Cum a pierdut România prima flotă comercială?

La această întrebare răspunde cunoscutul istoric, prof. univ. dr. Ion Giurcă într-un impresionant volum: La discreția autorităților de la Washington și Londra. Nave comerciale și echipajele lor în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Editura Militară, București, 2024, 528p.
Istoric cu multă experiență în cercetarea științifică, Ion Giurcă a intuit parcurgând, după cum mărturisește în Argument, „o informație aparent banală dintr-un cotidian românesc”, care semnala că în al Doilea Război Mondial britanicii au reținut în lagărul de la Dehradun din India și marinari români. Profesorul Giurcă ne reamintește că acolo a fost deținut celebrul alpinist austriac Heinrich Harrer, autorul cunoscutei cărți Șapte ani în Tibet (1952), pe baza căreia s-a realizat în anul 1997 o reușită producție cinematografică în care rolul principal l-a avut Brad Pitt.
Curios și perseverent, Ion Giurcă a început să caute informații. A investigat fonduri din arhivele de la Londra, Geneva și Tel-Aviv. Surprizele au început să apară și din arhivele noastre. Bunăoară, în Arhiva Societății Naționale de Cruce Roșie, în Arhiva Diplomatică de la Ministerul de Externe și Arhivele Militare Naționale a găsit informații prețioase. Pe baza tuturor documentelor depistate în țară și străinătate și-a structurat cuprinsul cărții pe 10 capitole, 30 de subcapitole și 23 de subdiviziuni. Deci, o tematică bogată pe segmentul de istoria al Flotei Comerciale Maritime Române în al Doilea Război Mondial, puțin cunoscută.

Primul capitol, Marina Comercială Română de la începuturi până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial (p.23-46), puncteză evoluția flotei maritime de la inființarea Serviciului Maritim Român (1895) până la intrarea României în cea de-a doua conflagrație mondială. Autorul ne oferă între altele date importante despre cargourile tip „Sulina”, „Mangalia”, „Balcic” și „Cavarna” construite în Italia la șantierul naval de la Genova. Încă de la declanșarea războiului în Europa prin atacul Germaniei la 1 septembrie 1939 asupra Poloniei navele comerciale românești aflate în voiaje aveau să resimtă situația conflictuală.
În următorul capitol, Nave comerciale rechiziționate în SUA. Soarta unor membri ai echipajelor (p.47-150), cititorul va cunoaște epopeea navelor „Mangalia”, „Prahova” și „Moldova”, reținute în porturi americane. Pe situația navei „Mangalia” între România și SUA s-a declanșat un litigiu naval care s-a întins pe mulți ani detaliat într-un capitol final al cărții de față.
Al treilea capitol, Nave comerciale românești din Mediterana sub amenințarea autorităților britanice (p.151-208), aduce în atenție cazurile navelor  „Alba Iulia” și  „Suceava” dar și starea vapoarelor sub pavilion britanic surprinse de război în apele românești.
În capitolul patru, Rechiziționarea unor nave comerciale românești de către autoritățile britanice (p.209-236), autorul dezbate în principal situația navei „Bucegi” preluată și rechiziționată de autoritățile britanice. Și în acest caz problema cea mai sensibilă a fost repatrierea echipajului.
În capitolul cinci, Rechiziționarea navelor Societății „Steaua Română” (p.237-258), profesorul Ion Giurcă ne prezintă problemele navelor „Steaua Română” și „Oltenia” introduse în serviciul de transport britanic. Autorul cărții a reconstituit cu atenție pe baza surselor inedite depistate eforturile conducerii Societății „Steaua Română” de a-și repatria marinarii.
Următorul capitol prezintă Situația navelor Societății „Vlassopol” (p.259-303). Societate foarte puternică în perioada interbelică, ne informează autorul, s-a confruntat cu probleme după izbucnirea războiului. Profesorul Giurcă  ne prezintă istoria navei  „Inginer N. Vlassopol”, vapor cu voiaje importante care a fost rechiziționată în Canada din dispoziția autorităților britanice. Armatorul a deschis un proces la Londra a cărui desfășurare este prezentată în carte.
Din al șaptelea capitol, Navele din proprietatea lui Alexandru Vlasov (p.305-315), cititorul va afla ce s-a întâmplat cu vapoarele „Siretul” și „Oltul”.

Foarte bine documentată și prezentată este tema din capitolul opt, Marinarii români în lagăre de prizonieri organizate de Marea Britanie (p.317-351). Cititorul va fi surprins de numărul mare de lagăre britanice în care au fost reținuți marinari români în condiții foarte grele.

