Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.4) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine, în 1636, recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constatinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia.
 
În seraiul sultanului Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman. Încă din 1630 începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv în Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, cazacilor şi revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte „Seyahatname” (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
În volumul VIII, referirile la Dobrogea din 1667 sunt rezultatul însemnărilor sale din călătoria de întoarcere din Crimeea, unde o delegaţie otomană instalase un nou han din dinastia Ghirai din ordinul sultanului suzeran Mehmed IV.
 
Din suita vizirului Mehmed-paşa, trimisul sultanului, făcuseră parte şi detaşamente din „Silistra” şi „Dobrogea”. La începutul secolului XVII, sangeacul Silistrei, adică teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, împreună cu sangeacurile de pe litoral, au fost detaşate din eialetul / vilaietul Rumelia (posesiunile otomane europene) şi au constituit eialetul / vilaietul (provincia) Silistra. Numele Dobrogea mai fusese folosit de: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/Călători XI), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI) şi clericul sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/ XXXVII).
 
Când a ajuns la portul Cetatea Albă (la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, azi, în Ucraina), Evlia a dedicat un capitol pentru „Locul de pelerinaj Sarî-Ata Sultan”. Acest „sfânt” a fi fost ucis în luptă împotriva „ereticului şi nelegiuitului crai Salsal”, un personaj legendar care stăpânise Cetatea Albă. Sarî-Ata Sultan fusese înmormântat în zonă şi numele său fusese dat şi unui sat tătăresc cu 500 de case şi o geamie. Istoricii de la Institutul „N. Iorga” l-au identificat pe Sarî-Ata Sultan cu Sarî-Saltuk Baba (baba = tată în turcă), un mistic musulman sunnit care i-a condus pe turcii selgiucizi colonizaţi de împăratul bizantin Mihail VIII (1259-1282)  în Dobrogea, pentru a apăra graniţa dunăreană. De la numele său a derivat numele oraşului tulcean Babadag, unde mormântul său a redevenit azi loc de pelerinaj pentru credincioşii musulmani.
 
După ce a trecut prin portul dunărean Ismail (azi, în Ucraina), alaiul otoman a traversat fluviul Dunărea şi a poposit la „menzilul (staţie de poştă) oraşului Tulcea, adică graniţa (nordică) vilaietului Dobrogea”. Vizirul a fost găzduit de intendentul oraşului, iar suita, în hanul lui Budjaklî Mustafa aga. Pe la Tulcea au mai trecut: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX).

 
După cinci ore de mers spre sud, iluştrii călători au ajuns la „menzilul tîrgului Babadagi / Babadag”, unde Evlia precizează că era înmormântat „sultanul Sarî-Saltuk, adică ilustrul Mehmed Buhari” (din oraşul uzbek Buhara). Oraşul devenise „vacuf” (posesiune religioasă) din 1484, când, în cursul expediţiei de cucerire a porturilor moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albă, sultanul Baiazid II cel Pios a redescoperit mormântul lui Sarî-Saltuk şi a construit un complex religios dedicat acestuia. La Babadag, Evlia a petrecut cele trei zile ale sărbătorii de Ramazan Iydi, respectiv 27-29 martie 1667, ocazie cu care şi-a revăzut după 20 de ani un prieten nenominalizat. Pe la Babadag mai trecuseră: marocanul Ibn Battuta (1330 / Călători I), sultanul otoman Soliman Magnificul (1538/VI), nobilul polonez E. Otwinowski (1557/VII), solul polonez A. Taranowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), italianul P. Giorgi (ante 1595/XVIII), olandezul J. vand der Does (1597/XX), episcopul catolic de Sofia P. Baksic (1641/XXX) şi episcopul catolic Filip Stanislavov (ante 1659/XXXVI).
 
Apoi, continuându-şi drumul spre sud, delegaţia a trecut prin cinci sate: după cinci ore la menzilul satului „Tanri Verdi / Tariverde” (azi, în judeţul Constanţa), după şase ore la „Kara Muradli / Kara-Murad” (azi, Mihail Kogălniceanu, în judeţul Constanţa), după patru ore la „Muruvvetli / Murfatlar” (fost Basarabi, azi, în judeţul Constanţa), după patru ore la „Ciraci” / Kiradji (azi, Cotu Văii, în judeţul Constanţa) şi după patru ore la „Ali bei” / „Alibechioi” (azi, dispărut, la 8,5 km de Chirnogeni, în judeţul Constanţa). Pe la Tariverde mai trecuse nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII).
 
În sfârşit, după alte cinci ore de mers, suita vizirală a ajuns la „menzilul oraşului înfloritor Hadjioglu / Bazargic” (azi Dobrici, în Bulgaria), unde „se termină teritoriul vilaietului Dobrogea”. Potrivit lui Evlia, numele Hadjioglu venea de la vechiul stăpânitor al oraşului. De asemenea, Bazargicul intrase sub stăpânire otomană în timpul unuia dintre fiii lui Baiazid I (1389), Isa, care controla regiunea Adrianopolului (azi, Edirne, în Turcia europeană) după înfrângerea şi capturarea tatălui său în bătălia de la Ankara în faţa hanului Timur Lenk (1402). Isa îl învinsese pe craiul Dobrogei, care avea capitala la Provadia (azi, în NE Bulgariei, la V de Varna).
 
Iniţial, oraşul era lipsit de apă, detaşamentele otomane care păzeau litoralul Mării Negre fiind aprovizionate de localnici cu „harabale” (căruţe), care aduceau apa „de la o distanţă de o zi”. Condicile menţionau cheltuieli de 40.000 de guruşi (groşi) de argint pe care le făcuse odinioară Derviş Mehmed paşa, „muhafîzul” oraşului („păzitorul”, în arabă). Apoi, Ibrahim aga, „chehaia” (locţiitorul) marelui vizir Fazîl Ahmed Koprulu-paşa, cheltuise 50.000 de guruşi pentru a construi opt cişmele, care asigurau apa necesară localităţii. Conform istoricilor de la Institutul „N. Iorga”, inscripţiile de pe cişmele, văzute de Evlia, corespund anilor creştini 1665-1666 pentru construcţia lor. Una dintre inscripţii omagia astfel această iniţiativă: „Ei, Tedjeli a spus data, ilustrînd binefacerea înaltă. A curs apa din loc în loc apa Zemzem (de la Mecca) din ochii lui Ibrahim”. În plus, „prin dărnicia sultanului”, Bazargicul fusese înzestrat cu „o baie frumoasă” (hamam) şi un bazar pentru pânzeturi. Pe la Bazargic mai trecuseră: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII) şi nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII).
 

Silistra şi Bazargicul au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când fost retrocedată Bulgariei.

Surse foto

Wikimedia.org
Romaniainterbelica.memoria.ro
Brailachirei.files.wordpress.com
Trilulilu.ro
Ciclist.files.wordpress.com
Weather-forecast.com
Images.fineartamerica.com
Historia.ro
Images1.babil.com
Enational.ro
America.pink
2.bp.blogspot.com
Romanianmuseum.com
Rome2rio.com
Worldwideromania.com
Roncea.ro
Cluj.travel
Pbs.twimg.com
Archive.org

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
Magazinistoric.ro