Celebrând unirea Basarabiei cu România, de acum 101 ani Seria Basarabica – pilduitoare întreprindere ştiinţifică şi naţional-culturală, sub egida Academiei Române şi a Muzeului Brăilei „Carol I”

În suita manifestărilor cultural-ştiinţifice puse sub semnul marcării Centenarului Marii Uniri din 1918, slujitorii scrisului istoric din ţara noastră sunt prezenţi prin multiple şi varii iniţiative, unele cu deosebită semnificaţie naţională, ce se cuvine a fi consemnate şi relevate ca atare.

Cum este cea de faţă, izvorâtă din iniţiativa a doi seniori ai lui Clio, academicianul Victor I. Spinei (vicepreşedinte al Academiei Române), şi profesorul Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei (directorul Muzeului Brăilei „Carol I”) – coordonatorii Seriei „Basarabica”, editată în comun de către Editura Academiei Române şi Editura „Istros” a Muzeului Brăilei „Carol I”.



Este de spus, în context, că de mai bine de două decenii cele două instituţiuni ştiinţific-editoriale au conlucrat la îngrijirea şi apariţia a numeroase şi valoroase tomuri în specialitatea Istorie, astfel încât exista o bună şi fertilă bază de continuare a acestei colaborări.

Cei doi istorici – ambii, reputaţi medievişti şi manageri, totodată, editori laborioşi – sunt, din anul trecut, la originea unei serii dedicate istoriei Basarabiei, asumare editorială unică, din câte cunosc, în peisajul ştiinţific naţional; în primăvara acestui an, acad. Victor Spinei (coordonator, totdată, al Programului Centenar al Academiei Române) avea să consemneze: „am înregistrat o indubitabilă eficiență în privința editării volumelor din seria Basarabica, în care publicăm lucrări semnificative ale savanților din Republica Moldova.

Până în momentul de față, în cursul anului trecut [2017] și în primele săptămâni ale anului în curs au văzut lumina tiparului șase volume, pregătite împreună cu profesorul Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei și director al Muzeului Brăilei «Carol I».

La acestea se adaugă două tomuri complementare, din seria intitulată Documenta Basarabiae, iar până la sfârșitul anului estimăm ca posibilă publicarea a cel puțin încă patru volume din seria Basarabica, mizând și pe sprijinul financiar al Institutului «Eudoxiu Hurmuzachi» pentru Românii de Pretutindeni, condus de profesorul Nicolae Brânzea”.
 

Până acum au fost editate, în condiţiuni grafice dintre cele mai bune, un număr de şapte volume – Ion Guceac, Constituţia la răscruce de milenii. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Prefață de Ion Dogaru. Volum îngrijit de Victor Spinei (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 1. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2016 /534 pp./; Vlad Mischevca, Geneza problemei basarabene – 1812 (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”). Prefață de Demir Dragnev. Volum îngrijit de Ionel Cândea, Viorel Coman, Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 2. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017/368 pp./; Valeriu Popovschi, Biroul de organizare al Sfatului Țării (27 octombrie-21 noiembrie 1917)/ Republica Democratică Moldovenească (Formarea și evoluția. 1917-1918) (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”). Volum îngrijit de Gheorghe E. Cojocaru. [Cuvânt înainte: Gheorghe E. Cojocaru, Valeriu Popovschi, un istoric pasionat de istoria Sfatului Ţării], Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 3. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017 /368 pp./; Sergiu Cornea, Organizarea teritorială a puterii locale în Republica Moldova: concept, mecanisme, soluții. [Prefaţă: Victor Juc, doctor habilitat în ştiinţe politice, profesor universitar] (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 4. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017 /614 pp./; Victor Țvircun, Dimitrie Cantemir – Repere biografice (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 5. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017 /374 pp./; Ilie C. Spinei, Figuri proeminente de preoți din Basarabia (1700-1939) (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”). Volum îngrijit de Marcel I. Spinei. Cuvânt înainte de Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 6. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017 /520 pp./; Nicolae Enciu, În componența României Întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice (Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] Basarabica 7. Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București – Brăila, 2018 /544 pp./.
 
