#citeșteDobrogea Rasova, așezare românească de pe malul Dunării (III) (galerie foto)

După revenirea Dobrogei în cadrul statului român, localitatea Rasova, aflată pe malul Dunării, începe să renască, iar locuitorii săi să prospere. Pentru anul 1879, cheltuielile tribunalului de ocol Rasova se cifrau la 22.800 de lei.
 

 
 
Consiliul local, în anul 1880, era format din aleșii: Dinu Ciutură, Marin Ciufu, Mihalache Enciu, Petre Culea, Marin Dan, Panait Mihale și Neculae Văleanu. Primarul așezării era Panait Hagi Mihale. În perioada noiembrie 1878 – 1 aprilie 1879, a avut statutul de capitală a județului Silistra Nouă, ulterior fiind mutată la Cernavodă, iar în anul 1897, localitatea era „o așezare cu case frumoase, bine zidite și înconjurate de grădini și vii”, un mic orășel curat românesc cu vreo 600 de locuitori. Într-un document întocmit la 16 noiembrie 1878 de reprezentantul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Rasova avea 710 locuitori, toți români, o școală și o biserică.
 
Școala funcționa încă din 1869, ca filială a celei din Silistra, iar Chirea Deli Iorga ar fi profesat aici în perioada 1871-1874, urmat fiind de N. Barban, în perioada 1872-1880, iar ulterior de Gheorghe Voița, primul învățător de stat, din anul 1890. În anul 1880, existau 180 de familii de români indigeni, dintre care 12 familii au emigrat. Acestea erau, fără îndoială, ale unor etnici străini de localitate, care nu se mai regăseau după evenimentele din 1877-1878. Bugetul comunei a înregistrat un venit de 5.942,79 de lei, cheltuielile au fost de 4.512 de lei, având un excedent de 1.400 de lei, pentru anul bugetar 1881-1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Rasova și Vlahchioi aveau împreună 1.818 locuitori.
 
Învățător la Rasova era la 1887 C. Măldărescu, iar pentru clasa de fete, responsabilă era Ana Bendea. În anul 1890, primar era M. Gaman, iar populația era de 1.613 locuitori. Dintre aceștia, 828 erau bărbați, iar 785 erau femei. Știutori de carte erau doar 299 dintre aceștia. Românii erau majoritari, fiind în număr de 1.600, minoritatea fiind formată din 5 greci, 7 bulgari și un armean. Se ocupau cu agricultura (308), erau meseriași (4), industriași (16), comercianți (13), aveau profesii libere (7), muncitori (5), iar 5 erau servitori. După cum se poate observa, agricultura reprezenta ocupația de bază a locuitorilor din Rasova.
 
La 1897, localitatea era înfloritoare, având 433 de familii ce însumau 1.819 suflete. Localitatea ocupa o suprafață de 9139 ha. Din cele 1819 suflete se înregistra următoarea situație: necăsătoriți – 1.032, căsătoriți - 706, văduvi - 80, divorțați - unul; știutori de carte - 310, neștiutori de carte – 1.509; ortodocși – 1.815, musulmani - 3; se ocupau cu agricultura -332, comercianți - 14, alte profesii - 16; contribuabili erau 362; existau 307 pluguri, 240 care și căruțe, două mașini de secerat; existau 10.547 de capete de vite (418 cai, 1.505 boi, 34 bivoli, 33 asini, 7.178 oi, 670 capre, 309 porci); exista de asemenea o moară cu aburi, una de apă și cinci mori de vânt.
 
Serviciul sanitar era asigurat populației de către agentul sanitar Ion Buluc, iar soția acestuia, Aristița Buluc, era moașa satului. La începutul secolului XX, așezarea avea 10.315 de ha și o populație de 1.539 de locuitori, din care 1.535 erau români, 3 armeni și un turc.
În anul 1912, a fost făcută o vizită de familia regală lângă Rasova, cu prilejul unei excursii pe Dunăre. Cu excepția familiei regale, ceilalți membri ai echipajului au coborât pe mal și au discutat cu sătenii, la un moment dat, principele Ferdinand fiind invitat la o horă în mijlocul satului. În anul 1916, la Rasova erau înregistrați 2.208 locuitori, se înregistrau 2.187 de români, 4 bulgari, 6 greci, 1 armean, 1 rus, 6 sârbi, 2 albanezi și 1 italian. Aceștia locuiau în 50 de case cu o singură încăpere, în 120 de case cu două încăperi, 161 de case cu mai multe încăperi și 80 de bordeie. Se poate observa clar o stratificare socială.

