Declarațiile date de Nicolae Iorga la Mangalia au dus la demisia guvernului pe care îl conducea (galerie foto)

Am aflat, încă din anii adolescenței, că Nicolae Iorga a fost un renumit: istoric, documentarist, memorialist, enciclopedist, poet, critic literar și dramaturg, profesor universitar, academician, dar și politician, ocupând diverse funcții politice: parlamentar, președinte al Senatului și prim-ministru al României în perioada 1931 - 1932. Sunt uimit, și astăzi, de cât de mult a publicat, de-a lungul vieții sale, N. Iorga: 1.003 cărți, 12.755 de articole și studii și 4.963 de recenzii. Când am ajuns la Mangalia, m-am interesat de zona unde locuise N. Iorga și am aflat că a avut casa pe actuala stradă Vasile Pârvan. Mai târziu, am aflat că, pentru Nicolae Iorga, locuința de la Mangalia a fost al doilea loc în ordinea preferințelor sale.
 
Iorga recunoștea că a descoperit Mangalia târziu, după ce a cutreierat multe mări și multe porturi din întreaga lume. Iată ce declara în cadrul emisiunii Sfaturi pe întuneric, conferințe la radio: „Tocmai târziu de tot, pe viziunea acelui țărm al Dobrogei, pe care-l cunoaștem așa de puțin și care nu se cuprinde numai în iluzia de argint a Balcicului și în pitorescul tătaro-turcesc al unei biete rase pe care astăzi o ia vântul, am ajuns să prețuiesc, firește nu năvală de trivialitate și de dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor ce isprăvesc în brumă ușoară, farmecul luminilor din fund, care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor, care-și vrăjesc prin licărirea torțelor prada din adâncuri și mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineață, în faptul chiar al zilei încă răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este ca o trezire la viața cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru acei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc rămășița tristă și vulgară a unei civilizații pe care noi până astăzi n-am știut-o a învia“.
 
În acea perioadă, în Constanța exista o Ligă culturală al cărei președinte era N. Iorga, dar care era condusă de avocatul N.D. Chirescu, cumnatul său. Dar N. Iorga nu zăbovea niciodată în Constanța. Cum ajungea cu trenul în gară, imediat pleca către locuința sa aflată pe malul mării, la Mangalia. Din însemnările lui N. Iorga aflăm că și-a dobândit casa modestă laolaltă cu altă sărăcime intelectuală, deși adversarii săi politici acuzau Consiliul Local al Mangaliei că i-ar fi oferit casa atunci când era prim-ministru, pentru a profita de poziția sa.
 
În lucrarea memorialistică Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost, N. Iorga subliniază liniștea pe care o regăsește, deopotrivă, la munte, la Vălenii de Munte, dar și la mare, la Mangalia: „Astăzi mă pot retrage uneori, la o parte și de datoria corecturilor din fiecare seară - de vreo treizeci de ani de zile! - ale tipografiei mele, acolo, în mijlocul codrului care-mi vorbește în diminețile sângerate deasupra muntelui și în misterioasele amurguri fâșietoare, cu glasuri pe care-mi pare că le cunosc demult și le înțeleg, venind din aceeași mare ființă care este și în bradul care-și mișcă acele la vânt și în cugetarea și simțirea mea înseși;... Sau, pe un loc luat tot împreună cu altă sărăcime intelectuală în fața mării singuratice de la Mangalia, cele câteva odăițe din vârful cărora poți privi pentru același simț integral al tuturor vieților, marea singură, măreț de calmă în zilele bune, când pescărușii o brăzdează cu un colț din alba lor aripă veșnic călătoare, ori furios spumegătoare, când o bate furtuna prinsă în cazanul malurilor închise, care mușcă lacom din înaltul mal galben căptușit cu algele putrede.
 
Sunt oameni buni care cred că pentru atâta trudă de o viață întreagă care, pentru sine și ai săi, și-a interzis aproape orice distracție - nu știu de câte ori, într-o așa de lungă petrecere la București, am călcat cu ai mei într-un teatru și am stat la o masă de grădină, și în tinereță n-am știut ce e un vagon de dormit ori un prânz la un restaurant de gară, mergând până la Paris cu proviziile de acasă în hârtie! -, e prea mult ceea ce numai aceste păgâne osteneli de până la zece ceasuri pe zi au putut să-mi dea mie, care am intrat în cariera mea cu hainele singure de pe mine. Ba chiar au socotit milioanele, o, cât de multe! pe care le-am întrebuințat pentru vilele pe care nu le-am văzut niciodată, și le-au găsit și originea: în ce am răpit statului ca ministru de un an de zile. S-a întâmplat chiar ca, la Mangalia, unde se știe că am îndemnat pe orice datornic, pe orice învățător, pe care eu nu l-am plătit să se arunce în mare, niște suflete caritabile s-au oprit înaintea casei mele, încă necomplet plătite, și cu glas tare înaintea copiilor mei și-au arătat părerea că am clădit-o din banul public, pe care am avut cutezanța să mi-l însușesc...“.
 
