Cele mai stresante slujbe

Mulţi oameni cred că munca lor e cea mai stresantă dintre toate. E de înţeles ca fiecare să se plângă de asta, iar noi, românii, suntem un popor aparte. Dacă avem slujbe, ne plângem de ele, dacă n-avem, tot aşa. Fără îndoială, fiecare slujbă are un grad mai mic sau mai mare de dificultate şi o fărâmă de stres mai mică sau mai mare. Să recunoaştem totuşi că există unele slujbe care chiar dau bătăi de cap posesorilor lor, prin gradul de dificultate şi implicare socială la care sunt supuse.

Sunt multe publicaţii care fac studii şi sondaje de opinie, primesc tone de opinii, iar unele chiar angajează experţi pentru a examina factori precum orele de muncă lucrate, condiţiile de muncă şi cât de mari sunt consecinţele greşelilor de la locul de muncă. Iată un top al celor mai stresante slujbe din România. 

10. Profesor

Salariul unui debutant în România: aproximativ 1.400 de lei, adică în jur de 300 de euro/lună (cel mai scăzut din UE şi de 20 de ori mai mic decât al unui profesor cu aceeaşi încadrare din Luxemburg, de pildă, care este de 4.765 de euro/LUNĂ).
 
Ce, nu vă vine să credeţi că profesorii din România au salarii aşa de mici? Sau că profesorii din alte state au aşa de mult? Păi ce, credeţi că oricine ajunge profesor?
Se pare însă că la noi cam oricine.
Haideţi să vedem de ce atâta stres pe capul unui cadru didactic. Sigur, mulţi profesori au vacanţe lungi de vară (plătite) şi, din când în când, pauze intersemestriale. Nu-i invidiaţi prea tare! În primul rând, profesorii nu încetează niciodată cu trainingurile, cursurile, perfecţionările. Nu punem la socoteală hârţoagele pe care le au de completat, nici tomurile de cărţi pe care le au de citit. Nu punem la socoteală nici faptul că un profesor din România nu va fi bogat niciodată, decât dacă are un soţ/soţie din alt domeniu (navigator - pentru femei, politician - pentru bărbaţi; zic şi eu).
 
În al doilea rând, profesorii au acea muncă invizibilă care constă în verificări de teste, metode de predare-învăţare, conversaţii îndelungi cu părinţii, timpul acela pe care-l acordă fiecăruia care are nevoie şi cere ajutorul pentru a fi îndrumat sau orientat profesional, cunoaşterea curriculumului şcolar, munca dintre primul sunet al clopoţelului până la ultimul sunet şi mult după ce ajunge acasă, în noapte, pregătindu-şi lecţiile pentru a doua zi.
 
În al treilea rând, şi nu în ultimul, profesorii au o responsabilitate uriaşă şi crucială în formarea destinelor, în modelarea minţilor şi în pregătirea personalităţilor pentru viaţa de după şcoală. Eşecul lor ar pune în pericol (şi la noi în ţară chiar l-a pus) viitorul unei naţiuni şi al societăţii în general. Şi, desigur, există acest stres continuu al fiecărui profesor responsabil care trebuie să aibă grijă de fiecare elev în parte. Şi asta zilnic.  Cred că e destul stres în asta cât pentru o viaţă de om.
 
Nota Bene: peste 40% dintre cadrele didactice până în 35 de ani din România vor să părăsească sistemul de învăţământ în următorii cinci ani, principalul motiv fiind salariile mici.

9. Asistent social

Salariul unui debutant în România: aproximativ 750 de lei, adică în jur de 165 de euro/lună (cel mai scăzut din UE şi de 26 de ori mai mic decât al unui asistent social cu aceeaşi încadrare din UE, care este de 4.300 de euro/LUNĂ).
 
Imaginează-ţi că eşti într-un loc unde a avut loc un potenţial abuz domestic sau că nişte oameni au trecut printr-un act regretabil de violenţă. Nimeni nu ar dori să intre acolo, să-i liniştească pe cei din familie, să-i ţină departe de lucrurile care le fac rău şi să-şi mai ia şi bobârnace din cauza asta. Cam la asta s-ar rezuma viaţa unui asistent social.
 
