Ce te-a energizat azi?

Sunt zile când eşti foarte ocupat şi nu mai ştii de capul tău, apoi sunt zile cu adevărat productive, când parcă toate merg de la sine, colegii sunt numai un zâmbet şi-ţi sar în ajutor (într-o lume ideală, desigur), şi sunt zile când te simţi de neoprit, chiar dacă nimeni n-are chef de muncă, eşti cel care-i bagă în priză pe toţi, vrând-nevrând. Pur şi simplu nu pot sta în calea uraganului şi sunt luaţi de valul energiei tale.
 
Pentru mine, o astfel de zi este cea în care fac o sumedenie de lucruri, fără să-mi bat prea mult capul cu ele. Ca şi cum plutesc deasupra lucrurilor, doar mă gândesc la ele şi se rezolvă de la sine. Iar apoi, la sfârşitul zilei, sunt pregătită să mă odihnesc, fără să am sentimentul acela copleşitor de epuizare, ci de recunoştinţă că a trecut o zi ca-n poveşti.

Dar bineînţeles că astfel de zile sunt rare, cam asta e treaba cu magia, apare rar şi durează puţin. Cu exerciţiu însă, astfel de zile pot deveni obişnuinţă şi poţi profita la maximum de lucrurile bune care se întâmplă în viaţa ta. Secretul este doar să fii atent la ceea ce te ţine în priză la modul pozitiv şi apoi nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să faci o prioritate din lucrurile acelea.

Iată ce îmi pune în mişcare adrenalina:

Discuţiile cu oamenii pasionaţi de ceea ce fac, mai ales dacă sunt antreprenori, psihologi, profesori, scriitori sau jurnalişti, în principal oameni care sunt devotaţi ideii de a face prin munca lor o lume mai fericită, mai sănătoasă şi mai pozitivă.

Frumuseţea mă ţine în priză şi ea. O vază cu flori proaspete, un apus de soare, ploile de octombrie, mirosul cărţilor din librărie, imprimeul unei rochii sau orice altceva ar putea să-mi umple sufletul de bucurie. Iubesc frumuseţea, în orice formă a ei. Este energie pură.
 
Munca mea mă energizează. Iată de ce este extrem de important să-ţi placă ce faci. Mie-mi place să fac atât de multe lucruri, să citesc, să scriu, să vorbesc. Știu, pare ceva de vis să ai o slujbă sau mai multe care să se învârtă în jurul acestor trei activităţi. Ei bine, există. 
 
Plimbările pe jos sunt altă sursă de relaxare. De fapt, plimbările pe jos sunt în topul preferinţelor. Am mers pe jos de când mă ştiu. Sunt genul de persoană care, decât să ia trei staţii de autobuz şi să se îmbulzească alături de alţi oameni, mai bine o ia la pas pe jos şi cască ochii la ce se întâmplă prin jur. Prefer să dau peste prieteni sau vecini pe stradă, să-i salut şi să-i mai întreb de sănătate, mai descopăr un magazin, o stradă, o clădire, cumpăr fleacuri, mă întorc acasă cu braţele încărcate şi cu idei noi de scris, cu dorinţe noi sau cu planuri de emisiune, de articole, de cărţi, de scenarii. Mă inspiră orice, adun ca o albină orice îmi iese în drum: păreri, replici, un nou aprozar, ceva ce nu merge, ceva ce se schimbă, ceva ce dispare, ceva ce îmi sare în ochi, un afiş cu vreun spectacol, o culoare care s-ar potrivi noii redecorări, observ moda pe stradă, bărbaţii, femeile, copiii, felul în care au fost redecorate vitrinele magazinelor. Cele mai interesante lucruri le-am aflat mergând pe stradă în dorul lelii, mai mult decât atât, cele mai interesante propuneri de slujbă sau chiar idei de călătorit le-am găsit tot pe stradă sau mi s-au făcut de către oameni cu care m-am întâlnit aparent întâmplător şi-am stat cinci minute la poveşti cu ei.
 
Bineînţeles, sunt multe alte lucruri care dau cu mine de pământ, oameni sau situaţii care mă scot din sărite. Destule, dar nu atât de multe ca acum şapte sau nouă ani şi nici nu mai iau atât de în serios lucrurile care mă deranjează. Uite-aşa, un spate întorc. Am în faţă frumuseţea situaţiilor ce stau să se întâmple şi-n care cred. Pe celelalte le ignor. Le studiez, că nu-s de stâncă, le observ ca şi cum nu mi s-ar întâmpla mie, dar apoi nu mă mai gândesc la ele. Sunt ca nişte tinichele care vor să se agaţe de mine şi nu le las.


Câteva dintre chestiunile deranjante pot dispărea lejer din lista mea cu lucruri de făcut (şi lucrez încă la asta). Unele treburi chiar trebuie făcute (cele legate de administraţie, facturi, cozi pe la poştă, bănci etc., dar, dacă nu le-am face pe astea, viaţa ar fi insuportabilă, aşa că mă grăbesc să le rezolv ca să scap de ele). 
 
Oricum ar fi, ştiu că este important pentru mine să-mi introduc în program, atunci când îmi organizez ziua, câteva activităţi care să mă facă să mă simt bine (cumpărarea unui joc, a unui buchet de flori sau gândul la filmul pe care-l voi vedea diseară sau la vacanţa următoare, ţara următoare de vizitat, prietenii pe care nu i-am cunoscut încă). Este combinaţia perfectă dintre o slujbă care-mi face plăcere, dar nu e tocmai uşoară, şi o viaţă pe care s-o trăiesc fără frustrări.
 
Mala-hierba.com
 
Sursa foto: www.bebrainfit.com