Călători străini prin Dobrogea (XLIII) - iezuitul Philippe Avril (Franţa) - galerie foto

Călugărul iezuit francez Philippe Avril (? - după 1694) a fost trimis în 1685 de ordinul său şi regele Ludovic XIV ca misionar în China. Din cauza situaţiei politice complicate din Europa, a ajuns să treacă în 1689 prin Moldova şi prin Dobrogea otomană spre Constantinopol / Istanbul.
 
Întors în Franţa, a publicat în 1692 memoriile călătoriei cu titlul: Voyage en divers Etats d'Europe et d'Asie, entreprispour découvrir chemin à la Chine, contenant plusieurs remarques curieuses de Physique de Géographie, d Hydographie et d Histoire. În România a fost publicat în 1862 de Al. Papiu Ilarian în Tesauru de monumente istorice şi comentat în 1928 de N. Iorga în Istoria românilor prin călători. Institutul „N. Iorga” a folosit prima ediţie franceză pentru traducerea românească în seria Călători străini despre Țările Române.
 
În jurul datei de 21 iulie, Avril şi colegul său Beauvoiller au trecut Dunărea la Galaţi cu o barcă trimisă de Seraschier / seraschier (comandant-şef al armatei) Mustafa Buikli paşa, a cărui tabără se afla la „o depărtare de cinci ore de drum de acolo”. Iezuiţii au fost primiţi de seraschier, în cortul său, cu „gravitate şi sobrietate după obiceiul turcesc”.
 
Chehaia (locţiitorul) seraschierului, care era  „grec şi apostat”, le-a pregătit o casă în „tîrgul cel mai apropiat de tabără”, locuinţă păzită de câţiva ieniceri. Chehaia a abordat teme geometrice şi astronomice în discuţiile cu călugării catolici, deoarece aceştia se prezentau oficial cu „titlul de matematicieni” ai regelui Franţei. Dar chiar în aceste momente s-a prezentat secretarul seraschierului, care era „un biet renegat”, cu câteva scrisori cifrate interceptate asupra unui polonez travestit în tătar. Cu mare greutate iezuiţii au reuşit să-l convingă că nu pot decripta mesajele, dar numărul ienicerilor care îi păzeau a fost mărit, cu ordinul strict de a nu fi lăsaţi să vorbească cu nimeni. Dar vigilenţa străjilor a fost înşelată atât de renegaţi, care manifestau „căinţă” pentru că „îşi părăsiseră din laşitate credinţa”, cât şi de unii turci curioşi a aborda teme religioase, fapt care i-a făcut pe clericii catolici să accepte că „ne-am îndreptat cu totul ideea greşită atît de răspîndită, de obicei că un musulman nu se vîră într-o discuţie religioasă”.
 
Francezii au fost reţinuţi într-o falsă ospeţie timp de cinci săptămâni, până când s-a întors de la Constantinopol / Istanbul un curier trimis de seraschier la marele vizir Mustafa Zade Koprulu (1689-1691). Ca urmare a ordinului primului demnitar otoman, iezuiţii şi-au putut continua drumul spre capitala imperială, dar au ales calea maritimă în detrimentul celei terestre dobrogene. Deşi Avril nu oferă date cronologice şi nici toponime, istoricii de la „N. Iorga”, coroborând memoriile sale cu alte documente, au identificat târgul în care au poposit cu Babadagul şi perioada de rezidenţă în lunile iulie-august.
 
Prin Babadag au mai trecut în secolele XIV-XVII şi alţi călători străini: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL) şi nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI).
 
În acest scop, s-au deplasat în portul dunărean Chilia, unde s-au îmbarcat pe o şayka (corabie mică) care urma să traverseze Marea Neagră cu destinaţia Constantinopol. Căpitanul corăbiei a trebuit să aştepte o zi, la „una din gurile Dunării”, vântul prielnic. În acest timp, echipajul a stat în alertă, pentru a respinge un eventual atac al cazacilor, care acţionau deseori în zonă cu „nişte luntre foarte uşoare şi aşa de mici, că numai un singur om putea să stea înăuntru”.

 
Atacurile cazacilor piraţi în Dobrogea au mai fost semnalate în secolul XVI-XVII şi de: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653; 1658 /XXXVII) şi cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XVIII.5.D; 1652/XXXVIII.5.G; 1652/XXXVIII.5.H; 1656/XXXVIII.6.A; 1656/XXXVIII.6.D).
 
Când a început să bată vântul din nord, au ajuns cu greu în mare, deoarece Dunărea era „foarte puţin adîncă la gurile sale” şi trebuiau ocolite bancurile de nisip „din care ar fi foarte greu să te despotmoleşti”. După trei zile de navigaţie au ajuns la Constantinopol.
 
Dobrogea a fost tranzitată şi de alţi clerici catolici în secolele XVI-XVII: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), preotul Mancinelli (1584?1585/XIII), episcopul P. Baksic (1640-1641/XXX) şi episcopul F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI).

Alţi călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), de la Croix (1672/XL) şi J. Tavernier (1677/XLII).

Surse foto:

Opreavalentingeorge.files.wordpress.com
Brailachirei.files.wordpress.com

Babadaglive.ro
Vavivov.com
Wikimedia.org

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. VIII, Bucureşti, 1983.
Magazinistoric.ro
Libraries.slu.edu