Comunități etnice stabilite în Dobrogea și la Medgidia. Evreii și armenii (galerie foto)

Evreii au obținut privilegii din partea autorităților otomane, care erau interesate de tranzacțiile comerciale pe care aceștia le realizau. Istoria acestui popor a fost de-a lungul vremurilor extrem de tumultuoasă, iar în Dobrogea au găsit un spațiu primitor.
 

 
La Silistra, în anul școlar 1870-1871, erau înmatriculați în clasa dascălului Costache Petrescu elevii izraeliți Leibu Ițic și Beniamescu Iancu. În aceeași clasă, pe lângă români, mai învățau germani și evrei. Numărul evreilor a fost într-o continuă creștere, chiar și după integrarea Dobrogei în cadrul statului român, acest lucru datorându-se faptului că aici existau condiții prielnice desfășurării activităților lor comerciale și meșteșugărești, dar și datorită faptului că aveau posibilitatea de a deține proprietăți, odată cu modificarea articolului 7 din Constituția de la 1866. De asemenea, puteau să-și exercite drepturile politice.
                
Locuiau în orașele Dobrogei și pe malul Mării, dar uneori se stabileau și în satele dobrogene. Aici ei transformaseră pietrișurile ce despărțeau satele de lacuri, în locuri cu fâneață, impunând taxe populației. Din această informație ne putem da seama de spiritul întreprinzător pe care îl aveau aceștia, fiind potrivită formula că „scoteau bani și din piatră seacă”.
                
Vom prezenta în continuare situația demografică a evreilor în Dobrogea în perioada anilor 1880-1911. În 1880 – 1.752 etnici evrei; în 1885-3826; în 1890 – 3.906; în 1895 – 4.128; în 1900 – 3.415; în 1.911-4.405 evrei.
 
În anul 1899, evreii reprezentau 1,6% din populația Dobrogei, majoritatea locuind în mediul urban, iar în anul 1904, exista o singură școală israelită, la Constanța, unde cei 39 de elevi erau pregătiți de doi învățători.
 
Foarte probabil, copiii evreilor cu stare din Medgidia erau trimiși să învețe în această școală sau la București. În perioada amintită, în plasa Medgidia, trăiau 103 evrei, majoritatea fiind stabiliți în oraș, deoarece activitatea lor comercială le impunea acest lucru. În anul 1913, în urma recensământului, în județul Constanța mai trăiau 1.602 evrei, dintre care 1.531 în mediul urban și 71 în mediul rural.
 
Putem observa că numărul evreilor a fost în creștere în intervalul menționat, iar la Medgidia, prezența lor a contribuit la dezvoltarea orașului și a Panairului.

 
***
 
Armenii au reprezentat un important segment al populației din oraș, fiind implicați în activități comerciale și ocupându-se cu activitatea de bijutieri. S-au implicat în bunul mers al urbei, lucru demonstrat de prezența lui I.H. Abrahamian, în Comitetul constructor al Bisericii ortodoxe cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, în anul 1890.
                
Bunica lui Harry Tavitian, Pepron Tavitian, mama unui bijutier, îi avea ucenici pe Kircor Pendian și Magardici Sahaghian. Aflăm, astfel, despre o preocupare a acestui grup etnic, o meserie migăloasă, dar nobilă.
 
O altă preocupare a armenilor a fost agricultura, fiind proprietari ai unor bostănării, de unde scoteau venituri însemnate. Herant Ohanian a fost fotograf, surprinzând o serie de peisaje și personaje din rândul comunității de armeni din Medgidia, Constanța și Mamaia Sat, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial și în vremea acestuia.
 

Putem conchide prin a spune că evreii și armenii au desfășurat activități meșteșugărești și comerciale, contribuind la progresul Dobrogei.
 
 
Surse bibliografice:
 
A.N.I.C., fond M.A.I.D.A, dosar nr. 4/1882
G. Angelesco, Etude sur la Dobrogea, Editura Arthur Rousseau, Paris, 1907
Radu Ștefan Vergatti, Populație. Timp. Spațiu, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2003
Athanasie Napoleon, Dobrogea și gurile Dunării. Fisic-militar și politic-administrativ, Stabilimentul grafic I.V.Socecu, București, 1896
N.P. Comnène, La Dobroudja, Librairie Payot &C-ie, paris, 1918
Cătălin Turliuc, Dilemele conviețuirii, vol. II, Editura Junimea, Iași, 2004
Scarlat Vârnav, Situația generală a județului Constanța la începutul anului 1903, Constanța, 1904
M.D. Ionescu-Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului XX, București, 1904
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Idem, Medgidia. 100 de ani de istorie. Oameni, locuri, fapte. Documente și fotografii, Editura Ex Ponto, Constanța, 2018
 
Surse foto
 
A. Magrin, Album de la Dobrudgea, Constanța, 1898-1911
Colecția Herant Ohanian
harrytavitian.files.wordpress.com
 
Despre Adrian Ilie

Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
 

Comunități etnice stabilite în Dobrogea și la Medgidia. Germanii