Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.E) - Evlia Celebi (Turcia)
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.E) - Evlia Celebi (Turcia)
12 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3824
Marime text
3824
Marime text
Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constatinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
Volumul III este cel mai bogat în informaţii despre Dobrogea, fiind rezultatul călătoriei din 1651 în suita rudei şi protectorului său Melek Ahmed-paşa. Acesta fusese mazilit din funcţia de mare vizir şi numit în funcţia de valiu al eialetului / vilaietului („provincie”, în turcă) Silistra. Astfel, Evlia Celebi poate fi socotit, în ansamblu, călătorul din secolele XIV-XVII care a arătat cel mai mare interes Dobrogei prin numărul de pagini dedicate acestui subiect.
La începutul secolului XVII, sangeacul Silistra şi alte sangeacuri au fost detaşate din eialetul Rumelia şi au format eialetul Silistra, în scopul eficientizării apărării litoralului vestic al Mării Negre împotriva incursiunilor cazacilor. Pentru noul eialet de rang viziral, Evlia mai foloseşte şi numele cetăţii Oceakov (port la Marea Neagră, între Nistru şi Bug, azi, în Ucraina).
După preluarea funcţiei în toamna lui 1651, Melek-paşa a plecat într-o inspecţie prin eialet în februarie - martie 1652.
Din Mangalia, valiul s-a îndreptat spre NV şi a poposit în satul Güvenli / Ghiuvenlia („sat cu afine“), azi, comuna Chirnogeni, în judeţul Constanţa. Evlia confirmă numele satului prin faptul că aici „într-adevăr, afinele cresc cît prunele“. Era un sat musulman cu 100 de familii şi o geamie, constituind un zeamet, adică o feudă cu venit anual între 20.000 şi 100.000 de aspri de argint otomani.
Fiind situat în interiorul Dobrogei, satul era „lipsit de apă“, care era scoasă din fântâni adânci de „80 de kolac“ („braţ întins“). Deşi locuitorii erau „citaki răi“, uşile lor erau deschise şi „au pentru oaspeţi destulă pîine şi dimineaţa şi seara“. Călătorul explica bogăţia ţinutului prin faptul că citakii „au tot respectul faţă de oaspeţi“ şi, ca urmare, „Allah le dă din belşug şi o chilă de sămînţă produce 50-60 de chile“. Astfel, ei puteau plăti regulat zaimilor dijma. Totuşi, aceşti citaki „sînt niţel învinuiţi şi blamaţi pentru că sînt dobridjalî / dobrogeni“.
Cărturarul otoman consacră un capitol limbii vorbite de localnici, cu titlul „Limba dobrogeană, adică a neamului citak“. El reaminteşte că aceştia erau urmaşii tătarilor şi ai soldaţilor turci din Anatolia (Turcia asiatică de azi) colonizaţi de sultanul cuceritor Baiazid I (1389-1402) şi ai localnicelor bulgare, valahe şi moldovence. Evlia a constatat că vocabularul lor „nu îl poate înţelege orişicine“, dar că folosesc şi „cuvinte binecunoscute de ceilalţi oameni“. El a prezentat 29 de cuvinte şi expresii din limba citakilor, de exemplu: heşer = pepene galben; heşerka = pepene verde; çogaç = soare; kalayk = sclavă; kavra = adu!; paytal = cal; defke = fiică de sclavă; çalma = turban; meçekli = ciumă; börk = căciulă; aydiver! = spune repede!; oçak = foc; küyin = vatră; selam ayindim = salut vouă! (bună ziua); taherle = cu amânare; çiddidir = este bun.
De asemenea, călătorul a observat diferenţele şi asemănările dintre locuitorii Dobrogei şi ai Deliormanului („pădurea nebună“ - azi, Ludogorie, în NE Bulgariei): „Cei din Dobrogea şi Deliorman sînt ca nişte popoare deosebite unul de altul, dar au voinici curajoşi şi viteji“.
Surse foto:
ytimg.googleusercontent.comwww.primaria-chirnogeni.ro
www.kozcesmehaber.com
www.istorie-pe-scurt.ro
www.romanianmuseum.com
Documentare
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.www.magazinistoric.ro
www.cluj.travel
pbs.twimg.com
archive.org
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
