#citeșteDobrogea 24 Ianuarie 1859 - punerea bazelor Statului Român Modern și Dobrogea

La aniversarea a 163 de ani de la Unirea Principatelor Moldova și Valahia - actul fundamental al istoriei noastre moderne, ce a pus bazele Statului Modern Român -, rezultat al operei şi voinţei întregului neam, într-un context internațional favorabil, încărcătura emoţional-patriotică pe care o resimţim noi, dobrogenii, este potențată prin multiple motivaţii. Şi este firesc a ne simţi copleşiţi de grandoarea zilei 24 Ianuarie cu atât mai mult cu cât românii dobrogeni au cunoscut, secole de-a rândul, neajunsurile şi împilările dominaţiei străine, au fost subiecţii unui dureros proces de dislocare a acestui străvechi pământ românesc - parte integrantă a etnogenezei noastre - din cadrul unităţii administrativ-teritoriale şi politice a Ţării Româneşti, nevoită, în secolul al XIV-lea, a ceda Terra Dobrodicii sau Țara Cărvunei impetuosului, aflat în plină expansiune, Imperiu Otoman.
      
Cu toată asuprirea străinăînsă, românii dobrogeni şi-au menţinut statornic legăturile spirituale de neam şi limbă cu fraţii lor din Principateşi celelalte provincii româneşti, prima jumătate a veacului al XIX-lea revitalizând conştiinţanaţională a autohtonilor dintre Dunărea de Jos şi Marea Neagră. Potenţa lor naţional-patriotică este elocvent ilustrată prin conexiunile dobrogenilor cu Revoluția din 1821 și Revoluţia Română de la 1848-1849, ale căror ecouri aici au fost consemnat ca atare în mărturii şi documente de epocă. Este ştiut, apoi, că problema integrării cât mai complete a Dobrogei la Principate preocupa nu numai pe revoluţionarii exilaţi, dar şi pe domnitorii din Moldova și Țara Românească.
      
Făurirea Statului Român Modern, prin actul Unirii Principatelor (și NU Mica Unire!) de la 24 Ianuarie 1859, va da coerenţa cuvenită acţiunilor Guvernului noului stat România întrurecuperarea Dobrogei.          
      
Pilduitor este, în acest sens, Mesagiul de la Deschiderea Corpurilor Legiuitoare, în decembrie 1864, când Alexandru Ioan Cuza - care trecuse în acel an prin Dobrogea, în drum spre Constantinopol - va preciza că „Necesităţi comerciale şi politice totodată reclamă înfiinţarea unui port românesc la Marea Neagră” (se referea, este adevărat, la litoralul maritim sud-basarabean).
      
Erau anii când în limbajul obicinuit al dobrogenilor se utiliza tot mai frecvent termenul de „România sau cel general de ţara noastră”, când Guvernului nostru delegatul la Tulcea îi descria pe românii dobrogeni „cafiind nişte fraţi şi patrioţi fierbinţi ai patriei noastre şi care au speranţe a se uni cu noi pe viitor”. Mai apoi, împrejurările circumstanţiate Războiului de Independenţă vor constitui cadrul reîncorporării sau reintegrării - NU al Unirii (termen cu acoperire ideatică și istorică când vorbim de „unirile” plebiscitare din  martie, noiembrie, decembrie 1918), cum în mod anistoric se vehiculează, uneori, o sintagmă în ultima vreme - al Dobrogei la Statul Român. Iată de ce, putem spune cu îndreptăţită justificare că reintegrarea Dobrogei la Statul român, în noiembrie 1878, s-a constituit în al doilea moment - după 24 Ianuarie 1859 - ce marchează procesul devenirii României moderne.
      
Fără îndoială, recuperarea Dobrogei nu ar fi fost posibilă în lipsa actului-bornă ce a stat la baza făuririi Statului Român Modern – 24 ianuarie 1859.
      
Iată de ce, de aici, de la Marea cea Mare, din acest străvechi areal al pământului nostru, în care se conservă peste veacuri ca un perpetuu memento actul de naştere al neamului – Monumentul Triumfal de la  Adamclisi – se poate exprima, cu deplină acoperire istorică, ataşamentul nostru faţă de idealurile perene ale perpetuării şi întăririi românismului de pretundeni; de a venera, totodată, sacrificiile înaintaşilor întrupropăşirea României moderne în cadrele naţional-teritoriale istorice.

      
Iată de ce, faţă de elucubraţiile maladive ale unor „strategi” posedaţi de viziuni aberante, ciopârţiste, pe seama Statului nostru – din care, vezi Doamne, Dobrogea ar reprezenta o țintă în ipotetice reașezări geopolitice –, este cu atât mai imperativ ca pentru noi, dobrogenii, ziua de 24 Ianuarie, aniversare scumpă inimii, tuturor românilor să se constituie, mai vârtos, într-o nouă manifestare a solidităţii naţionale, dar şi într-un moment pe drumul recuperării şi cinstirii ca atare a veritabilelor acte istorice ale neamului, a înaintașilor patrioţi; și nu mai puțin, a ilustrării hotărârii compatrioților noștri de a se integra unei lumi contemporane în cadrele şi prin intermediul realităţii istorice şi irefutabile care este Statul Român, unitar şi independent, într-o Europă, actuală și viiitoare, a națiunilor și statelor naționale.