Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.6.5) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
 
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
Referirile la Dobrogea din volumul V au ca punct de plecare a doua numire a lui Melek-paşa ca valiu al eialetului Silistra-Oceakov în iulie 1656 (Călători XXXVIII.5).
 
În mai 1657, paşa a primit ordin de la sultanul Mehmed IV să-l ajute pe regele Poloniei împotriva principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakokzi II. El a plecat din Silistra şi a traversat Dobrogea de la sud spre nord, trecând Dunărea la Tulcea. La întoarcere, armata otomană a trecut Dunărea tot pe la Tulcea, ocazie cu care învăţatul otoman a descris Delta Dunării. Pe lângă braţele Sünne Bogazi / Sulina, Hizir Ilyas Bogazi / Sf. Gheorghe şi Chilia, pe care el îl numeşte „braţul cetăţii Tulcea”, Evlia indică şi un patrulea braţ. Acesta trecea prin cinci comune şi se vărsa în Marea Neagră, lângă cetatea Kara-Harman (identificat de istoricii de la Institutul „N. Iorga” cu localitatea Vadu din judeţul Constanţa) şi era denumit „rîul Yurdiçsa / Portiţa” de către navigatorii din această mare. Era „un braţ mic”, unde iernau „mai multe sute de vase”. În diverse izvoare istorice şi medievale, numărul braţelor Dunării apare mai mare decât cele trei indicate de ştiinţa geografiei moderne, în funcţie de configuraţia geologică şi de percepţia călătorilor.
 
Cărturarul otoman se referă şi la „Insula cu şerpi din mijlocul Dunării”, pe unde paşa traversase fluviul la plecarea în expediţie. Insula avea „lungimea, de la răsărit la apus, de zece mile, iar lăţimea de şase-şapte mile”. Aici, soldaţii şi caii au avut de suferit din cauza muştelor de cai, a muştelor tătăreşti şi a ţânţarilor.
 
La Tulcea, Evlia a avut misiunea de a strânge în două zile două pungi de aspri de argint otomani pentru „procurarea celor necesare” şi a altor două pentru costul „zahire / zaherelei (provizii) destinată paşei”. Călătorul otoman a primit, „vrînd, nevrînd”, o pungă ca „plată de întreţinere”, din care 5.000 de aspri au fost plătiţi pentru materialele furnizate de kadi (judecător).

 
Melek-paşa a continuat drumul spre sud, ajungând la Babadag. Aici, Evlia a primit aceeaşi misiune de a strânge bani „pentru întreţinerea noastră”, dar şi pentru cetatea Chilia, pe baza documentului emis de judecătorul Șeriatului. El s-a deplasat împreună cu mai mulţi naib (ajutor de kadi) în 86 de sate dependente administrativ de oraşul Babadag.
 
Dintre acestea, 40 erau locuite în majoritate de tătari, care plecau în expediţii împreună cu tătarii din Bugeac (Basarabia ucraineană). Din aceste localităţi puteau fi mobilizaţi douăzeci de mii de „voinici”, căci aceşti tătari erau bărbaţi „curajoşi şi destoinici”. Aceste sate erau „înfloritoare, frumoase şi foarte populate”, cu câmpii, grădini şi vii „nemaivăzute”. În această categorie, Evlia a menţionat următoarele sate situate pe teritoriul judeţului Tulcea: Hergeleci / Herghelegi (dispărut, lângă Zebil), Sebil-Ilyas / Zebil, Küçük-Sari / Chiuciuc-Sarî (Sari chioi?), Donlak (Calica? Azi, Valea Nucilor), Sapandja / Sabangia, Adji-Göl / Agighiol, Adji-Nasuh, Kara-Habil / Caraibil, Ahmed Fakih (dispărut), Tatar Çeamurlusu / Ceamurlia, Sari Göl / Sarîghiol (Sarighiol din Deal?), Konkaz / Karankar / Congaz, Hadjilar / Hagilar (azi, Lăstuni, Türbeilik / Turbence, Nalbant, Kizil Hisar / Kîzîr-Hisar (azi, Slava Rusă), Kamberköy / Camber (azi, Mihai Bravu), Armudli / Armutilia (azi, Turda), Karka / Karkali / Carcalia, Başköprü / Başköy / Baschioi (azi, N. Bălcescu), Bahşayiş / Bahşaiş, Hineli / Cinili / Cineli (azi, Iulia), Atmaça / Revanmaça / Atmagea,  Çukurluova / Ciucurova, Kayali Dere / Kapali Dere / Cail Dere, Eski-Baba / Eschibaba (azi, Stejaru), Çagatay-i Zir / Ceagataiul de Jos (neidentificat), Çagatay-i Bâlâ / Ceagataiul de Sus (neidentificat), Aşagi Kargalik / Kargalik-i Zir / Cargalîcul de Jos / Gargalîcul de Jos (azi, Corbu, judeţul Constanţa), Yukari Kargalik / Kargalik-Bâlâ / Cargalîcul de Jos / Gargalîcul de Sus (azi, Corbu, judeţul Constanţa), Melek-i Zir / Melek-Zir („îngerul de jos”, neidentificat), Melek-i Bâlâ / Melek-Bala („îngerul de sus”; neidentificat), Deli Ali / Deli Ali Köy / Ali-Bei-Chioi (azi, Războieni, Constanţa?; azi, Alibei-chioi, Tulcea), Süleli / Sileli (Uzlina?), Lutfi Bey (neidentificat), Türk Çeamurlusî (Turcoaia?), Ayakli Bey / Ayakli Köy / Azaclî (Azacliu?), Arnabudli (neidentificat), Hadji Avhi / Hagi-Yvaz (dispărut, între Potur şi Hamangia) şi Sarî-Göldjük (tot Sarî Ghiol?).
 