Asistenţii sociali trebuie să fie nişte buni negociatori ai vieţilor sociale ale celor pe care-i au în grijă. Tot ei se confruntă des cu una sau mai multe crize ale aceleiaşi familii. În timp ce ajută familiile să-şi revină după o tragedie şi le oferă sprijin social, apoi educaţie pe mai multe paliere, ei trebuie, de asemenea, să se mai şi comporte ca un umăr pe care ceilalţi să-şi plângă necazurile, lipsurile sau dorinţele. O astfel de slujbă fără o empatie uriaşă nu poate exista. Mai adăugaţi la asta faptul că programele sociale sunt de obicei sărite din bugetul administraţiei, deşi cererile cresc constant, iar asistenţi sociali cu adevărat dedicaţi meseriei mai rar găseşti în România zilelor noastre. Ei înşişi ar trebui să se înscrie în programele lor de asistenţă socială. Din păcate… Şi acesta e un stres suficient încât să-l punem pe locul 9 al celor mai stresante meserii.

8. Reporter (de ziar printat) - o profesie pe cale de dispariţie în România

Salariul: depinde de patronul publicaţiei, dar, în medie, 1.110 lei, plus ceva bonuri de masă, în unele cazuri (adică un 242), deşi, conform contractului colectiv de muncă, salariul mediu pentru un absolvent de jurnalistică este de 2.500 de lei. În UE: 2.310 euro/lună, în lei, cam 7.665 de lei/lună.

 
Viaţa unui reporter nu este deloc simplă.
În primul rând, salariul e mic şi foarte puţini ajung să câştige destul încât să poată spune că trăiesc decent. Motivul pentru care nivelul de stres este atât de ridicat este pentru că această slujbă presupune o responsabilitate socială extrem de mare. În afară de asta, este o slujbă fără program, presupune ore lungi pe teren, şedinţe de redacţie, provocări, verificări şi, desigur, breaking news. Nu este deloc neobişnuit să lucrezi toată ziua pentru o ştire sau un reportaj, uneori presupune chiar zile de investigaţii pe un subiect, reveniri, update-uri şi urmărirea poveştii până devine clasată sau se trag toate învăţămintele din ea. Poţi fi sunat în mijlocul nopţii ca să mergi pe teren pentru o crimă sau un accident sau un incendiu. Se spune că reporterii foarte buni nu dorm niciodată. Aşa este.
 
Industria printului nu o duce prea bine în perioada aceasta, iar cei care o conduc încă nu şi-au dat seama dacă va câştiga printul sau online-ul pe viitor sau dacă nu cumva vor trăi împreună bine-mersi. Între timp, multe ziare au făcut restructurări, unele chiar s-au închis de tot - o situaţie destul de stresantă în sine, care afectează fiecare reporter în parte.

7. Dispecer la 112

Salariul: cam 1.200 - 1.400 de lei, plus ceva bonuri de masă (adică 264 - 308 euro/lună). În UE: 2.086 de euro/lună, în lei, cam 9.470 de lei/lună. Pentru că în mare parte această slujbă se rezumă doar la introducerea unor date în calculator, se pune întrebarea de ce este pe lista celor mai stresante slujbe, nu?
 
Când lumea sună la poliţie sau la pompieri pentru ajutor, ofiţerii de poliţie şi pompierii răspund prompt la apel. Dar aceşti oficiali ajung unde trebuie doar datorită dispecerilor, care sunt în prima linie a multor urgenţe şi care, deseori, sunt cei care fac demarcaţia fină din dintre viaţă şi moarte. Dispecerii nu numai că sunt cei care adună datele pe care le vor trimite mai departe (CORECT) poliţiei sau serviciului de ambulanţă (în funcţie de urgenţă), dar mai sunt acolo pentru orice persoană care sună ca să-i asigure confortul, siguranţa şi primele măsuri pe care să le ia până la venirea echipajelor specializate.
 
