Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.6.2) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
 
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
Referirile la Dobrogea din volumul V au ca punct de plecare a doua numire a lui Melek-paşa ca valiu al eialetului Silistra-Oceakov în iulie 1656 (Călători XXXVIII.5). După ce şi-a îndeplinit misiunea în regiunea Deliorman („pădure nebună”; azi, Ludogorie, în NE Bulgariei), Evlia Celebi s-a îndreptat spre Mangalia, unde se despărţise de valiu.
 
Acesta era găzduit de Ghedikoglu Deşli Mehmed-aga, serdar (comandant militar) al Mangaliei, şi a primit aici, în octombrie 1656, un avertisment dur de la noul mare vizir Mehmed Köprülü-paşa: „Dar să ştii că dacă de acum înainte ruşii nefaşti vor devasta un singur loc din porturile, satele şi oraşele eialetului Oceakov, care se află sub guvernarea ta, te voi face bucăţi, ca să fie exemplu pentru alţii, (...)”.
 
Între timp, demnitarul otoman s-a îmbolnăvit grav şi, după ce mai mulţi medici nu au reuşit să-l însănătoşească, şi-a întocmit testamentul, dorind să fie îngropat la „locul de recreere zis Muharrem Sultan” din afara oraşului. În ultimul moment, paşa a fost operat cu succes şi, drept mulţumire adusă divinităţii, a împărţit săracilor oraşului zece pungi cu bani.
 
Apoi, Evlia a primit o nouă misiune: de a duce în capitala Constantinopol / Istanbul tributul Țării Româneşti şi Moldovei. El a plecat cu trei slujitori cu cai de poştă pe traseul Sarigöl / Sarighiol (identificat de istoricii de la Institutul „N. Iorga” cu Albeşti, judeţul Constanţa) - Ghelindjik / Gherengic (Pecineaga, judeţul Constanţa) - Tatlîdjak / Tatlageac (23 August şi Dulceşti, judeţul Constanţa) - Provadia (NE Bulgariei), unde a ieşit din Dobrogea. Cu această ocazie, Evlia Celebi a predat şi soţiei valiului, Kaya-Sultan, 70 de pungi din partea soţului ei.
 
În decembrie, călătorul otoman s-a întors în eialet, dar la reşedinţa Silistra, unde se mutase între timp Melek-paşa. Acesta a realizat acum o serie de lucrări publice în oraş: caldarâm lung de 3.000 de arşini (1 arşin = 0,68 m) de la piaţă la Poarta Istanbulului şi mai multe canale pentru apa de ploaie, astfel încât Silistra „a scăpat de această mare de noroi”. Paşa a mai construit o curelărie, o cafenea „mare” şi „multe alte case”, ale căror venituri au fost consacrate ca vacuf (instituţie de binefacere) pentru întreţinerea drumurilor publice.

 
Prin Silistra au mai trecut şi alţi călători străini înainte de Evlia Celebi: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat, din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII) şi diplomatul suedez C. Hiltebrandt (1657/XXXV).
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Surse foto
https://upload.wikimedia.org/
https://upload.wikimedia.org/
https://upload.wikimedia.org/

http://www.worldwideromania.com/
 
Documentare
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
http://www.magazinistoric.ro/
http://www.cluj.travel
https://pbs.twimg.com/
https://archive.org/