#citeșteDobrogea Despre prima vizită în Dobrogea a domnitorului Carol I (6-10 iunie 1867)

 
Prin votul Parlamentului dat la 1 mai 1866, într-o frumoasă zi de duminică, aleșii țării au decis majoritar cu 109 voturi pentru și 6 abțineri, „că voiesc Unirea cu Principele Carol ca Domnitor al Românieiˮ (sic)[1], eveniment istoric perceput ca atare de români. Bunăoară, în București, „cu bande de muziciˮ, mulți locuitori și-au exprimat entuziasmul mărșăluind prin oraș, în timp ce deputații au onorat evenimentul printr-un banchet.

Născut și educat sever în familia princiară Hohenzollern-Sigmaringen, Carol avea 27 de ani când a fost adus în România de Ion C. Brătianu, mai mult incognito. La 10 mai 1866 a depus jurământul de domnitor. S-a declarat român și a preluat destinele supușilor ducându-i la realizări istorice. Într-un an de zile „rupea româneșteˮ binișor cum se spune, deși a rămas tributar pronunției germane.

Începând cu primul an de domnie s-a preocupat să-și cunoască țara. Nu s-a menajat, a făcut treptat vizite în toate regiunile țării, a poposit în orașe și sate, s-a oprit să cunoască instituții, școli, spitale, biserici, cazărmi, chiar și închisori, ascultându-i pe deținuți. Mărturisesc că nu am cunoștință despre alt șef de stat al României să fi inspectat pușcăriile.

Când s-a scris despre prezența domnitorului Carol în Dobrogea s-a afirmat că la 14 noiembrie 1878, cu prilejul trecerii trupelor române și a administrației românești în provincia transdunăreană, unită de Congresul de la Berlin la România, a pus pentru prima dată piciorul pe pământ dobrogean. Sursele istorice sunt de altă opinie. La începutul lunii iunie 1867, mai precis în zilele de 5 și 6, Carol a vizitat Brăila și Galațiul. Aici s-a îmbarcat pe nava „La Magiciènneˮ sub pavilion francez pentru efectuarea unei vizite în Delta Dunării și în porturi din sudul Basarabiei.
De la Galați nava a pornit spre Tulcea. A acostat în port pentru o oră. Evenimentul a fost anunțat și pregătit de autorități. Funcționari civili și militari din trupele Imperiului Otoman l-au salutat pe Carol. La bordul vaporului a urcat o formație muzicală care împreună cu alta aflată pe cheu unde era prezentă și o formație militară, au creat o atmosferă de sărbătoare.

Plecând în vizită în Delta Dunării Domnitorul Carol a dorit să vadă canalele Deltei, în principal lucrările executate de Comisia Europeană a Dunării la Sulina.

De la Tulcea „La Magiciènneˮ a navigat mai întâi pe brațul Sfântul Gheorghe, s-a întors și a intrat pe canalul Sulina. Nu s-a oprit în portul Sulina, a navigat mai departe „pucin în mareˮ (sic), Domnitorul dorind să vadă gura de vărsare în Marea Neagră. Nava a făcut manevră de întoarcere și a acostat în portul Sulina, unde Carol a fost așteptat de „pașa de Tulceaˮ, mutașeriful sau guvernatorul sangeacului Tulcea, personalitatea cea mai înaltă din administrația otomană din Dobrogea care a venit special să-l întâmpine pe domnitor. Funcționari civili, ofițeri și mulți locuitori l-au salutat pe domnitor. Carol a debarcat, a mers la sediul din Sulina a Comisiei Europene a Dunării, unde a avut o întâlnire cu funcționarii și consulii atașați în oraș. A urmat momentul în care Carol a fost invitat într-o barcă pentru a vizita digurile, farul și alte lucrări de modernizare a navigației pe canal și în port.


Seara portul a fost îmbrăcat în haine de sărbătoare. Populația a ieșit pe cheu. Navele din port și vaporul sub pavilion austriac care însoțise nava „La Magiciènneˮ aveau ridicate pavilioanele luminate cu felinare. Sursele istorice ne precizează că spectacolul a fost splendid.

