Callatis şi callatienii în izvoarele istorice scrise (I)

Izvoarele istorice sunt acele mărturii, scrise sau nescrise, care ne oferă informaţii despre evoluţia societăţii omeneşti, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Pe baza lor se pot reconstitui aspecte ale trecutului pe diverse planuri: economic, social, politic şi cultural. Istoria oraşului Callatis şi a cetăţenilor săi ne este cunoscută atât pe baza izvoarelor istorice nescrise - ruinele construcţiilor antice din cetate şi din exteriorul ei, ruinele portului Callatis, mormintele elenistice, romane şi romano-bizantine, vasele confecţionate din ceramică sau sticlă, uneltele, armele, bijuteriile şi altele -, cât şi pe baza izvoarelor istorice scrise - inscripţiile descoperite în zona Mangaliei, cărţile scrise de istoricii şi geografii Antichităţii, hărţile şi documentele antice în care este menţionată cetatea Callatis, monedele care au circulat în oraşul callatian etc.
 
Conform izvoarelor istorice scrise, cetatea Callatis a fost fondată la sfârşitul secolului al VI-lea a.Chr. de către coloniştii dorieni veniţi din Heracleea Pontică, o colonie a Megarei de pe coasta Bitiniei, în prezent oraşul Karadeniz Ereǧli din Republica Turcia. Oraşul Callatis a fost întemeiat la porunca oracolului din Delphi, pe locul unei aşezări getice, care apare în izvoarele istorice scrise cu denumirile de Cerbetis şi Acervetis. În secolul al IV-lea a.Chr., cetatea se dezvoltă foarte mult: se construieşte zidul de apărare, se înfiinţează ateliere meşteşugăreşti, se construiesc importante clădiri publice şi private şi se bate monedă. În a doua jumătate a secolului al IV-lea a Chr., Callatis, alături de Tomis şi Histria, intră sub stăpânirea Imperiului Macedonean şi, deşi încearcă în anii 313 a.Chr. şi 310 a.Chr. să se elibereze, va reuşi abia în anul 281 a.Chr. Începând cu secolul I a.Chr., teritoriul dintre Istros (Dunărea) şi Pontul Euxin (Marea Neagră) va fi stăpânit de Imperiul Roman timp de aproximativ şapte veacuri. La începutul secolului al VII-lea p.Chr., cetatea Callatis a fost definitiv distrusă de atacurile avarilor şi slavilor.
 
Din izvoarele istorice scrise (cărţile care s-au păstrat de la istoricii şi geografii antici) aflăm, după cum am precizat, numeroase informaţii despre Callatis şi callatieni. Cercetările arheologice efectuate în zona Dobrogei confirmă şi completează istoria acestui teritoriu, descrisă în cărţile antice. În cele ce urmează, voi prezenta informaţiile referitoare la cetatea Callatis, consemnate în cărţile lor de: Scylax din Cariadna, Pseudo-Scymnos şi Diodor din Sicilia, urmând ca, în articolele viitoare, să prezint şi alte izvoare istorice scrise, care s-au păstrat timp de două milenii.
 

„Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“

 
În lucrarea lui Scylax din Cariadna, „Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“, sunt menţionate oraşele greceşti din Tracia, de pe ţărmul mării, printre ele fiind şi Callatis: „În Pont acestea sunt oraşele greceşti din Tracia: Apollonia, Mesembria, Odessos, Callatis şi (cetatea de la) fluviul Istros (Histria)“. Scylax din Cariadna a fost un logograf grec, născut în Cariadna din Caria. A trăit în secolul al IV-lea a.Chr. şi a scris numeroase discursuri pentru diverse personalităţi ale vremii.
 

„Descrierea Pământului“

 
În lucrarea „Descrierea Pământului“, Pseudo-Scymnos îl aminteşte pe Demetrios din Callatis, cel care în jurul anului 200 a.Chr. a scris 20 de cărţi, în versuri, pe care le-a intitulat „Despre Asia şi Europa“. În cărţile sale, Demetrios din Callatis a descris istoria oraşelor de pe ţărmul Pontului Euxin, tratându-le din punct de vedere geografic şi etnografic, iar Pseudo-Scymnos îl citează deseori în lucrarea sa, ba chiar descrie coasta tracică după Demetrios din Callatis. Referitor la cetatea Callatis, Pseudo-Scymnos menţionează: „Oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apare la porunca unui oracol. (Heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea când Amyntas a preluat domnia peste macedoneni“. Heracleoţii erau locuitorii cetăţii Heracleea Pontică, de pe coasta Bitiniei. Pseudo-Scymnos s-a născut în China, a trăit, cu aproximaţie, între anii 250-180 a.Chr., şi a scris, în proză, o „Periegesis“ a celor trei continente cunoscute în acea vreme: Europa, Asia şi Africa.
 

