Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.A) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constatinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman. Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia.
 
După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte „Seyahatname” (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
Volumul III este cel mai bogat în informaţii despre Dobrogea, fiind rezultatul călătoriei din 1651 în suita rudei şi protectorului său Melek Ahmed-paşa. Acesta fusese mazilit din funcţia de mare vizir şi numit în funcţia de valiu al eialetului / vilaietului („provincie”, în turcă) Silistra. Astfel, Evlia Celebi poate fi socotit, în ansamblu, călătorul din secolele XIV-XVII care a arătat cel mai mare interes Dobrogei prin numărul de pagini dedicate acestui subiect.
 
La începutul secolului XVII, sangeacul Silistra şi alte sangeacuri au fost detaşate din eialetul Rumelia şi au format eialetul Silistra, pentru eficientizarea apărării litoralului vestic al Mării Negre împotriva incursiunilor cazacilor. Pentru noul eialet, Evlia mai foloseşte şi numele cetăţii Oceakov (port la Marea Neagră, între Nistru şi Nipru, azi, în Ucraina).
 
În capitolul „Cetatea şi oraşul vechi Provadia”, cărturarul otoman abordează perioada preotomană din istoria Dobrogei, folosind o „cronică grecească”. Descriind cetatea Cenghea sau Hemus (Haemus = numele antic al munţilor Balcani) din Bulgaria, susţine că şanţul cel mare „a fost construit de craiul Dobrogei” pentru apărarea împotriva incursiunilor tătarilor. Apoi, îl prezintă ca întemeietor al oraşului Provadia (azi, în NE Bulgariei, la V de portul Varna) pe „Heluni, unul dintre craii Dobrogei”, care făcuse din Provadia prima capitală a Dobrogei. Acesta stăpânea „Întreaga Bulgarie şi Grecie”, limitele crăiei sale fiind reprezentat de „cetatea Tulcei” şi „Cruşavăţ” (azi, în judeţul Caraş-Severin), precum şi „rîul Iskar / Iskra, ce curge prin cîmpia Sofiei” şi care era graniţa cu „teritoriile Semendriei” (azi, oraş dunărean în Serbia).
 
Craiul Dobrogei ar fi purtat „totdeauna lupte mari” cu Ginghis Han, fondatorul imperiului tătar (1206-1227), şi cu Tohtamîş Han, han al Hoardei de Aur (1382-1395), entitate nord-pontică desprinsă din imperiul tătar. Aceste lupte s-ar fi dat în „cîmpia Kamerul-Kamer de la Cetatea Albă”. Pentru că astfel ar fi oprit înaintarea tătarilor spre Imperiul Bizantin cu capitala la Constantinopol (Imperiul Roman de Răsărit: 330-1453), craiul Dobrogei ar fi primit numele „Dobre”, adică „craiul cel bun” („dobrîi” = „bun” în slavonă). În sfârşit, Dobrogea a fost cucerită în 1411-1412 de Mihalzade Mehmed bei, celebrul comandant al lui Musa Celebi, unul dintre fiii lui Baiazid I, care a stăpânit teritorii europene ale Imperiului Otoman după înfrângerea şi capturarea tatălui său de către hanul Timur Lenk în bătălia de la Ankara (1402). Savantul face o mare întoarcere în timp şi susţine că, înainte de epoca regelui macedonean Alexandru cel Mare (336 î. H. - 323 î. H.), Marea Neagră s-ar fi întins şi pe teritoriul Dobrogei, argumentând cu scoicile, midiile şi stridiile găsite de el pe câmpia maghiară.

 
În capitolul „Descrierea marelui fluviu Tuna (Dunărea)”, Evlia numeşte „Dunărea mare” cursul Dunării până la Isaccea, adică înainte de a se ramifica pentru a forma Delta. Aici, fluviul avea o lăţime de două mile şi o adâncime de 30-40 de braţe. El arată că Dunărea se vărsa în Marea Neagră prin cinci braţe, numărul gurilor fluviului variind în diverse izvoare scrise antice şi medievale, în funcţie de configuraţia geografică a momentului şi percepţia călătorului. Primul braţ era cel al cetăţii Chilia, port aflat sub stăpânire otomană din 1484 şi de unde „mii de şăici şi corăbii” navigau spre porturile otomane Ismail (azi, în Ucraina), Brăila, Galaţi (Moldova), Ishakdji / Isaccea, Hîrşova (judeţul Constanţa), Silistra, Rusciuk (Bulgaria) şi Buda (Ungaria). Al doilea braţ, care se forma lângă „cetatea Tulca / Tulcea”, se vărsa la „Sulune / Sulina”. Al treilea braţ, care se forma la Silistra (?!), se vărsa pe la „strâmtoarea Hizir Ilyas / Sf. Gheorghe”. Aceste prime trei braţe corespund cu configuraţia Deltei contemporane. Apoi, al patrulea braţ se vărsa la Beş-Tepe („Cinci coline” în turcă), azi, localitate în nordul judeţului Tulcea. În sfârşit, braţul al cincilea se vărsa lângă „cetatea Kara-Harman”, azi, Vadu, în judeţul Constanţa, unde iernau numeroase corăbii mari. Istoricii de la „N. Iorga” considerau că ultimele două braţe corespund gârlelor de azi Dunavăţ şi Cerneţ.

Surse foto

Wikimedia.org
Rome2rio.com
Euratlas.net
Roncea.ro
Black-sea.travel
Guraportitei.ro
Weather-forecast.com
Romanialibera.ro

Romaniaforum.info
Cluj.travel
Pbs.twimg.com
Archive.org

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
Magazinistoric.ro