Constantin Pariano, „moșierul de la Hasancea“ (I)

Numele actualei comune Valu lui Traian este, indisolubil, legat de unul dintre marii moșieri ai Dobrogei, un inovator în agricultură și creșterea animalelor, cunoscut și ca „moșierul de la Hasancea“, Constantin Pariano.
 
S-a născut la 20 septembrie 1846, în comuna Comișani din Dâmbovița, într-o familie de mari proprietari și agricultori, greci din insula Paros. Cursurile primare și secundare le-a urmat în țară „cu râvna unei firi studioase și precoce. De căi îndreptându-și gândul la munca câmpului, făcu practică 3-4 ani pe proprietățile sale din Stănești și Chirculești din jud. Vlașca, apoi pleacă în Belgia, la institutul de agricultură din Gembloux, unde își desăvârși cunoștințele agronomice și în 1872 se întoarse în țară“. 
 
A fost căsătorit de două ori: prima sa soție, Matilda, moare pe 16 iunie 1898, iar cea de-a doua a fost Cleopatra Rizu, născută Calerghi, cu care s-a căsătorit pe 7 februarie 1899.
 
În 1893, Constantin Pariano s-a stabilit în Dobrogea, la Hasancea (azi, Valu lui Traian, județul Constanța), cumpărând o moșie de 2000 ha. Avea moșie și la Omurcea și Mahometcea, unde a întemeiat cele mai frumoase gospodării din Dobrogea. Pe pământurile sale a crescut și a îmbunătățit rasele de cai dobrogene.
 
Petru Vulcan povestește că „începutul a fost greu. Locuitorii erau străini și nu voiau să-i înlesnească nici cele mai mici mijloace de existență sau de muncă. I se refuză locuință și apă din puțuri, astfel că fu nevoit să locuiască trei luni într-o șurlă de pândari. Dar cu înțelepciune și răbdare rezistând oricărei greutăți, construi puțuri, o fermă model, introduse unelte agricole perfecționate, cultura grâului și a rapiței, dezvoltă o activitate prodigioasă și așa stăruitoare că se impuse indigenilor, cari în scurtă vreme luară pildă și imitară munca marelui proprietar“.
 
De altfel, Pariano considera: „Suntem datori să facem aici așezăminte agricole, în scopul mai cu seamă d-a îmbunătăți rasa cailor și a oilor, aceste două mari resurse speciale ale Dobrogei“.
 
Moșia lui Constantin Pariano a devenit repede cunoscută și de referință pentru Dobrogea, cel puțin. La fel ca și vila sa, aflată lângă gară, străjuită de „o fântână pentru apă, sistem american“. Conacul său avea singura pinacotecă din Dobrogea.
 
Ferma sa a devenit model, prin activitatea de pionierat în agricultură și creșterea animalelor. Dovadă: aceasta devine obiect de studiu pentru studenții Școlii Superioare de Medicină Veterinară de la București, care vin aici pentru a vedea realitatea la fața locului și pentru a face practică.

 
Pentru a ne da seama de veniturile moșiei lui Pariano, este de ajuns să amintim că, în 1916, ocupanții au „capturat“ de la „moșierul de la Hasancea“ 60.000 kg grâu, în valoare de 1.600.000 de lei.
 
Constantin Pariano a încercat organizarea agricultorilor și crescătorilor de vite, pentru un randament mai mare și pentru a putea disipa mai ușor rezultatele extraordinare obținute pe moșia lui. Astfel, în ședința din 8 octombrie 1897, proprietarii, în frunte cu Pariano, au făcut un Apel către plugari și economii de vite din Dobrogea, în care au militat pentru unire, sub forma Societății Plugarilor și a Economilor de vite din Dobrogea, care să aibă un club și un jurnal. Nereușind „din cauza unor răuvoitori“, acesta se adresează ministrului Domeniilor, în care cerea ca o parte din Târgul de vite să fie destinat berbecilor de reproducție. A obținut, astfel, cumpărarea din Franța a 40 de berbeci și înființarea unei expoziții agricole și de vite - la Anadalchioi.
 