Carol invitase la bordul lui „La Magiciènneˮ familiile notabililor din Sulina pentru că acestea își manifestaseră dorința să-l salute, iar domnitorul i-a invitat la balul organizat la bord, eveniment care a durat până la ora 23.30.

După câteva ore nava a plecat foarte de dimineață spre Tulcea. Aici a debarcat însoțit de șeful administrației otomane. În aplauzele tulcenilor cei doi s-au îndreptat spre sediul administrației, spre așa-numitul „conacˮ, unde a poposit puțin timp. S-a reîntors la bordul navei franceze și a pornit spre canalul Chilia pentru a vizita partea de nord a Deltei și câteva porturi de pe brațul stâng al canalului. În dreptul portului Ismail a fost salutat de locuitori, de militari și de nave de război trimise special de Comisia europeană a Dunării să-i dea onorul domnitorului României.

Ajuns în portul Chilia, Carol a debarcat fiind invitat să participe la un Te Deum. S-a oprit apoi la casa notabilului Bariore unde a primit delegația funcționarilor și militarilor. Aici protoiereul de Ismail i-a adresat urări de bun venit lui Carol I. A urmat vizita pe care a făcut-o la vechea biserică „Sfântul Nicolaeˮ, ctitoria domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) și a vestigiilor fortăreței ridicate de comercianții genovezi cu multe secole înainte.
Revenit la bordul lui „La Magiciènneˮ domnitorul a navigat spre portul Vâlcov. Noaptea a petrecut-o la bord. Dimineața a remarcat în apropiere o altă navă franceză, „Le Mortiereˮ, care navigase înaintea lui „La Magiciènneˮ pentru sondarea adâncimii brațului și evitarea unui incident naval. A intrat și pe brațul Oceacov, admirând de la bordul navei gura de vărsare în Marea Neagră. Revenind în dreptul portului Vâlcov, într-o zonă unde apa era suficient de adâncă, „La Magiciènneˮ a lansat ancora și domnitorul a coborât într-o barcă pentru a merge să vadă portul, localitatea și împrejurimile. Locuitorii i-au asigurat o primire la fel de frumoasă, s-a întâlnit și aici cu reprezentanți ai comunității, civili și militari. Pe malul mării a mers, evident însoțit, la Valul lui Traian în apropiere de Jibrieni, unde a poposit și i s-a servit micul dejun pe iarbă. Reprezentanții autorităților au promis că vor ridica un monument în amintirea popasului făcut de Carol I. La întoarcere la Vâlcov a fost însoțit de localnici călări. A urcat la bordul lui „La Magiciènneˮ, fiind salutat de locuitorii care s-au apropiat de navă cu bărcile. Următoarea acostare a fost la Chilia. Seara portul a fost luminat cu felinare. Notabilii cu familiile au participat la balul oferit de Carol care a durat până la ora 23.


A doua zi Carol și nava franceză au navigat spre Ismail unde vaporul a ancorat. Domnitorul a coborât de pe navă, a trecut pe sub arcul de triumf ridicat de localnici și a vizitat orașul însoțit de comandanții navelor sub pavilioanele Franței, Angliei și Rusiei.

În ziua următoare, pe 10 iunie 1867, însoțit de ismaileni călare, domnitorul a plecat spre Bolgrad. Se încheia astfel prima vizită a domnitorului Carol în Delta Dunării, zona de nord a Dobrogei și în porturi sud-basarabene.

Analizată din perspectivă istorică, vizita a avut efecte. Nu numai că i-a dat posibilitatea lui Carol să cunoască frumusețile Deltei Dunării, să se bucure de primirile făcute de populație și autorități, dar mai ales să înțeleagă excepționalul potențial de dezvoltare a regiunii. Când s-a pus problema acceptării hotărârii Congresului de la Berlin privind Unirea celei mai mari părți a Dobrogei la România, domnitorul Carol a susținut decizia și a afirmat că județele dobrogene „au mare viitorˮ și puteau fi aduse în câțiva ani „într-o stare înfloritoareˮ[2]. Apreciem că aceste convingeri Carol și le-a conturat după prima vizită făcută în Delta Dunării.
 

---