Călători străini prin Dobrogea (XXXV) - Conrad Hiltebrandt (Germania) - galerie foto

 
Conrad Hiltebrandt (1629-1679) s-a născut la Stettin (azi, Szczecin, în Polonia), oraş în regiunea germană nordică Pomerania, care aparţinea atunci Suediei. Tatăl său era avocat şi Conrad şi-a început studiile acasă, continuându-le la Frankfurt pe Oder şi Leipzig.
 
În 1652, a fost nevoit să-şi întrerupă studiile pentru a-şi câştiga existenţa dând meditaţii fiului unui asesor judiciar la tribunalul suedez din oraşul natal. Din 1656 a intrat în serviciul diplomatic al regelui suedez Carol X.
 
În 1657, L-a însoţit pe ambasadorul suedez Gotthard Welling în solia acestuia la sultanul Mehmed IV, ocazie cu care a trecut prin Țara Românească şi Dobrogea otomană. După 1658, s-a întors la Stettin, unde şi-a continuat studiile şi a fost numit pastor. „Jurnalul de călătorie“ al lui Hiltebrandt s-a păstrat într-o copie manuscrisă la Arhiva de stat din Stettin. După editarea unor fragmente în secolul XIX, textul integral a fost publicat în 1937, într-o ediţie critică, de către marele osmanolog german Franz Babinger. În România, jurnalul a fost studiat de N. Iorga în volumul I (1928) al celebrei sale lucrări „Istoria românilor prin călători“.
 
La 23 mai, solia suedeză a sosit în satul dunărean „Gorniz“, identificat de istoricii de la Institutul „N. Iorga“ cu „Corneşti“, azi, dispărut, în judeţul Călăraşi. A doua zi au traveRsat fluviul cu o barcă şi, după un drum de cinci mile pe uscat, au ajuns în cetatea Silistra. Oraşul era reşedinţa paşalâcului cu acelaşi nume, care includea Dobrogea şi avea misiunea de a supraveghea Țările Române vasale. El menţionează că în anii anteriori acest „frumos oraş comercial“ fusese prădat mai întâi de munteni (probabil Mihai Viteazul, în 1594), apoi de transilvăneni.
 
Conrad înţelege în mod eronat că „Dessorum“ era numele turcesc al Silistrei, istoricii români arătând că acest cuvânt este de fapt o deformare a numelui roman „Durostorum“. De altfel, chiar Hiltebrandt îl citează pe Urbinus  pentru a-l prezenta pe împăratul roman Constantin cel Mare (306-337) ca un probabil fondator al oraşului.
 
Deşi paşa lipsea, „chehaia“, locţiitorul acestuia, îi găzduieşte într-o „locuinţă osebită“, unde le trimite câţiva moruni „mari, frumoşi, şi graşi“, pescuiţi în Dunăre. Hiltebrandt şi secretarul Wallich îl vizitează pe locţiitor, care îi tratează cu cafea în timpul discuţiilor, iar apoi le oferă spectacolul unor muzicanţi „ale căror instrumente şi a căror hărmălaie sînt cunoscute“.
 
La 25 mai, solia a continuat drumul spre Constantinopol, plecând spre Klisedzik, localitate identificată de istoricii români în teritoriul de azi al Bulgariei.



 
Prin Silistra au mai trecut şi alţi călători străini înainte de Hildebrandt: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX) şi călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII).
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.

Surse foto:

Historymaps.ro
Ziuaconstanta.ro
Novarainvest.ro
Kdmedia.kanald.ro

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. V, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1973.