#citeşteDobrogea Liberalism şi liberali în Dobrogea centrală (IV)

Cu prilejul zilei de 8 iunie, eveniment legat de „restauraţia carlistă“, au fost organizate serbări care au implicat tineretul liberal din Medgidia, luând parte şi gorniştii din garnizoană. Au fost susţinute discursuri de către părintele V. Neagu şi de către învăţătorul Şişu, cu referire la eveniment, dar şi la activitatea liberalilor din ultima perioadă.
 

 
O realizare a primarului liberal Traian Petricu, dar şi a Consiliului Local, a fost pavarea străzii care făcea legătura între gară şi centrul oraşului. A fost construit podul din apropierea gării ce făcea legătura între bălţile ce se întindeau la extremităţile oraşului. Această din urmă realizare aparţinea conducerii comunale. Primarul, în şedinţa Consiliului local din 31 martie 1937, a pus în discuţie problema combaterii paludismului, cu care se confruntau locuitorii urbei datorită bălţilor de pe Valea Kara-su. Tot cu prilejul acestei şedinţe s-a pus în discuţie realizarea unor lucrări edilitare, printre care:
- alimentarea cu apă potabilă din Dunăre,
- canalizarea oraşului,
- exproprierea de terenuri pentru utilitate publică,
- construirea unei şcoli pentru copiii mici,
- înzestrarea uzinei electrice comunale cu un al doilea grup eterogen având o putere mai mare decât cel în funcţiune.
               
O dovadă a solidarităţii liberale o reprezintă decesul unui fruntaş al acestora din Medgidia, în persoana lui Ion Bârzan, comerciant important al urbei. La funeraliile sale au participat toţi fruntaşii organizaţiei judeţene a partidului, printre care Radu Roşculeţ - vicepreşedintele Adunării Deputaţilor, Vasile Bellu, prefectul judeţului, Horia Grigorescu, primarul Constanţei şi alţi membri marcanţi ai partidului. Au fost rostite cuvântări de către preşedintele Sfatului negustoresc din Medgidia, Dl. Ionescu, Aurel Oancea - deputat în Parlamentul României şi Traian Petricu - primarul oraşului Medgidia.
 
Întrunirea Consiliului Local al Comunei Urbane Medgidia, la 31 ianuarie 1937, s-a făcut în ideea discutării problemelor importante ale urbei. Şedinţa a fost prezidată de primarul Traian Petricu. Au participat Aurel Oancea, Gafar Mustafa, Leu Ioan, Septar Nuri, Omer Gemil, Nicolau Ioan, Gheorghe Popeia, Dragoş Ion, Gavăt Ioan, Dumitru Chiravola, Iusein Acâ, Abibula Ismail, Ismail Abduraman, Şefic Latif, Iliuţă Suditu, Mircea Dragomirescu, Barbu Georgescu. Au lipsit Gheorghe Rotaru, Anton Romilă şi preotul Cristache Georgescu.
 

Ajutor de primar în această perioadă era liberalul Gheorghe Popeia. Printre problemele discutate a fost, la propunerea primarului Traian Petricu, sprijinirea financiară a Căminului cultural „Ioan N. Roman”, cu suma de 2.000 lei. Personalitatea lui Ioan N. Roman era puternică la Medgidia, fiind considerat un fiu al oraşului.
                
Primarul Traian Petricu va demisiona la 31 august 1937, pentru a-şi „aranja drepturile la pensie”, începând cu data de 1 iunie 1937. Pentru a asigura buna funcţionare a administraţiei locale, se va dispune alegerea unui primar girant, până la alegerea noului primar. Singurul candidat la funcţia de primar girant a fost Traian Petricu, care va fi confirmat în funcţie.
 
Se va dispune, la propunerea primarului, acordarea unui ajutor financiar pentru Grupul sportiv „Victoria” din Constanţa, acesta contribuind, în accepţiunea membrilor Consiliului local din Medgidia, la faima judeţului. Şedinţa Consiliului local din 27 octombrie 1937 îl avea ca preşedinte al întrunirii pe primarul Traian Petricu, unde s-au adus în discuţie importante probleme ale locuitorilor urbei.
               
