Dezordinea hipoactivă a dorinţei sexuale

Chiar şi în ziua de azi, de la care avem totuşi pretenţii de modernitate, sexualitatea feminină este definită de ceea ce bărbaţii vor. Mai este de mirare de ce partenerii lor sunt deseori nemulţumiţi?
 
Viagra a fost creată pentru a-i ajuta pe bărbaţii care simţeau încă dorinţe sexuale (dar nu mai puteau avea erecţie - din cauza vârstei sau a problemelor medicale, cum ar fi prostata, de exemplu) să fie oarecum înapoi pe meterezele amorului. Dar ceea ce se numeşte „disfuncţie feminină sexuală” nu este despre femei care vor sex şi nu pot să-l facă. Aşa cum a scris Daniel Bergner în 2013 într-un articol din New York Times, „lipsa dorinţei, atunci când creează stres emoţional, îndeplineşte criteriile clinice a ceea ce psihiatrii numesc HSDD sau dezordinea hipoactivă a dorinţei sexuale”. Femeile care suferă de această „lipsă a dorinţei” îngroaşă rândurile a 10-30% din populaţia femeilor la vârsta propice reproducerii.
 
Medicamentul Flibanserin (varianta feminină a Viagrei) este menit să vindece problema, pompând în creier un cocktail de medicamente afrodisiace, care au rolul de a o face pe femeia reticentă să vrea din nou să facă sex. „Din nou” este cheia. Aşa cum demonstra Bergner, lucrul cel mai ciudat la diagnosticul HSDD este că, în cele mai multe cazuri, cauza ţine de împrejurări, nu este una psihologică.
 
HSDD afectează mai ales femeile monogame aflate într-o relaţie de lungă durată. „Impactul pe care o relaţie de lungă durată îl are asupra calităţii sexului este unul dintre motivele care ies imediat la iveală în cazurile de lipsă de interes pentru sex la femei”, spune şi Lori Brotto, expert în HSDD. „Uneori mă întreb dacă nu cumva e mai mult vorba despre plictiseală şi rutină în relaţie decât despre libido”.
 
La un moment dat a circulat un articol despre fidelitate printre cei care credeau în „psihologia evoluţionară”. Se spunea în el că bărbaţii sunt mult mai infideli decât femeile, dar descoperirile de mai târziu au relevat faptul că, dimpotrivă, femeile sunt cele care simt nevoia să înşele mai mult. Femeile sunt cele care par să găsească în limitele căsniciei o blocare a dorinţei. Totuşi, faptul că femeile nu sunt cele care se aruncă cu capul înainte într-un mariaj după ce au avut o relaţie de ani buni cu acelaşi bărbat arată că nu constă în monogamie. Poate fi cultura socială care, pur şi simplu, acordă bărbaţilor mai multe instrumente prin care aceştia pot rămâne concentraţi pe sexul cu aceeaşi femeie de-a lungul mai multor ani.
 
Probleme apar atunci când începem să definim sexualitatea. Cea masculină, de pildă, se înţelege în termeni de ce vor bărbaţii de la sex. Sexualitatea feminină, la rândul ei, este şi ea definită de ceea ce vor tot bărbaţii de la sex.
 
Bărbaţii sunt încurajaţi de la o vârstă foarte fragedă să gândească şi să perceapă corpul femeii ca pe un obiect cu care ar face multe lucruri, iar femeile sunt încurajate să-şi concentreze eforturile pe cum să fie mai dezirabile pentru bărbaţi decât să se concentreze pe ce vor ele şi ce le face pe ele să se simtă bine. Poţi vedea asta foarte clar în revistele glossy atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. „Revistele pentru bărbaţi sunt construite în jurul unor imagini în care femeia este erotizată la greu”, a constatat Noah Berlatsky. „Iar revistele pentru femei sunt la fel, construite pe imaginea super-erotizată a femeii”.
 
Aşa că… trageţi singure concluziile.

 
Sursă foto: www.sexhealthmatters.org