oraşul Bazargic (azi, Dobrici, în Bulgaria), aşezat „între doi munţi înalţi“. Localnicii i-au explicat armeanului că în acea zonă fusese în trecut „un fund de mare“ şi el era înclinat să le dea dreptate, după propriile sale observaţii. Ca în toate localităţile prin care a trecut, Lehaţi a fost interesat în primul rând de conaţionalii săi şi a remarcat existenţa acestora în Bazargic, precum şi a unei bisericuţe în care slujeau doi preoţi şi un arhimandrit. Menţionăm că Bazargicul a fost o localitate din regiunea Cadrilater, care a aparţinut României între anii 1913 şi 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.

Surse foto:

Wikimedia.org
Hhistorymaps.ro
Wikipedia.org
Ziuaconstanta.ro

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor - Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IV, Ed. Știinţifică, Bucureşti, 1972.