Celelalte 46 de sate erau, în majoritate, pe teritoriul judeţului Constanţa: Kizildja-Veli / Kozludja / Caşlugea / Coşlugea (dealuri între Isaccea şi Măcin, Tulcea), Kasimça / Casimcea (Tulcea), / Kaçamak / Caciamac (azi, Călugăreni), Koçi-Bey (Coci Tepe?, deal lângă Babadag, Tulcea), Eschi (Eski-Cale?, lângă Isaccea, Tulcea), Uzun Ine Han / Inanceşme / Enancişme (azi, Fântânele), Tarak-Sofu / Sufi / Tocsof (azi, Grădina), Kuleli / Culelia (azi, Colelia), Gevherli / Ghevherli (neidentificat), Karye-Bey (Saray Karyesi? Saraiu), Kireçlik / Chirişlic (azi, Cheia), Conkar / Congaz, Karaçak Köy / Kavadjek / Caugagia (Constanţa?), Ester-i Azim / Ester / orăşelul Esteru Mare, Bandarli, Girençik / Ghenlergic (Mireasa), Bilal Kişlasi / Bilarlar (azi, Dorobanţu), Dana-Chioi / Dana Hadji (azi, N. Bălcescu), Kara-Muratli / Caramurat / orăşelul Caramurat (azi, M. Kogălniceanu), Köstelli / Kösterli / Chiostel (azi, Castelu), Karatay / Caratai (azi, Nisipari), Durhanlar (deal în apropiere de Constanţa), Memayli (Mahmudia?; Mamaia?), Hodja Ali / Cogealia (azi, Valea Neagră), Kara-Koyunlu / Caracoiun (azi, Năvodari), Çikirikci / Cricacci (azi, Sibioara) / Șeyh-Aman / Șahman (azi, Luminiţa), Aşagi Taşagili / Taşaulul de Jos (azi, Piatra), Yukari Taşagili / Taşaulul de Sus, Arnabudli (neidentificat), Mustahfezan (neidentificat), Kara-Harman / cetatea Kara-Harman, Sultan-Kara (Sultan Tepe, deal lângă Babadag?), Karapelitli / Peletli / Peletlia (azi, Săcele), Yuvadji / Kara-Yuvadji (Cavargic, azi, Gura Dobrogei?), Abdul-bari / Abdulbari (Abdullah?), Tanriverdi / Tariverde, Kocalak / Cogealac, Aydin / Aydîn (dispărut între Saryiurt şi Inanceşme), Sari-Köy / Kara Sari / Sarichioi, Kara-Nasuh / Caranasuf (azi, Istria), Kasapli / Casapchioi (azi, Sinoe sau Mihai Viteazul), Dügünci / Duingi (azi, Nuntaşi), Sofular (azi, Credinţa), Gani-Bucak / Canlî Bugeac (Lunca) şi Karaman / Caraman Chioi (Karaorman?).
 
Din toate aceste sate au fost strânse nouă pungi, cărturarul oprind trei pentru sine ca mubaşir (delegat), din care „o pungă am dat-o celor optzeci de vietăţi netrebnice ce ne însoţeau, iar nouă ne-a rămas restul de bani şi obrazul curat”.
 

Interesat de istoria locală, Evlia aminteşte de înfrângerea hanului tătar Demir / Kantemir, revoltat împotriva sultanului Murad IV (1623-1640), pe „cîmpia Hadji-Paşa Köyü” de lângă Babadag. Kantemir, descendent din hanii Crimeii, pornise cu 150.000 de tătari „iuţi ca vântul” spre Edirne / Adrianopole (azi, în Turcia europeană) şi „se îngîmfase”, considerând că „în aceste locuri nu sînt cetăţi rezistente şi oşti multe”. Dar Ayni Göül-aga, adjunctul comandantului sipahi (spahiu = călăreţ) din Babadag, a mobilizat din regiune 60.000 de „voinici” şi l-a atacat pe han. Este evident că cifrele sunt mult exagerate de ambele părţi, aspect obişnuit în unele izvoare istorice antice şi medievale. Rebelii au fost măcelăriţi, ucişi sau înecaţi în Dunăre, şi de atunci tătarii s-au arătat „supuşi şi plecaţi”, hanul ascunzându-se multă vreme la Cetatea Albă.
 
Paşa a poposit trei zile la conacul său de la marginea oraşului şi a pornit apoi spre sud, spre Silistra. Evlia Celebi vizitase Babadagul şi în precedentul mandat al lui Melek-paşa ca vali de Silistra, în 1651-1652 (Călători XXXVIII.5).
 

Surse foto:

Geo-spatial.org
Rapitori.ro/harti
Worldwideromania.com
Info-delta.ro
Wikimedia.org
Brailachirei.files.wordpress.com

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
Magazinistoric.ro
Cluj.travel
Pbs.twimg.com
Archive.org