Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Călători străini prin Dobrogea - Giulio Mancinelli (XIII)
Călători străini prin Dobrogea - Giulio Mancinelli (XIII)
20 Jun, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3565
Marime text
3565
Marime text
Călugărul italian Giulio Mancinelli (1537 - 1618), aparținând ordinului iezuiților (Societatea lui Isus), este trimis în misiune la Constantinopol (Istanbul din 1930), capitala Imperiului Otoman.Plecarea spre casă are loc în anul 1584 sau în anul 1585 și el traversează Marea Neagră spre gurile Dunării, pentru a vizita Țările Române.
Relatarea acestei călătorii este inclusă în autobiografia în limba italiană, scrisă la cererea papei, două manuscrise ale acesteia aflându-se la Biblioteca Națională din Neapole. După unul din aceste documente, Jacopo Cellesi a scris o biografie a lui Mancinelli, publicată la Roma în 1668. În România, Mancinelli a fost studiat de N. Iorga (1911), R. Ortiz (1916) și C. Iosipescu.
Sunt menționate opririle de la Varna, „Pongola” - identificat de istoricii români cu Mangalia, avându-se în vedere că în alte itinerarii medievale apărea ca „Pangala” - și Preslavița (azi comuna Nufăru, județul Tulcea, pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe). Iezuitul observă că aceste locuri sunt „atât de bogate”, încât 15 ouă de găină valorau un aspru de argint otoman, o găină un aspru și o sticlă de vin un aspru.El menționează apoi un cătun, unde „pe vremuri fusese frumosul oraș Constanța” („Constanza” în text). În ruinele de marmură de aici, un localnic turc bogat făcuse săpături cu speranța că va găsi o comoară.
La intrarea pe gura Dunării a găsit furci de lemn pline cu carne de morun uscat, care se vindea ieftin: un morun lung cât înălțimea unui om se vindea cu 60 de aspri, având icre în el cât să umple un butoiaș.Aici are loc un episod religios tipic medieval, asupra veridicității căruia istoricii românii au dubii. La 8-10 mile de gurile fluviului, corabia s-a împotmolit în fundul mării creat de marea cantitate de nămol adusă de Dunăre, în pofida prăjinilor folosite de echipaj. Marinarii și negustorii au fost cuprinși de o mare teamă că vasul s-ar putea scufunda și, în această situație critică, Mancinelli, care, în calitatea sa de iezuit, își controla frica de moarte, i-a îndemnat să se roage lui Dumnezeu.
Cu toții au jurat, plângând, că, în caz că vor supraviețui, vor renova capela Sf. Nicolae, făcută din piatră grosolană, aflată în apropiere, într-o pădure pe teritoriul Țării Românești. În timp ce se rugau, s-a întâmplat miracolul desprinderii corăbiei din nămol și apoi marinarii, folosind prăjini lungi, au dus-o într-un loc sigur pe Dunăre. În semn de mulțumire adusă divinătății, călătorii au lăsat daruri la capelă pentru construirea unei biserici.
Cu toții au jurat, plângând, că, în caz că vor supraviețui, vor renova capela Sf. Nicolae, făcută din piatră grosolană, aflată în apropiere, într-o pădure pe teritoriul Țării Românești. În timp ce se rugau, s-a întâmplat miracolul desprinderii corăbiei din nămol și apoi marinarii, folosind prăjini lungi, au dus-o într-un loc sigur pe Dunăre. În semn de mulțumire adusă divinătății, călătorii au lăsat daruri la capelă pentru construirea unei biserici.
Foto cu sursa
http://historymaps.ro/
www.primarianufaru.ro/
www.primarianufaru.ro/
Document cu sursa
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. II, Ed.Științifică, București, 1970.
https://en.wikipedia.org/
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