În primele două volume, iniţiatorii acestui preţios demers naţional-cultural pentru relevarea şi asumarea ansamblului românităţii de azi inserează un articulat şi consistent Argument pentru „Basarabica”:

„Dincolo de fruntariile actuale ale ţării – cu precădere în Republica Moldova – locuiesc entităţi româneşti care produc valori culturale şi ştiinţifice notabile, adesea ignorate sau nu îndeajuns de bine cunoscute în România, motiv pentru care considerăm oportun să se aibă în vedere publicarea contribuţiilor celor mai reprezentativi erudiţi de la răsărit de Prut în volume consistente, destinate atât lumii savante, cât şi publicului larg interesat de domeniile umaniste şi de disciplinele ştiinţifice. După raptul teritorial produs ca urmare a ultimatumului din 26 iunie 1940 şi mai cu seamă după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice în vara anului 1944, represaliile obstinate împotriva populaţiei locale, orientate cu prioritate spre pătura sa cultă, au condus, pe de o parte, la încarcerări şi deportări masive, soldate frecvent cu suprimarea fizică a opozanţilor dictaturii, iar, pe altă parte, cu emigrarea în masă a comunităţilor ameninţate de hecatomba războiului şi de instalarea regimului despotic. (...)
          După proclamarea independenţei la 27 august 1991 și crearea Republicii Moldova, tendinţele pozitive spre reînnoire s-au accentuat, societatea locală parcurgând o perioadă de tranziţie nelipsită de convulsii, dar aspirând la o altă dinamică existenţială. Cu toate dificultăţile materiale, dar şi de altă natură, specifice tuturor entităţilor statale din jumătatea răsăriteană a Europei, care s-au debarasat de povara regimurilor dictatoriale şi de hegemonia tenebroasă a Kremlinului, lumea intelectuală din Republica Moldova a reuşit ca, prin har şi determinare, să obţină performanţe savante de netăgăduit, unele dintre acestea cu relevanţă nu numai pe plan naţional, ci şi internaţional. Confruntată cu un destin istoric presărat cu precarităţi, când însăşi fiinţa naţională s-a aflat la ceas de grea cumpănă, românitatea dintre Prut şi Nistru a dobândit verticalitate umană şi profesională, probând o forţă regenerativă cu totul şi cu totul remarcabilă, care se cuvine evidenţiată şi care merită întreaga admiraţie.
          Dincolo de scindarea nefirească și, desigur, vremelnică a trunchiului neolatin ancestral, realizările confraţilor de la răsărit de Prut din toate sferele de activitate constituie un bun comun, indiferent de locul și momentul în care au fost produse. De aceea, este imperios necesar ca acestor împliniri purtând pecetea sagacităţii şi a exigenţelor să li se confere proliferare în tot spaţiul carpato-dunărean. Un belşug de noi roade va fi oricând binevenit în grădina civilizaţiei româneşti. Demersul preconizat se bucură de adeziunea conducerii Academiei Române, fiind agreat totodată de numeroși colegi din mediul academic şi universitar de la Chişinău, împreună cu care sperăm să identificăm oportunităţile cele mai bune pentru o cooperare fructuoasă și viageră. Materializarea acestui proiect urmează să se realizeze prin coeditarea asumată de Editura Academiei Române şi Editura Istros & Muzeului Brăilei «Carol I»”.

 
Sunt, în ansamblul documentului, expuse pe larg circumstanţele contemporane şi istorice ale evoluţiei spaţiului românesc de dincolo de Prut, ca şi îndatoririle ce li se incumbă generaţiilor de azi în ducerea unor acţiuni cât mai concertate pentru ca românitatea dintre Prut şi Nistru să se dimensioneze tot mai eficient şi vizibil, prin susţinute acţiuni şi pe multiple planuri, în „grădina civilizaţiei româneşti”. Editarea, până acum, a cărţilor şi autorilor în cadrul Seriei „Basarabica”, la nivel ştiinţific superior, probează relevarea intenţiilor programatice ale profesorilor Spinei şi Cândea.
 
Şi punctăm, în acest sens, câteva repere ale importanţei apariţiilor cu tematică istorică de până acum. Astfel, despre lucrarea monografică (Basarabica 2) a cunoscutului istoric basarabean din zilele noastre Vlad Mischevca (n. 1963), cercetătorul Nicolae Enciu, subliniază (în articolul Problema basarabeană în noua istoriografie de la Chișinău, publicat în prestigioasa revistă de la Chişinău „Limba română”, nr. 2, 2017) că ea „se înscrie în cadrul general al istoriografiei noi de la Chișinău, ce s-a cristalizat începând mai ales cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea ca parte integrantă a istoriografiei române și europene, constituind o contribuție esențială la studierea și cunoașterea obiectivă a trecutului românilor sub aspect politico-diplomatic” (p. 57).