În aceeași lucrare, Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost, Iorga prezintă și declarațiile pe care le-a dat la Mangalia, declarații care au avut ca rezultat demisia guvernului pe care îl conducea: „Veniseră la mine acolo câțiva proprietari rurali foarte împovărați, care-mi cereau moratoriu sau alte măsuri care ar fi lovit greu în creditul țării. Le-am refuzat. Ofeream în schimb recomandații către organele fiscale pentru păsuiri indicate de situație. Din dos, un glas a țâșnit: Dar noi suntem desperați! I-am răspuns că, deoarece de o parte e casa mea, de alta e marea, dacă ar fi desperați s-ar fi aruncat în mare în loc să-mi vină în casă. La o observație că se protestează polițele, am obiectat că astăzi acestea n-are gravitatea din timpurile normale. Am fost denunțat îndată, de o presă cumpărată, că am recomandat aruncarea în mare a debitorilor – va veni vremea de li se va spune și învățătorilor că le-am dat și lor același sfat – și că am indicat ca mijloc de salvare neplata datoriilor, eu însumi prezentându-mă ca exemplu... Primit de suveran ca un judecător de instrucție pentru declarațiile de la Mangalia, prezintasem o demisie pe care o voi înnoi când ministrul de finanțe a vrut să treacă salariile învățătorilor la comune și când, în ianuar 1932, a reînceput, după ce se părăsise ideea ministrului Argetoianu, jocul de-a Titulescu – omul picând din cer, ca în poveste, la fiecare criză ministerială pe care i-o provocau acoliții“.
 
Ca urmare a campaniei denigratoare la care a fost supus N. Iorga, autoritățile locale din Balcik i-au decernat, în ziua de 9 august 1931, titlul de Cetățean de onoare al orașului. Din memoriile sale, aflăm că N. Iorga își nota deplasările pe care le efectua la Constanța și la Mangalia. El menționează că, după ce a ținut o conferință la Constanța, în ziua următoare a plecat către Mangalia, apoi s-a întors la București pe ruta: Adamclisi, Cusgun, Silistra, Turtucaia, Oltenița. Într-o altă notă, amintește că a cercetat monumentele romane la: Piua Petrei, Hârșova și Constanța, după care a fost la Mangalia și s-a întors la București tot prin Silistra. În urma unei alte conferințe ținute la Constanța, a înnoptat la Mangalia. În ziua de 28 mai 1932, la Cernavodă, cu prilejul decorării micilor vase ale escadrilei pe Dunăre, după un dejun cu regele, N. Iorga a plecat să-și vadă casa de la Mangalia.
 
În ziua de 28 iunie 1932, pe o ploaie torențială, a revenit la Mangalia. În zilele următoare, a vizitat câteva biserici din Constanța și o școală normală de fete. N. Iorga menționează în jurnalul său, în ziua de 13 august, despre discuțiile referitoare la casele sale, de la Sinaia și de la Mangalia. La 28 octombrie, a revenit la Mangalia, prin Bărăgan și Piua Petrei. N. Iorga notează, în ziua de 13 ianuarie 1932, că generalul Alexandru Averescu l-a întrebat care este prețul pe care l-a plătit pentru casele de la Sinaia și de la Mangalia și cu cât își plătește personalul. Deranjat, Iorga îi prezintă adevărul și îl informează că îl va da în judecată.

 
N. Iorga efectuează o nouă deplasare la Mangalia, în ziua de 15 august, când la Constanța se desfășurau serbările marinei. El rămâne până la 1 septembrie, perioadă despre care notează, în lucrarea Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost, următoarele: „Credeam că pentru lucrul meu științific și pentru un trup sexagenar, peste care, pentru întâia oară, din exces de muncă, se vor abate infirmitățile, am dreptul la câteva luni de liniște în odăițele de la Mangalia”.
 