Dispecerii pot da informaţii de prim ajutor în caz de orice urgenţă, de pildă, cum să execute o manevră Heimlich sau cum să ia un puls unei persoane rănite şi, în acelaşi timp, să facă imediat legătura cu personalul calificat pentru asta. La fel, ofiţerii care merg pe teren la cel în cauză au nevoie de dispecer ca să afle cât mai multe informaţii pe care acesta le poate scoate de la un om în pericol sau în stare de şoc, ca de pildă câţi oameni sunt într-o clădire în flăcări sau dacă cineva este rănit, împuşcat, agresat etc. Greşelile făcute de dispeceri ar putea costa viaţa oamenilor, a celor care deja sunt în pericol, dar şi a celor care merg să-i ajute (şi avem cazuri în care la noi chiar au costat - vezi cazul fetelor arse de la Beirut, avionul din Munţii Apuseni, elicopterul prăbuşit pe Sutghiol şi Colectiv).

6. Asistentă medicală - Serviciul de Urgenţă

Salariul: între 1.740 şi 2.190 de lei, în funcţie de vechime (între 380 de euro şi 482 de euro), în UE: 4.051 de euro/lună, în lei, cam 18.391 de lei/lună.

 
Ia gândeşte-te când ai fost ultima oară în spital! L-ai văzut pe nenea doctorul doar de câteva ori, nu-i aşa? Ei, asta pentru că asistentele sunt cele care au grijă de detalii şi pe care se bazează cam toată lumea.
 
Camera de urgenţă a oricărui spital este un loc haotic, personalul medical aleargă în toate direcţiile până reuşeşte să stabilizeze un caz. Există traume şi dureri cam peste tot unde-ţi arunci privirea, ca să nu mai pomenim de sânge şi alte fluide şi lichide ale corpului uman. Asistentele sunt linkul principal dintre pacienţi şi doctori şi sunt responsabile pentru mare parte din rutina îngrijirii înainte şi după tratamentul administrat. Tot ceea ce ţine de la catetere la aducerea unei pături călduroase pentru pacient este făcut de asistente. Doctorii au încredere în ele, pacienţii la fel şi dacă se fac greşeli privitoare la sănătatea semenilor, efectele pot fi dezastruoase.

5. Ofiţer de poliţie

Salariu: între 1.590 şi 1.650 pentru un ofiţer debutant (depinde de zonă, ore de noapte, ore lucrate), iar îndemnizaţia de chirie, între 260 şi 360 de lei, depinde şi aia de mai multe criterii. Deci, cu indemnizaţie cu tot, între 1.850 şi 2010 lei, în cel mai bun caz, adică în jur de 407 euro și 442 de euro). În UE: 3.109 de euro/lună, în lei, cam 14.114 lei/lună.
 
Dacă slujba ta face parte dintre cele mai riscante şi-ţi periclitează viaţa de fiecare dată când ieşi pe stradă, atunci, da, e destul de stresant. Ofiţerii de poliţie nu ştiu niciodată cu ce se pot confrunta la fiecare schimb de tură. De la o dispută domestică ce se poate lăsa cu scântei, la o cursă de viteză prin oraş pentru prinderea unui infractor. Chiar şi tăierea unei amenzi pentru depăşire de viteză se poate încheia cu un atac mortal, iată de ce ofiţerii de poliţie nu lasă garda jos niciodată.

4. Pilot de avioane

Salariu: între 6.000 şi 7.000 de euro la Tarom (sunt singurele salarii care se apropie de salariile din UE). În UE: 7.305 de euro/lună.
 
Mii de kilometri călătorind în jurul pământului, cu sute de mii de kilometri pe oră şi cu câteva sute de oameni care şi-au încredinţat vieţile celui care conduce o aeronavă? Asta chiar că poate fi stresant. Şi totuşi, asta fac aproape zilnic piloţii de avioane. Străbat pentru tine pământul în lung şi-n lat, sfidează gravitaţia şi te duc acolo unde trebuie să ajungi în siguranţă. Sigur, tehnologia din ziua de azi este foarte avansată şi sunt guri rele care spun că „practic, avioanele zboară singure”, dar spuneţi-i asta lui Adrian Iovan, Dumnezeu să-l ierte, sau căpitanului Chesley Sullenberger, care a trebuit să aterizeze în râul Hudson atunci când a avut probleme la motor. Pentru faptul că piloţii suportă consecinţele unei erori de pilotaj şi pot fi responsabili de moartea sau viaţa a sute de oameni, în funcţie de cum şi-au pilotat avionul, această slujbă este una dintre cele mai riscante şi stresante. Iată de ce am pus-o pe locul 4.

