Denia Acatistului Bunei Vestiri

Împăratul Bizanțului Heraclius (575-641) pornise război tocmai în Orientul Îndepărtat, pentru a păzi granița imperiului de avari și perși.
 
Profitând de această stare, barbarii lui Hagan și Sarvar care de abia așteptau să cucerească Constantinopolul, au atacat cu înverșunare, asediindu-l și încercând zadarnic să treacă de zidurile Cetății:

„Nu vă înşelaţi cu Dumnezeul în Care credeţi! Neapărat mâine voi lua cetatea voastră!”
 
 Era în anul 629 pe 7 august, când locuitorii împreună cu Patriarhul Serghie (610-638) și puținii ostași rămași de strajă au rezistat uimitor. Au făcut procesiune sfântă, purtând deasupra zidurilor orașului Icoana lui Hristos, Veșmântul Maicii Domnului și Lemnul Sfintei Cruci, încât s-a pornit furtună năpraznică și corăbiile ostile au fost sfărâmate în Cornul de Aur, ca niște coji de nucă, iar cei care au ieșit la țărm au fost răpuși de vitejii luptători, care au deschis porțile și au biruit: „Scoală-Te Doamne, ajută-ne nouă şi să se risipească vrăjmaşii Tăi". 
 
Mulțumind lui Dumnezeu au cântat cu credință în Biserica din Vlaherne toată noaptea Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, și poporul era în picioare, dând Slavă, că au scăpat de năvălitori. Tot Maica Domnului i-a scăpat miraculos de cotropitorii care au stat în preajma orașului 7 ani, pe timpul împăraților Constantin Pogonatul (668 și 685 ) și Leon Isaurul (717-740) - așteptând momentul capitulării.
 
Deoarece creștinii mereu sunt asaltați de înverșunarea vicleanului și încolțiți de ispita și năvala duhurilor rele, patriarhul Gherman (715-730) a strămutat această ceremonie și slujbă de Acatist (Akathistos) în 25 Martie și din sec.al XI-lea în Săptămâna a cincea din Postul Mare, numită - Denia Acatistului Bunei Vestiri.
 
Un imn liturgic prin care creștinătatea mulțumește Fecioarei Maria, Sfintei Treimi și Sfinților, că indiferent de necazuri niciodată nu suntem singuri și astfel rugăciunea trece spațiul, timpul...este împlinită!
 

• „Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară"! (,,Triodul explicat"- Makarios Simonopetritu). Iconografia este o carte deschisă și Denia Acatistului Bunei Vestiri rămâne prezentă în pictura murală a mănăstirilor din Nordul Moldovei: Humor, Voroneț, Moldovița, Arbore.

 
Ultimul document găsit arată că imnografia aparține Sfântului Roman Melodul, acestui iscusit și inspirat cântăreț bisericesc, născut în Emesa Siriei, făcătorul de condace (Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători-DEX), care a îndrăgit cu râvnă Biserica lui Hristos și ajunge diacon la Biserica Învierii din Ierusalim (sursă-OrtodoxWiki).

 
 
Om al rugăciunii și ascet vine la Constantinopol, căci avea obiceiul să participe la slujba de noapte din Biserica Vlaherne, unde era păstrat Omoforul Maicii Domnului. În curând, talentul și virtuțile sale sunt apreciate chiar de patriarh, deși el simțea că mai are destul de învățat din melodioasa muzică bisericească bizantină. Avea colegi mult mai pregătiți, care vâzându-i străduința glumeau pe sema lui, spunându-i că degeaba se străduiește...nu a primit talantul dorit!
 
,,Veştejit-ai poftele trupului şi sufletul tău ţi l-ai împodobit cu razele prealuminatei curăţii, şi ai pus împrejuru-i podoabă drăgăstoasă frumuseţea bunătăţilor".
 
A îngenuncheat, și cu lacrimi a rugat-o pe Maica Domnului să-i dăruiască acel dar... desăvârșit. Adormind cu rugăciunea pe buze, în vis Fecioara Maria îi dă o bucată de hârtie zicând: „iată, mănâncă aceasta!"
 
Dimineața, în ziua de Crăciun la Sf. Liturghie au participat Patriarhul Eftimie și Bazileul, iar Sf. Roman cerând binecuvântare a cântat îngerește condacul la slujba Nașterii Domnului: ,,Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce.

 
Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci". De atunci a primit numele de ,,Melodul", iar Sfântul i-a mărturisit Patriarhului cum Maica Domnului i-a dăruit în vis acest dar:,,Roman avu un vis, în care îi apăru Sfânta Fecioară, înmânându-i un sul de hârtie (kontakia) şi poruncindu-i să-l înghită; el se supuse.
 
Dar, deşteptându-se îndată, se simţi inspirat şi, suindu-se pe amvon, intonă frumosul condac al Crăciunului, Fecioara astăzi" (Marcu din Efes).
 
Viața întreagă și-a dăruit-o  Mântuitorului, Maicii Domnului... Bisericii, acest,,vas de cinste în vistieria tainică din care inimile credincioşilor citesc şi învaţă". Și în acest fel,Tezaurul liturgic s-a îmbogâțit cu imne și cântări religioase pe care le ,,gustă" Ortodoxia la Sfintele slujbe.
 
Poetul bizantin de literatură creștină (80 de opere) și interpretul bisericesc inspirat a trecut la Domnul în jurul anului 562, și este pomenit cu slujbă în calendarul creștin-ordodox pe 1 octombrie: ,,Făcătorule de cântare, alăuta dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieştilor cântări, fluierul Bisericii, pune înaintea noastră, a tuturor, ospăţul cel de cântări şi dintr-însul veseleşte pe gânditorii de Dumnezeu".
 
 
Un manuscris descoperit de Papadopulos Kerameus, atestă că Sfântul Roman Melodul era la Constantinopol pe timpul domniei Imparatului Anastasie I (491 – 518) și imnele lui erau cântate în Biserica din Vlaherne la Denia Acatistului Bunei Vestiri, pe vremea lui Heraclius.     
           
- O, Preasfântă Născătoare de Dumnnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toaată făptura...îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, odihnă bună celor osteniți, nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă... Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire. O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios... roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește...toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele...de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu... ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi... Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile...pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor... ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios... Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Amin! (rugăciune).
 
Fotografia cu care a fost ilsutrat materialul a fost pus la dispoziţia redacţiei de autor