Prof. Radu Vulpe menționează, într-un articol din Analele Dobrogei, din anul 1931, rolul pe care l-a avut N. Iorga în derularea cercetărilor arheologice de la Mangalia: „Această activitate s-a bucurat de o încurajare directă și efectivă din partea dlui Prim Ministru Nicolae Iorga, fără inițiativa căruia săpăturile din vara acestui an de la Mangalia, de pildă, n-ar fi avut loc... Dl prof. N. Iorga e, de la Kogălniceanu încoace, cel dintâiu șef de guvern, care se interesează de monumentele antice ale Dobrogei, cu o pasiune demnă de valoarea și de însemnătatea lor”.
 
În paginile următoare, prof. Radu Vulpe notează: „În vara acestui an dl Prim Ministru N. Iorga, fiind pentru câteva zile în vilegiatură la vila d-sale din Mangalia, a dispus o reluare sistematică a săpăturilor din colțul de NE al orașului, unde se făcuseră primele explorări din 1915 și unde nu se mai lucrase din 1927. Cu misiunea executării acestei dispoziții a fost onorat subsemnatul, care, ajutat de către colegul Vladimir Dumitrescu, docent la Facultatea de Litere din București, a reușit să scoată la iveală zidul de apărare al cetății pe o lungime de 80 m, dimpreună cu două turnuri pătrate, dintre care unul de dimensiuni considerabile“.
 
De asemenea, prof. Radu Vulpe subliniază faptul că lui N. Iorga i se datorează înființarea muzeului din Mangalia, într-un local propriu, realizat prin repararea și amenajarea fostei biserici românești din localitate. „Notița nesemnată, publicată într-un număr din Vremea, din octombrie 1931, prin care se afirmă că acest muzeu s-a realizat cu prețul unei impietăți împotriva memoriei lui Vasile Pârvan, desființându-se un muzeu pe care el l-ar fi întemeiat la Mangalia, nu corespunde adevărului. Până acum nu a existat nici-un muzeu propriu-zis la Mangalia. Începutul de muzeu realizat din inițiativa lui Vasile Pârvan în 1915 a fost cu desăvârșire nimicit în timpul răsboiului. După răsboiu, diferitele monumente și obiecte mărunte adunate de prin oraș au fost depuse provizoriu la Pretura și apoi în 1930, deci trei ani după moartea marelui arheolog, mutate la subsolul, impropriu pentru a fi muzeu, al casei de cetire Vasile Pârvan din localul fostei primării, la marginea plajei. Iar de acolo au fost duse, în vara aceasta, în localul special al Muzeului cel nou, căruia nu i s-a dat numele de N. Iorga, precum insinuează notița amintită din Vremea, pe baze fanteziste. Departe de a fi vorba, prin urmare, de o impietate față de amintirea lui Vasile Pârvan, înființarea muzeului celui nou de la Mangalia e o realizare tocmai în sensul străduințelor de altădată ale pururea regretatului cercetător al antichităților țării“.
 

În concluzie, savantul Nicolae Iorga, născut la Botoșani, devenit, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru al României, renumit istoric, profesor universitar și academician, a locuit și la Mangalia, unde avea o vilă. În memoriile sale, face deseori referire la Mangalia. În orașul de la malul Mării Negre își găsea clipele de liniște binemeritate, după istovitoarele activități intelectuale desfășurate cu o energie de neimaginat. Unele dintre cercetările arheologice de la Mangalia, din anii 30 ai veacului al XX-lea, s-au desfășurat datorită lui Nicolae Iorga, iar înființarea muzeului de la Mangalia, după cum susține prof. Radu Vulpe, este tot meritul lui Nicolae Iorga.
 
Despre Sorin Marcel Colesniuc    
          
Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător științific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Ovidius” din Constanța și a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în științe politice la SNSPA București, specializarea „Securitate și Diplomație”. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia în perioada 2009 – 2013, apoi șeful Muzeului „Callatis” (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 – 2017. A inițiat și coordonat sute de proiecte culturale și a participat la numeroase conferințe, colocvii și sesiuni științifice, naționale și internaționale. Pentru activitatea științifică și culturală a primit numeroase premii, diplome și distincții. A publicat opt cărți ca autor sau coautor și coordonator științific, peste 70 de studii în reviste științifice de specialitate și peste 400 de articole în reviste de cultură și ziare, prin care a popularizat istoria locală și națională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare și, timp de jumătate de secol, toți oamenii de știință din România l-au considerat ca fiind pierdut.

Citește și:

Colaborare ZIUA de Constanţa
Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie
  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este - „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“
 
Despre evenimentele de atunci A murit Nicolae Simionescu, ultimul primar al municipiului Mangalia de dinainte de 1989