Capitolul nouă, Demersuri pentru recuperarea navelor rechiziționate de SUA și Marea Britanie (p.353-402), propune un subiect realizat exclusiv pe documentația din surse inedite. Aici autorul tratează eforturile făcute de autoritățile române pentru recuperarea navei „Mangalia” și a valorilor aflate în inventarul ei. A fost o speță, cum am menționat mai sus, care a provocat demersuri juridice și diplomatice până în anii 60 ai secolului XX între România și SUA.
Capitolul zece, Eliberarea marinarilor români din lagărele britanice (p.403-435), ne informează concret cum s-a acționat în cazul marinarilor de pe navele „Oltenia”, „Steaua Română” și „Prahova”.
Profesorul Ion Giurcă își finalizează textul cu Încheiere, care cuprinde principalele concluzii. Autorul a inclus un scurt sumar în limba engleză și un minim glosar pentru clarificarea unor termeni de navigație mai puțin cunoscuți de cititori. A atașat și 24 de anexe. Bibliografia este relevantă prin enumerarea fondurilor de arhivă consultate, a lucrărilor generale și de specialitate. Indicele de nume va ușura căutarea reperelor de interes în paginație. Ultimele 10 pagini ale cărții sunt rezervate de autor fotografiilor unor presonalități implicate în subiectul pe care îl abordează, imginea unor vapoare și un plan al lagărului de la Dehradun.
Reținem ca invitație pentru cititor ce notează autorul în Încheiere, „Aceasta este o parte din istoria navelor comerciale românești reținute, rechiziționate, scufundate sau supraviețuitoare ale războiului. Așadar, cel de-al Doilea Război Mondial a condus la ceea ce putem numi prima mare pierdere a flotei maritime comerciale românești”.


Cartea prof. univ. dr. Ion Giurcă este o contribuție istoriografică remarcabilă. Cu determinare, cu multă muncă, autorul  ne-a dat o lucrare care aduce în spațiul cunoașterii file inedite din istoria Marinei Comerciale a României. Îi adresăm mulțumiri și îl felicităm. Aprecieri se cuvin în aceeași măsură Editurii Militare care a pus la îndemâna publicului iubitor de istorie maritimă un volum de înaltă ținută științifică.

Despre prof. univ. dr. Valentin Ciorbea

Născut la data de 12 octombrie 1946 în localitatea Întregalde, judeţul Alba, a absolvit cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie, specialitatea Istoria României, la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, secţia Istorie.  A fost repartizat profesor titular la Şcoala Generală nr. 18 din municipiul Constanţa. Câţiva ani mai târziu, a ocupat prin concurs postul de asistent universitar la Catedra de Istorie a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa (după 1989 a fost redenumit Academia Navală „Mircea cel Bătrân“). La 26 mai 1982, a susţinut public teza de doctorat cu titlul „Evoluţia Dobrogei între anii 1918-1944. Contribuţii la cunoaşterea problemelor economice, sociale şi politice“.
Treaptă după treaptă, a reuşit, în 1995, prin concurs, să se titularizeze profesor universitar în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, apoi, din 2002, a fost reconfirmat profesor universitar doctor la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa. Din anul 2008 este conducător de doctorat, mai întâi în cadrul Şcolii Doctorale, domeniul Istorie, iar după reorganizare, la Şcoala Doctorală de Ştiinţe Umaniste, domeniul Istorie.
Remarcabil cercetător multidisciplinar, membru al Academiei Oamenilor de Știinţă din România (AOSR), Valentin Ciorbea s-a dedicat cu pasiune studiului istoriei Dobrogei, dovedind o preocupare constantă pentru depistarea de surse inedite, de lucrări rare, cu mare valoare documentară, pe care le-a introdus în circuitul ştiinţific, scoţându-le la lumină din arhive sau biblioteci.
A desfăşurat o activitate ştiinţifică remarcabilă, iar dacă ne referim doar la ultimul deceniu, este iniţiatorul şi coordonatorul proiectului-sesiune „Studii istorice dobrogene“. Împreună cu Fundaţia „Hanns Seidel“, a realizat proiectul dedicat cunoaşterii civilizaţiei germanilor dobrogeni, concretizat în organizarea unei sesiuni ştiinţifice internaţionale şi publicarea volumului „Germanii dobrogeni - istorie şi civilizaţie“, apărut în 2006, reeditat în 2014.
În parteneriat cu Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA, a promovat proiectul „Portul Constanţa între tradiţie, actualitate şi perspective“, finalizat cu un volum cu acelaşi titlu. A iniţiat proiectul „Dobrogea - 130 de ani în cadrul statului românesc“, care s-a concretizat în sesiunea ştiinţifică şi volumul „Dobrogea 1878-2008. Orizonturi deschise de mandatul european“; în parteneriat cu Administraţia Canalelor Navigabile, a iniţiat şi coordonat volumul de studii „Canalul Dunăre - Marea Neagră, între istorie, actualitate şi perspective“. În cadrul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, a iniţiat seria „Din istoria secolului XX“.