Încă din 1884, C. Pariano „a introdus sistemul perfecționat de cultură în Dobrogea prin fasoane mecanice repetate și printr-o cultură rațională a grâului și a rapiței. Tot d-lui Pariano i se datorește și introducerea uneltelor agricole perfecționate. De aproape s-a ocupat de îmbunătățirea rasei cailor și a oilor din localitate, hergheliile și turmele de pe domeniile Pariano sunt foarte apreciate“. 
 
Punându-și în valoare cunoștințele obținute în Belgia, acesta a introdus pe moșia sa berbeci de rasa Charmois, recunoscuți pentru calitatea cărnii lor, și i-a împerecheat cu țigaia neagră. Renumite erau și speciile de boi pe care le creștea.
 

Preocuparea lui Pariano pentru cai este cunoscută și azi. Pe moșia sa avea „o herghelie renumită, pe care, cu multă răbdare, cu multe sacrificii și cu mare pasiune, o adusese în stare să producă cai de o rară frumusețe și tărie, biruind caii engleji în cursele de fond și rezistență“.
 
Ionescu Dobrogianu îl considera un „crescător inteligent, a căutat în câțiva ani să desvolte statura iepelor din Dobrogia, prin încrucișarea celor mai bune, cu armăsar anglo-arab și pare-se a reușit“. În privința cailor, a avut însă și probleme. Astfel, prin 1908, cumpărase un cal producător din rasa „pură engleză“, care s-a dovedit a fi bolnav de Durină (sifilis) și care a afectat toată herghelia. Peste un an, serviciul veterinar i-a împușcat toate iepele. Pe 14 septembrie 1914, Pariano a introdus acțiune la Tribunalul Constanța. Rezultatul: despăgubiri de 50.000 de lei, sumă mică față de pagubele suferite.
 
Pariano introduce în Dobrogea cursele de cai, în 1894, prima dintre acestea desfășurându-se la moșia sa din Hasancea. Trebuie subliniat faptul că banii necesari organizării acestor întreceri au fost puși la dispoziție tot de Pariano. De altfel, „moșierul de la Hasancea“ s-a implicat și în cursele de cai organizate la Constanța.
 
Din 1895, Pariano era și proprietarul carierei „Cogălniceni“ din Hasancea, din care se scoteau piatră și pietriș, folosite la construirea clădirilor din comună.
 
„Mare proprietar în acest județ d. Pariano a servit ca pildă de demnitate și de sfătuitor sincer al populațiunei de pe domeniile sale, îndemnându-i la muncă și arătându-le căile raționale ce se practică azi în cultura pământului și creșterea vitelor“. 
 
Activitatea sa intensă și dedicată agriculturii și creșterii animalelor, în sisteme moderne, explică și alegerea sa ca: membru al Comisiunei Zootehnice, al Societăței „Agrare“, al Consiliului Superior de Agricultură, al Consiliului Superior de Industrie și Comerț, al Intimclubului „Galatz“ și președinte a Societăței „Agrare“.
 
Pentru realizările sale în domeniul agriculturii și creșterii animalelor, a fost recompensat cu cinci medalii.
 
În Constanța, Constantin Pariano și-a ridicat o casă, cunoscută și azi sub numele de „Casa Pariano“, care găzduiește azi Muzeul „Jalea“. Vechea clădire fusese cumpărată de la Niculache Macri. Aici fusese găzduit Carol I, în prima vizită în Constanța. Clădirea cea nouă, care se poate admira și astăzi, construită în stil neoromânesc, este opera arhitectului Victor Stephanescu. Proiectul, comandat în 1913 și întrerupt în timpul Primului Război Mondial, a fost finalizat abia în 1920.
 
Spre sfârșitul vieții, „moșierul de la Hasancea“ s-a retras în casa de pe malul mării. Aici a murit pe 12 ianuarie 1930. Ultima sa dorință a fost aceea de a fi dus la groapă de un car, împodobit cu covoare și tras numai de boi.
 
Sursa foto: MINAC, Petru Vulcan, Albumul Dobrogei 1866-1877-1906, Tipografia Regală, Bucureşti
 

Despre Lavinia Dumitraşcu

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)

Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei

Flash-uri din Dobrogea otomană în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Române