În anul 1937 au participat la alegerile pentru Consiliul Judeţean liberalii: Ion Boroş, proprietar din Tortoman, D. Gheorghiu, avocat şi senator din comuna Hârşova, şi Aurel Oancea, deputat şi agricultor din comuna urbană Medgidia. Referitor la avocatul D. Gheorghiu, acesta va deveni primar al Hârşovei, avându-l ca ajutor de primar pe Gheorghe Rentea. În timpul conducerii sale a fost realizată o piaţă modernă, şcoala şi spitalul au fost refăcute, au fost construite străzi noi, iar cele vechi au fost refăcute.
 
Tot un primar liberal a fost şi D. Valaori din Nisipari, care a contribuit personal la ridicarea bisericii, cu suma de 3.000 de lei, în timp ce locuitorii au contribuit cu suma de 17 .000 lei, obţinută prin colectă publică. Mihai Valaori, fratele primarului, a donat întregul mobilier şi tâmplăria necesară realizării localului primăriei, ce era format din şapte încăperi.

 
La Cernavodă, în timpul mandatului primarului liberal Radu Iordăchescu, se inaugura Palatul Comunal, festivitate la care au luat parte toţi liberalii din judeţ. Din august 1936, preşedinte al Camerei de agricultură fusese ales liberalul Gheorghe Golea, una din cele mai strălucite personalităţi ale agriculturii dobrogene. Preşedintele Gheorghe Golea, harnicul plugar din Medgidia, a dus o politică de “raţionalizare a agriculturii” în judeţul nostru, după cum se scria în periodicul partidului. Era considerat ca fiind “omul faptelor”, iar pentru activitatea pe care a desfăşurat-o în fruntea instituţiei menţionate a refuzat să primească orice indemnizaţie. A pus mai presus de orice interesul pentru propăşirea sectorului agricol în judeţ. Acesta se implicase activ în lupta pentru alegerile comunale din 1927.
 
La alegerile electorale din decembrie 1937, semnul electoral al Partidului Naţional Liberal a fost linia în picioare ( I ), ce reprezenta în accepţiunea membrilor săi verticalitate în luarea deciziilor şi semnul pentru promovarea românismului. Rezultatele au fost nesatisfăcătoare, iar vinovat de situaţia înregistrată a fost găsit Vasile P. Sassu, şeful organizaţiei locale.
 
La 3 februarie 1938, în prezenţa lui Vasile P. Sassu, a avut loc la Constanţa întregirea celor două partide liberale: P.N.L. şi gruparea georgistă, condusă de Gheorghe I. Brătianu. La 30 martie 1938, şedinţa Consiliului local a fost prezidată de primarul liberal Gheorghe G. Golea, numit prin decizia prefectului nr. 232/ 1938. S-au discutat mai multe probleme de interes local printre care:
- închirierea imobilelor proprietatea comunei de pe strada Panairului constând în: casă de locuit, atelier de fierărie, local de brutărie, trei prăvălii destinate unor activităţi comerciale
- prăvăliile în hala comunală nouă aparţineau comercianţilor: Caludi Piplea, C. Ionescu, Gheorghe Cucu, Refic Latif, Nicu Chiriacescu, Gheorghe Stoian, C. Ţaţa, Raif Mustafa, C. Vericeanu, Septar Caeredin,
- prăvăliile în hala comunală veche aparţineau comercianţilor: Vasile Tulum, Dumitru Nistor, Dumitru Mihai, Ion Presecaru, Iusuf Isleam, Şefchet Alim, Constantin Gradea, Vigder Iosef, Enache Telehoiu, Nicolae Caraban etc.
 
Se stabileau de asemenea, preţurile pentru petrolul lampant la 3,70 lei/litru, sarea se vindea la preţul de 2,70 lei la depozit, iar cu amănuntul, la 3,40 lei/kg. Aceste măsuri în care s-a implicat administraţia locală au fost adoptate pentru a combate specula ilicită. Tot în 1938, şedinţa Consiliului local al Primăriei Medgidia, din 13 aprilie, a fost prezidată de Gheorghe G. Golea, liberal marcant al urbei, iar în şedinţa din 14 mai acelaşi an, se arenda un teren de două hectare, din locaţia Tortoman-Satu Nou, unui muncitor, pe numele său Ilie Sava, care se angaja să lucreze alte două hectare ce aparţineau comunei urbane.
 
După instaurarea regimurilor nedemocratice, conduse de regele Carol al II-lea (1938-1940) şi generalul Ion Antonescu (1940-1944), activitatea Partidului Naţional Liberal şi în general activitatea partidelor politice a cunoscut o stagnare a manifestării lor şi o abatere de la principiile doctrinare care le călăuzeau.
 
