Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.7.B) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul și se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed pașa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la școli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la moscheea Sf. Sofia din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul din sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului Evlia cunoaște o serie de demnitari și cărturari ai Imperiului Otoman. Încă din 1630 începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoțește pe sultan în campania împotriva Persiei șiite. După câțiva ani, el primește slujba de spahiu (călăreț) cu soldă și însoțește diverși demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-pașa, devine mare vizir, începe să călătorească și în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum și în Europa creștină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turcești împotriva Habsburgilor, cazacilor și a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morții sale, la o vârstă înaintată.
Opera lui Evlia Celebi, care se numește Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7000 de pagini, structurate în 10 volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor și pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă și latină. Ediția cea mai completă și mai răspândită este cea publicată la Istanbul în 10 volume, în perioada 1896-1938, deși primele șase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediția turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în românește de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
Alte referiri la Dobrogea din volumul V au ca punct de plecare participarea lui Evlia Celebi la suita lui Ahmed-aga, care primise misiunea din partea sultanului Mehmed IVde a-l instala ca domn al Moldovei pe Ștefăniță Lupu (1659-1661), fiul domnitorului Vasile Lupu (1634-1653).
Drumul de întoarcere a trecut tot prin Dobrogea, suita traversând Dunărea pe la cetatea Ishakci / Isaccea, căreia Evlia îi consacră un întreg capitol.
Fortificația „puternică”, de formă pătrată și cu ușă din fier, fusese construită în 1621, în timpul expediției antipolone a sultanului Osman II, de kapudan (amiralul flotei militare) Celebi Hasan pașa. Cetatea se afla „pe pămîntul Babadagului” și în dreptul ei Dunărea avea o lățime de „șapte sute cincizeci de brațe”. Dizdar (comandantul cetății) avea în subordine 40 de azap (arcaș), 40 de beșli (cavalerie ușoară) și 40 de „ostași de pază”. De asemenea, el dispunea de cantități „suficiente” de tunuri și muniție, iar clădirile din interior serveau ca locuințe pentru ostași și magazii de provizii. Administrația cetății era compusă chehaia de sipahi (cavalerie), serdar de yeniceri (infanterie), kapudan de Dunăre, muhtesib (primar) și vameș.
Cetatea, hanul, geamia, baia, piața și bazarul constituiau un vakuf (fundație de binefacere) al fostului kapudan. Acesta era administrat de Omer aga, vechilul celor trei fii ai lui Hasan pașa: Husein bei, Mehmed bei și Ibrahim bei. Funcția de administrator era transmisă în familie, iar în cazul stingerii familiei se arenda cu 6.000 de guruși de argint otomani (1 guruș = 20 g Ag). Subași (șef al poliției), fiind independent, avea dreptul de a judeca și pedepsi, având în subordine o sută de funcționari. Raya`a (supus) erau creștini: valahi, moldoveni, greci, armeni și bulgari.
Prezența grecilor în Dobrogea fusese semnalată înaintea lui Evlia Celebi și de alți călători: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV) și episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI). În izvoarele istorice occidentale catolice și protestante termenul „grec” îi desemna, în general, și pe ortodocși.
 
Prezența armenilor în Dobrogea fusese menționată anterior și de: clericul armean și S. Lehați (1608/XXII) episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX).
Prezența bulgarilor în Dobrogea fusese semnalată anterior și de: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI) și clericul creștin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII).
 
Kadi (judecător) avea un venit de dregător de 150 de aspri de argint otomani.
Orașul din afara cetății avea case acoperite cu șindrilă și trestie. Cea mai importantă gemie era cea a răposatului Celebi Hasan, fiind „un lăcaș plăcut” cu minaret. În alte clădiri funcționau „destule dughene”.
Clima zonei fiind „plăcută”, grădinile și viile erau „foarte numeroase” și bostănăriile „înfloritoare”.
Satele din kaza (unitate judiciar-teritorială condusă de kadi) Isaccea erau „mari”, având 500 de familii. De Isaccea depindeau și sate de pe malul de nord al Dunării, cum ar fi Tomorova / Reni (azi în Ucraina), care fusese „dăruit” de „beiul Moldovei” lui Osman II „în semn de bun sosit”.

Prin Isaccea au mai trecut înainte de Evlia Celebi și alți călători străini: sultanul Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez H. Austell (1585/XIV), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul J. van der Doris (1597/XX) și călugărul rus A. Suhanov (1651 /XXXI) și clericul creștin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII).
De la Isaccea, suita lui Ahmed aga s-a deplasat spre est, trecând prin Tomorova și cetatea Tulcea. Apoi, a cotit spre sud pe itinerarul: orașul Babadag – satul Çiftay / Ciftai (Pașa Cîșla?) – satul Tanri Verdi / Tariverde (azi în comuna Cogealac, județul Constanța) – satul Kara-Muratli / Caramurat (azi Mihail Kogălniceanu, județul Constanța) – satul Osman-Faki / Osmanfacî – satul Ali-Bey / Alibeichioi – orașul Bazargic, de aici ieșind din Dobrogea.
 
Evlia mai trecuse în călătoriile anterioare în Dobrogea prin Tulcea, Tariverde, Mihail Kogălniceanu, Alibeichioi și Bazargic.
Bazargic a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedat Bulgariei.
 
Surse Foto:
Wikimedia.org
3.bp.blogspot.com

S-media-cache-ak0.pinimg.com
Radioconstanta.ro
Worldwideromania.com
 
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Științifică, București, 1976.
Magazinistoric.ro
Cluj.travel
Pbs.twimg.com