 
Biserica a fost construită în anul 1848, cu ajutorul lui Sayd Mârza Pașa, iar cea actuală datează din perioada 1894-1915, fiind finalizată la 16 august 1915, având hramul „Sfântul Nicolae”, în timp ce școala datează din anul 1879, existând și la 1898. În anul 1871, este hirotonisit preotul bisericii din Rasova , Ioan Protopopescu, în vârstă de 30 de ani, de către Mitropolitul Grigorie. La începutul secolului XX, existau 521 de case, din care 63 erau bordeie. Școala din Rasova a fost clădită în anul 1898, având un învățător și 145 de elevi.
 
Moara lui Manuk, din localitate, ce avea un motor de 30 CP, a fost achiziționată în anul 1916, de către proprietarul Avram Athanasiu. În 1916 comuna avea 2.208 locuitori, majoritatea fiind români. Numărul agricultorilor era 296. Tot acum se instala și primăria într-o nouă clădire a cărei construire a început în anul 1912. Școala funcționa în localul construit la 1880, având patru clase.
 
În Dobrogea s-au construit nenumărate biserici, printre care și cea de la Rasova, fiind realizate sub patronajul lui Said Pașa, un adevărat „regenerator al Imperiului Otoman”. În urma recensământului din anul 1918, localitatea avea 1.509 locuitori, din care 6 erau germani, 7 bulgari și 1.496 români. Populația majoritară la Rasova era reprezentată de către români, cunoscuți sub numele de dicieni. Aceștia se aflau sub conducerea unui ciorbagiu. După cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, costumul antic al românului îl prezintă cu o „fisionomie interesantă”, regăsindu-se și aici la Rasova.
 
Surse bibliografice
 

A.N.I.C., Fond M. C. I.P., Dosar nr. 294/1887
Idem, Fond D.G.S., Dosar nr. 1564/1890
Idem, Fond D.S.S., Dosar nr. 12/1908
*** Bugetul general al Dobrogei, Imprimeria Statului, Curte Șerban Vodă, București, 1879.
***Bugetul județului Constanța pe anul 1881-1882, rola I, aflată la B.J. „I.N.Roman” Constanța.
„Farul Constanței”, I, nr. 16, din 24 august 1880 și nr. 17 din 31 august 1880
„Steaua Dobrogei”, I, august 1879
Tudor Mateescu, Date privind situația românilor și a altor creștini din Dobrogea în ajunul și în timpul războiului pentru independență, în R.A., 2, 1993
N. Georgescu, Învățământul în Dobrogea, în vol. Dobrogea. Cincizeci de ani de vieață românească, București, 1928
V.Helgiu, Școala primară în Dobrogea în curs de 40 de ani (1878-1919), în A.D., I, 2, 1920
 Ioan M. Păunescu, Un colț dobrogean. Schiță monografică, Institutul de arte grafice Albania, Constanța, 1929
M.Vlădescu – Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia Doru P. Cucu, București, 1908
Athanasie Napoleon, Dobrogea și gurile Dunării. Fisic-militar și politic-administrativ, Stabilimentul grafic I.V. Socecu, București, 1896
Grigore Dănescu, La Dobroudja. E'tu de geographie physique et etnographique, Imprimerie de L'Independance Roumaine, Bucharest, 1903
M.D.Ionescu, Dobrogea în pragul veacului XX, București, 1904
N.T.Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924
Nicolae Iorga, Drepturi naționale și politice ale românilor din Dobrogea. Considerațiuni istorice, f.a.
Adrian Ilie, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008

Surse foto: Colecția C. Marinescu; Adrian Ilie, „Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică“, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 

 

Citește și:

#citeșteDobrogea Rasova, așezare românească de pe malul Dunării (II)