Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.G) - Evlia Celebi (Turcia)
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.G) - Evlia Celebi (Turcia)
16 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3729
Marime text
3729
Marime text
Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
Volumul III este cel mai bogat în informaţii despre Dobrogea, fiind rezultatul călătoriei din 1651 în suita rudei şi protectorului său Melek Ahmed-paşa. Acesta fusese mazilit din funcţia de mare vizir şi numit în funcţia de valiu al eialetului / vilaietului („provincie”, în turcă) Silistra. Astfel, Evlia Celebi poate fi socotit, în ansamblu, călătorul din secolele XIV-XVII care a arătat cel mai mare interes Dobrogei prin numărul de pagini dedicate acestui subiect.
La începutul secolului XVII, sangeacul Silistra şi alte sangeacuri au fost detaşate din eialetul Rumelia şi au format eialetul Silistra, în scopul eficientizării apărării litoralului vestic al Mării Negre împotriva incursiunilor cazacilor. Pentru noul eialet de rang viziral, Evlia mai foloseşte şi numele cetăţii Oceakov (port la Marea Neagră, între Nistru şi Bug, azi, în Ucraina).
După preluarea funcţiei în toamna lui 1651, Melek-paşa a plecat într-o inspecţie prin eialet în februarie - martie 1652.
Din Constanţa, valiul s-a deplasat spre nord şi a ajuns la cetatea Kara-Harman, pentru a cărei descriere Evlia a consacrat două capitole.
Ca de obicei cărturarul otoman arată interes istoriei localităţii, care, „în vechime”, fusese oraş şi „trecătoare”. Conform unei surse orale, „în trecut, aici fusese un port mare”, observând că acesta „azi e plin cu fel de fel de lucruri”. Apoi, cetatea controlată de republica maritimă a Genovei fusese cucerită şi distrusă de sultanul Baiazid I Ildîrîm (Fulgerul) (1389-1402), ca şi Constanţa.
Apoi, din cauza atacurilor cazacilor, sultanul Murad IV (1623-1640) îl trimisese pe kapudan (comandantul flotei militare) Regep-paşa să construiască o cetate. După ce s-a sfătuit cu ayan-i (notabil local), acesta a construit fortificaţia „acolo unde braţul fluviului Dunărea se uneşte cu marea”. Istoricii de la Institutul „N. Iorga” au identificat Kara-Haman cu actuala localitate Vadu din judeţul Constanţa, iar cele două braţe care au dispărut de atunci, cu actualele gârle Dunavăţ (Laspera), care duce apa Dunării în lacul Razelm, şi Cerneţ (Stravichio).
În izvoarele antice şi medievale, Delta Dunării apare deseori prezentată ca având mai mult decât cele trei braţe cunoscute azi, datorită configuraţiei geologice şi percepţiei călătorilor. Cărturarul otoman considera Kara-Hamanul ca fiind cel mai mic braţ dintre cele cinci ale deltei şi credea că este „un canal săpat de mîna omului, în timpul ghiaurilor”.
Cetatea şi geamia „Murad-han IV“ au fost construite în trei luni, de „o oştire numeroasă ca marea, precum şi cu sprijinul a mii de intendenţi şi arhitecţi”, iar cheile lor au fost trimise sultanului. Fortăreaţa, aşezată „pe un şes verde” chiar pe ţărmul mării, era un pătrat cu perimetrul de 1.100 paşi. Dizdar (comandant de cetate) avea în subordine 300 de soldaţi, cazaţi în 20 de locuinţe, şi şapte balyemez (bombarde).
Localitatea din afara cetăţii număra circa 300 de case acoperite cu olane (ţiglă) şi şindrilă. În descrierile imobiliare ale lui Evlia, ţigla reprezenta un standard de calitate. Ca în orice localitate musulmană, nu lipsea geamia, iar negustorii aveau 70-80 de prăvălii „pline cu tot felul de mărfuri”. Spre deosebire de satele şi oraşele din interiorul Dobrogei, care se confruntau cu lipsa apei, Kara-Harman se aproviziona direct din Dunăre, dar călătorul constata că „aerul este greu”.
Din punct de vedere administrativ, Kara-Harman era condusă de un naib (ajutor de judecător), iar schela (punctul vamal) era deservită de un singur slujbaş. Cetatea şi-a dovedit eficienţa prin faptul că n-au mai fost înregistrate raiduri ale cazacilor în zonă şi la Babadag. Corăbiile puteau ierna „fără teamă” pe braţul Kara-Harman, localitatea era „în plină prosperitate, iar locuitorii sînt fericiţi”.
Existenţa Kara-Harmanului fusese amintită şi de negustorul ragusan P. Giorgi (ante-1595/Călători XVIII). Incursiunile cazacilor în Dobrogea au fost consemnate anterior şi de episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX).
Surse foto
www.weather-forecast.comwww.profudegeogra.eu
ecomareaneagra.files.wordpress.com
upload.wikimedia.org
www.vavivov.com
Documentare
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.www.magazinistoric.ro
www.cluj.travel
pbs.twimg.com
archive.org
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