„Biblioteca istorică“

 
În anul 313 a.Chr., cetăţile greceşti s-au răsculat împotriva stăpânirii macedonene. Cetăţile au fost susţinute de Antigonos, care era în conflict cu Lisimah încă din anul 316 a.Chr. Evenimentul a fost descris de Diodor din Sicilia în cartea „Biblioteca istorică“. Diodor din Sicilia s-a născut la Agyrion, în Sicilia, şi a trăit în secolul I a.Chr. A călătorit trei decenii, timp în care a strâns informaţii pe care le-a inclus în marea sa operă intitulată „Biblioteca“, alcătuită din 40 de cărţi, din care s-au păstrat doar câteva. Iată cum descrie autorul acest eveniment: „În vremea aceea, callatienii, care locuiesc în părţile din stânga Pontului, au alungat o garnizoană a lui Lisimah - pe care o aveau la ei - şi au dobândit neatârnarea“. Ulterior, şi cetatea Histria a ieşit de sub stăpânirea macedoneană, iar cetăţile de pe litoralul de vest al Pontului Euxin au încheiat o alianţă inclusiv cu tracii şi sciţii dobrogeni. Ca urmare, Lisimah a declanşat o campanie de recucerire a cetăţilor eliberate de sub stăpânirea sa. Cetatea Odessos a fost recucerită prin bună înţelegere. „Apoi, el a izbutit să aducă sub stăpânirea sa - în acelaşi chip - pe istrieni, pornind să atace cetatea callatienilor“.
 
Sciţii şi tracii au încercat să-i susţină pe callatieni, dar au fost înfrânţi de oastea lui Lisimah. „Înconjură cetatea Callatis cu trupe şi începu asediul, străduindu-se în tot chipul să pedepsească pe cei ce se făcuseră vinovaţi de răzvrătire. Pe când era ocupat cu asediul, sosiră nişte soli, care-i vesteau că Antigonas trimisese (în vara anului 312 a.Chr) două oşti în ajutorul callatienilor, una pe uscat şi alta pe mare, pentru care pricină generalul Lyoon pătrunsese cu flota în apele Pontului, în vreme ce Pausanias - cu mulţi ostaşi - îşi statornicise tabăra lângă aşa-numitul Monument Sacru“, menţionează Diodor din Sicilia în cartea „Biblioteca istorică“. Acest Monument Sacru se afla pe coasta Asiei Mici, la intrarea în Bosfor. Lisimah a lăsat o parte din oaste să asedieze, în continuare, cetatea Callatis, dar cu cea mai mare parte a ei a plecat către Munţii Haemus (Munţii Balcani), unde s-a luptat cu oastea lui Seuthes, aliatul lui Antigonas. Lisimah iese învingător, apoi îl ucide şi pe Pausanias, care se refugiase în trecătorile Munţilor Haemus.
 
Diodor din Sicilia continuă istorisirea: „Locuitorii din Callatis fiind asediaţi de Lisimah şi apăsaţi de lipsa celor necesare traiului, Eumelos primi o mie de locuitori, care cedaseră foametei. Acestor callatieni nu numai că le oferi deplina siguranţă a refugiului, dar le dădu voie să-şi întemeieze o cetate. În afară de acestea, le dărui localitatea numită Psoa şi le împărţi pământ“. Autorul aminteşte aici, se pare, de al doilea asediu al oraşului, întrucât primul asediu fusese ridicat în anul 311 a.Chr., la încheierea păcii generale, de care au beneficiat şi cetăţile greceşti vest-pontice.

 
„Când însă Pleitarchos ajunsese la intrarea în Pont, găsi împrejurimile ocupate de duşmani. El renunţă a mai trece (în Asia) şi se îndreptă spre Odessos, cetate care se afla între Apolonia şi Callatis, în faţa Heracleiei, aşezată de cealaltă parte a mării - şi unde se găseau o parte din trupele lui Lisimah“, precizează Diodor din Sicilia. Acesta mai descrie şi episodul în care Dromichaites, regele tracilor, l-a capturat pe regele macedonean Lisimah şi l-a condus în cetatea Helis. Atunci când tracii au cerut ca Lisimach să fie pedepsit, Dromichaites i-a convins că este mai bine să-l cruţe, pentru că un alt rege, poate chiar mai rău, îi va lua locul. Dar, cruţându-l pe Lisimah, el le va fi recunoscător şi tracii îşi vor putea redobândi teritoriile pierdute. Mai mult, Dromichaites a pregătit şi un ospăţ cu mâncăruri alese pentru Lisimah şi prietenii săi, la care mecedonenii au fost serviţi în vase de argint şi aur, pe o masă de argint. În schimb, tracii au mâncat zarzavaturi şi carne şi au băut vinul în cupe confecţionate din lemn şi corn prezentându-le, astfel, condiţiile modeste în care îşi duc ei traiul. În timpul ospăţului, Lisimah l-a asigurat pe Dromichaites că va deveni prietenul şi aliatul tracilor, iar la finalul ospăţului, macedonenii au fost liberi să plece.
 
(În articolele viitoare voi prezenta şi alte izvoare istorice scrise în care autorii au descris cetatea Callatis şi pe locuitorii ei.)
 
Despre Sorin Marcel Colesniuc              

Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător ştiinţific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în ştiinţe politice la SNSPA Bucureşti, specializarea „Securitate şi Diplomaţie”. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia în perioada 2009 – 2013, apoi şeful Muzeului „Callatis” (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 – 2017. A iniţiat şi coordonat sute de proiecte culturale şi a participat la numeroase conferinţe, colocvii şi sesiuni ştiinţifice, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea ştiinţifică şi culturală a primit numeroase premii, diplome şi distincţii. A publicat opt cărţi ca autor sau coautor şi coordonator ştiinţific, peste 70 de studii în reviste ştiinţifice de specialitate şi peste 400 de articole în reviste de cultură şi ziare, prin care a popularizat istoria locală şi naţională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare şi, timp de jumătate de secol, toţi oamenii de ştiinţă din România l-au considerat ca fiind pierdut.

 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa

Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie
  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este - „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“
 
Românii sărbătoresc astăzi Unirea Principatelor Române (galerie foto)