Recent (în articolul 1812 – geneza problemei basarabene, apărut în „Limba română”, nr. 1-2, 2018, pp. 180-181), acest prolific şi angajant autor resintetiza chestiunea, relevând, între altele: „trebuie menționat că în istoriografia noastră s-a expus și părerea cum că «antecedentele problemei basarabene într-un sens mai îngust încep cu anul 1484, când a avut loc răpirea pământurilor și cetăților moldovene de către turci». Vizavi de această teză consemnăm doar că esența chestiunii date este una de natură politică, reducându-se, de fapt, la integritatea național-teritorială a românilor moldoveni și rezidă în cucerirea și anexarea parțială a Moldovei (dintre Prut și Nistru), fixarea hotarului la 1812 pe trupul viu al țării, scindând-o în jumătate, și stabilirea Rusiei la gurile Dunării, semnificând, astfel, geneza unei noi probleme internaționale – cea a «Basarabiei». Fapt care poate fi conceput doar în contextul evoluției spinoasei probleme Orientale”.
 
Autorul Cuvântului înainte la lucrarea (Basarabica 3) a lui Valeriu Popovschi (1950-2014), istoricul Gheorghe E. Cojocaru (directorul Institutului de Istorie al Moldovei), consemnează despre importanţa monografiei (la origine, Teză de Doctorat susţinută în 2001, publicată într-o formă prescurtată în 2002) a fostului său confrate: „Poate mai puţine ca număr decât şi-ar fi dorit autorul însuşi, dar impunătoare prin rigoarea şi calitatea investigaţiilor şi enunţurilor, nu se va putea vorbi vreodată la modeul profesionist despre Sfatul Ţării, fără a se face referinţă la studiile şi lucrările monografice ale lui Valeriu Popovschi. Contribuţia sa la acest capitol al istoriei noastre contemporane este cu totul remarcabilă şi admirabilă, iar, privită din perspectiva celor o sută de ani de la inaugurarea lucrărilor Sfatului Ţării (21 noiembrie 1917) şi o sută de ani de la votul memorabil de Unire a Basarabiei cu ţara-mamă, România (27 martie 1918), opera sa rămâne mai mult decât indispensabilă” (pp. 6-7).

Relevante, prin consistenţa şi acurateţea formulărilor sunt concluziile autorului lucrării: „fiind, în conformitate cu forma de guvernământ, o republică parlamentară şi având aproape toate atributele formale ale unui nou stat, Republica Democratică Moldovenească cu greu făcea, însă, faţă situaţiei, iar fără ajutorul militar acordat la timp de România situaţia ei s-ar fi înrăutăţit şi mai mult. Iată de ce, în împrejurările deosebit de dificile de atunci, mai ales de la sfârşitul lui decembrie 1917 şi începutul lui ianuarie 1918, când unirea încă nu se întrezărea, iar Basarabia risca să fie din nou acaparată, deja de Rusia bolşevică sau de Ucraina invitarea armatei române a constituit unica modalitate nu numai pentru a păstra integritatea provinciei şi cuceririle democratice dobândite, dar şi pentru a crea condiţiile necesare pentru revenirea ei, la momentul potrivit, la sânul Patriei-mamă; această revenire a avut loc, după cum se ştie, la 27 martie 1918, fiind singura cale firească de evoluţie a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei), care corespundea atât intereselor vitale ale populaţiei dintre Prut şi Nistru, cât şi intereselor fundamentale româneşti, în ansamblu” (p. 324).
 