La alegerile din 2 martie 1944, semnul electoral a fost schimbat, fiind reprezentat de două puncte (● ●), iar candidaţii Partidului Naţional Liberal s-au aflat pe lista cu numărul 2. Dorind să deţină monopolul puterii politice, comuniştii vor încerca să anihileze principalele grupări politice, cu potenţial electoral, printre care PNL, PNŢ şi Mişcarea legionară (cunoscută după anul 1934 sub numele de Partidul Totul pentru Ţară).
 
Prin urmare, Partidul Comunist din România va trece la o campanie de denigrare a partidelor politice, culminând cu atacuri la adresa acestora, la compromiterea şi discreditarea unor membri marcanţi ai acestora. Comuniştii au folosit vechiul dicton latin „divide et impera”, acţionând mai întâi împotriva liderilor marcanţi ai celor două partide istorice, PNL şi PNŢ, urmând ca ulterior să acţioneze şi împotriva legionarilor, de care iniţial s-au folosit, încheind un pact de colaborare cu aceştia. Ilustrativ ni se pare ceea ce afirma Teohari Georgescu, la 18 mai 1948, în calitatea sa de ministru al Afacerilor Interne, şi anume că „s-a considerat că nu era potrivit să se ducă lupta împotriva tuturor duşmanilor deodată”.
 
La 6 noiembrie 1947, neoliberalii lui Gheorghe Tătărescu, ce fuseseră cooptaţi de comunişti la guvernare, au fost îndepărtaţi fără prea multe comentarii. Comuniştii îşi atinseseră scopul, iar colaboratorii vremelnici trebuiau îndepărtaţi. Partidul Naţional Liberal se manifesta prin organizaţia de tineret, care a luat parte activ la demonstraţiile anticomuniste din Bucureşti, de la 8 noiembrie 1945, după care a intrat în „adormire”, precum o lojă francmasonică, pentru a renaşte atunci când erau prielnice vremurile.
 
Liderul liberal Constantin I.C. Brătianu a fost arestat de comunişti în 1950, iar după câteva luni grele de temniţă a decedat, la vârsta de 83 de ani. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, organizaţia judeţeană a Partidului Naţional Liberal a încetat să mai existe (încă exista speranţa unei „mâini întinse” din partea Occidentului şi a democraţiei), iar unii dintre membrii săi au avut de suportat persecuţiile regimului, suferind condamnări la ani grei de temniţă în închisorile politice.
 
Grupării constănţene a PNL - Bejan, în anul 1948, i se va pregăti de către comunişti un „tratament” special, prin impunerea domiciliului obligatoriu sau prin lagărele de muncă înfiinţate de regim. Pluripartidismul se încheia, liderii partidelor istorice erau anihilaţi, iar partidul comuniştilor devenea partid de masă, cu un conducător unic, ce va avea puteri sporite, în creştere, cu trecerea timpului.
 
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, dosar nr. 11/1939
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, dosar nr.4/1931-1942
Vointa Dobrogei, VII, nr. 16, din 22 august 1937
Idem, VII, nr. 19, din 19 septembrie 1937
Idem, VII, nr. 20, din 10 octombrie 1937
Idem, VII, nr. 23, din 5 decembrie 1937
Idem, VII, nr. 25, din 19 decembrie 1937
Idem, VIII, nr. 1, din 19 noiembrie 1944
Viitorul Constanţei, I, nr. 1, din 5 septembrie 1927
România de la Mare, V, nr. 216 din 24 ianuarie 1938
Dobrogea jună, XXXIV, nr. 27-28, din 5 februarie 1938
***Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România. 1944-1962, Editura Kullusys, Bucureşti, 2003
 Mircea Ionescu – Quintus, liberal din tată-n fiu, Editura Vitruviu, Bucureşti, 1996
Puiu Haşotti, Organizaţia judeţeană a P.N.L. Constanţa. Scurt istoric, Constanţa, 1994
Adrian Ilie, Liberalismul politic în centrul Dobrogei, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
 
Sursa foto: Colecția prof. Sergiu Miculescu
 
Despre Adrian Ilie
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
 
Citeşte şi:  

#citeşteDobrogea Liberalism şi liberali în Dobrogea centrală (III) (galerie foto)