3. Pompier

Salariul în România: între 900 şi 1.200 de lei, mult sub cele încasate de şoferii RATB, de pildă (în euro ar fi între 198 şi 264). În UE, salariul unui pompier ajunge la 2.595 de euro - adică în jur de 11.781 de lei.
 
Pompierii au acea ocupaţie care cere să se intre într-o clădire în flăcări când toţi ceilalţi aleargă să iasă naibii din ea. Aceasta este o altă profesie pusă în slujba oamenilor care se află în pericol, iar cineva trebuie să le sară în ajutor şi să le salveze vieţile. Mulţi pompieri sunt, de asemenea, specializaţi să acorde asistenţă fizică într-un accident sau într-un caz de înec. Condiţiile de lucru sunt supuse riscurilor şi pun de fiecare dată sănătatea pompierilor în pericol. La fiecare tură există riscul să moară prin asfixiere sau ardere sau să cadă de la mari înălţimi sau să vadă pe cineva arzând sau căzând de la mari înălţimi. A fi pompier e chiar definiţia riscului.

2. Chirurg

În România: fiecare cum se descurcă. În funcţie de reputaţie. În UE: 20.860 de euro/lună, adică în jur de 94.704 lei.
 
Ştiu că s-ar putea să gândeşti oare cum de poate fi aşa de stresant când se câştigă o căruţă de bani din asta? Ascultă puţin. Chirurgii sunt cei care, efectiv, te taie în două. Te deschid şi-ţi umblă prin măruntaie. Iau ce există rău în tine şi înlocuiesc cu altceva. De cele mai multe ori, te fac bine când nu mai ai nicio speranţă de recuperare. Aceşti oameni antrenaţi foarte bine şi calificaţi pe măsura specializării sunt cei care lucrează cu o fineţe de maestru şi care-ţi cunosc în detaliu anumite organe pe care tu nu le vei putea vedea niciodată.
 
Şi de fiecare dată când cineva lucrează cu un corp uman cu organele la vedere se expune unui risc enorm. Fiecare chirurg este responsabil pentru viaţa oricărei persoane care s-a încredinţat abilităţilor, cunoştinţelor şi experienţei sale. Şi cu atâtea lucruri care pot merge rău în lupta pentru viaţă - de la o simplă tăietură greşită, la o mişcare greşită - de-aici şi sintagma „precizie de chirurg”, ei bine, doctorii sunt cei care vor fi şi se vor simţi mereu responsabili pentru moartea cuiva. Cred că e destul stres pe capul lor în condiţiile astea.

1. Soldat în armata română

Salariul: 1.200 de lei, adică 264 de euro. În UE, 1.103 de euro, adică 5.007 lei.
 
Nu avem un salariu concret al ofiţerilor, dar ne-a interesat mai mult la ce riscuri se expun cei din linia întâi. „Carnea de tun”, cum e numită în argou. Slujba asta constă într-un antrenament de bază, continuu şi constant, prin care deprinzi abilităţile necesare unei supravieţuiri într-o luptă sau într-o bătălie, apoi poate să mergi într-o ţară străină, dacă e necesar, şi să lupţi pentru un alt popor. Este o slujbă care implică uneori uciderea altor oameni şi, inevitabil, riscul de a-ţi pierde viaţa, mai trebuie să păzeşti şi spatele camaradului tău şi să mai fii şi martor la orori şi acte de violenţă inimaginabile. Şi chiar dacă soldaţii se întorc acasă, tot trebuie să se lupte cu sindromul posttraumatic. Pentru că nu credem că e nimic mai stresant decât războiul, apoi să lupţi cu un inamic şi să-ţi expui viaţa în numele păcii şi al libertăţii altora, punem soldatul pe primul loc de pe lista celor mai stresante slujbe.
 
Triplaţi acum cantitatea de stres a fiecărei slujbe descrise cu o cantitate acumulată de frustrare profesională şi veţi vedea de ce nu merge nimic în România şi de ce totul se face cu o furie ieşită din comun.
 
NB: Dacă dai pe Google „people working”, vei găsi numai imagini cu oameni în faţa calculatorului. Înţelege fiecare ce vrea din asta.
 
Sursă foto: amarillo.com