 Volumul lui Victor Țvircun (n. 1955) (Basarabica 5), cel mai avizat cantemirolog basarabean din zilele noastre, este compartimentat în cinci capitole: Cantemirologia – Trecut şi Prezent. Sinopsis istoriografic, Izvoare istorice privind viaţa şi activitatea lui Dimitrie cantemir, Supus credincios al Sublimei Porţi, la mâna ţarului, Enigma postmortem a lui Dimitrie Cantemir, plus Anexe (pp. 223-295) şi o Bibliografie selectivă (pp. 299-315), hărţi, facsimile, ilustraţii: „Autorul este departe de gândul ca prezenta cercetare va umple toate lacunele în biografia lui Dimitrie Cantemir, legate de evenimentele din viaţa sa, de activitatea sa multilaterală, atât de bogată în fapte şi realizări. Mai mult decât atât, autorul – arată el însuşi –este absolut sigur că următoarele generaţii de oameni de ştiinţă vor continua căutările în bibliotecile şi arhivele din Rusia, Turcia, Anglia, Ucraina, Austria, Franţa, Suedia şi din alte ţări, unde vor descoperi noi documente şi mărturii ale talentului şi geniului creator al acestui mare fiu al epocii luminilor” (p. 14) (nota bene – nu se face referire, pe parcursul lucrării, la editarea, încă în 2012, prin facsimilare, a primelor 25 de volume din manuscrisele lui Cantemir – Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir – efort intelectual şi demers naţional-cultural deosebit al profesorului craiovean Constantin Barbu – discipol al lui Constantin Noica –, în cadrul unui mai amplu proiect ce vizează editarea a peste 100 de astfel de volume facsimilate, multe din opere cantemirene inedite).
 
Despre lucrarea lucrarea (Basarabica 6) a părintelui Ilie C. Spinei (1909-1974) (la origine, Teză de Licenţă susţinută la Facultatea de Teologie din Chişinău, în 1939, sub îndrumarea profesorului-părinte Gala Galaction), †Î.P.S. Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, subliniază în Cuvânt înainte: „Demn de remarcat este ineditul acestei cărţi de restituiri, mai ales prin structurarea ştiinţifică a materialelor cercetate atunci de autor, bogăţia şi inedita ilustraţie portretistică, bibliografia fiecărui slujitor prezentat în reză şi, mai cu seamă, sublinierea contextului slujirii complete şi complexe a acestor mari sacerdoţi ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor. Este un model de evocare a personalităţilor ce nu trebuie uitate şi al căror lăsământ spiritual-cultural trebuie să ne îmbogăţească şi să ne motiveze în continuarea idealului lor” (p. 35). Lucrarea are 15 capitole, referitoare la biografiile lui: arhimandritul Chiril (1764-1825), preotul Pavel Florea/Florov (1831.1910), Iustin Ignatie/Ignatovici (1844-1916), Ioan Cornovan (1846-1909), Dimitrie Baltaga (1848-1917), Alexandru Ianovschi (1848-1913), Macarie Untul (1859-1916), Nicolae Laşcu (1859-1933), Constantin Popovici (1860-1943), Alexandru Baltaga (1861-1941), Mihail Ceachir (1861-1938), Teodosie Volovei (1862-1920), Ioan Covaldji (1867-1928), Andrei Mădan (1869-1903), Alexie Mateevici (1888-1917)”.
 
Ultimul dintre volumele apărute până acum (Basarabica 7) este al profesorului chişinăuian Nicolae Enciu (de la Institutul de Istorie al Moldovei) (n. 1960), unul dintre cei mai documentaţi şi prolifici istorici ai Basarabiei perioadei interbelice, fiind împărţit în  opt capitole tematice: Basarabia interbelică: pământ, oameni şi locuri, Societate şi economie, Populaţia Basarabiei, Elemente de modernizare europeană în cotidianul basarabean interbelic, Viaţa politică în Basarabia interbelică, Renaşterea spirituală a Basarabiei, Contextul internaţional al evoluţiei Basarabiei în cadrul României interbelice, Chestiunea Basarabiei la Conferinţa de Pace de la Paris. Recunoaşterea internaţională a unirii Basarabiei cu România; de asemenea, această foarte elaborată monografie (are, nu mai puţin, şi 101 tabele), este întregit de Cronologie (463-505), Anexe (pp. 507-539), un întins Eseu bibliografic (pp. 431-462), respectiv În loc de încheiere, sau „veacul de aur” al Europei de Est (pp. 413-424): „Pentru Basarabia în special, unirea din 1918 a fost precondiţia efortului de modernizare politică, economico-socială şi culturală efort produs în cadrul procesului de difuzare a unor valori şi forme de organizare instituţională şi economică dinspre Occident prin intermediul factorilor de decizie ai României”.
 
Articol apărut în publicaţia bianuală din Chişinău: „Destin românesc. Romanian Destiny. Revistă de istorie şi cultură. Serie nouă, XIII (XXIV), nr. 3-4 (105-106), 2018, pp. 270-276.