„Dinastia Cotovu“ de la Hârşova Românism prin şcoală şi muzeu. Ioan Cotovu (I)

În continuarea prezentării învăţământului românesc dobrogean înainte şi imediat după revenirea Dobrogei la Ţară, aduc în atenţia cititorilor „dinastia Cotovu de la Hârşova“, oprindu-mă la cei mai de seamă reprezentanţi ai acesteia: Ioan Cotovu şi Vasile Cotovu, creatori de şcoală, întemeietori de bibliotecă şi muzeu.
 
Una dintre cele mai vechi şcoli româneşti din Dobrogea este cea din Hârşova. Nu ştim cu exactitate anul în care aceasta a fost înfiinţată, dar, oricum, exista înainte de 1878. Ştim însă că, în 1869, şcoala românească de la Hârşova era filială a celei de la Silistra.
 
În octombrie 1878, Ştefan Fălcoianu, şeful Comisiei române pentru studierea Dobrogei, găsea, la Hârşova, o şcoală elementară cu vreo 50 de elevi, întreţinută de fruntaşul român Nicolae Ţârcă. Istoriografia românească l-a înregistrat, în mod eronat, pe Ioan Cotovu ca întemeietor de şcoală în octombrie 1879, deoarece, atunci când acesta declara că el a înfiinţat şcoala din Hârşova, se referea, de fapt, la construirea unui local de şcoală. După cum afirmam, instituţia exista înainte de venirea sa în localitate.               

Ioan Cotovu, întemeietor al „dinastiei“ Cotovu din Hârşova şi conducător de şcoală 

Ioan Cotovu s-a născut în 1835 şi a funcţionat ca institutor de clasa a IV-a şi director la Şcoala de Băieţi din Ismail. Prin Decretul nr. 12549 din 9 decembrie 1878, este numit institutor pentru clasa I şi director al şcolii din Hârşova, pe care o conduce până în 1892. Devine, astfel, primul director al şcolii din localitate, după revenirea Dobrogei la România.
 
În Hârşova funcţionau două şcoli, una de băieţi şi o alta de fete. Cu 106 elevi înmatriculaţi în anul şcolari 1879/1880, şcoala de băieţi din Hârşova se plasa pe locul 3, după Ostrov şi Tulcea, cu mult înaintea Constanţei. Ioan Cotovu s-a străduit să aducă la şcoală cât mai mulţi copii, mai ales de etnie musulmană. Eforturile sale au fost răsplătite, de vreme ce, de exemplu, în anul şcolar 1881/1882, sunt înscrişi la şcoală şapte musulmani.
 
Discursurile lui Ioan Cotovu prilejuite de decernarea premiilor la sfârşit de an şcolar ne oferă importante informaţii despre desfăşurarea activităţii educative la Hârşova, greutăţile întâmpinate şi realizările deosebite pe care le-a avut şcoala din Hârşova, comparativ cu altele din Dobrogea. Acesta subliniază, în mod deosebit, rolul personalului didactic şi al autorităţilor judeţene şi locale în ridicarea şcolii: „Chiar şi în oraşul nostru de reşedinţă şi în toată plasa, prin numirea la timp a personalului didactic necesar, prin ajutoarele pecuniare date pentru reparaţiunea localului acestei şcoli, proprietate a statului, prin dispoziţiunile luate pentru construirea locaşului şcolii de fete, proprietate a comunei şi a celorlalte şcoli primare din comunele rurale, prin impulsiunea dată de Dl. Prefect şi de dl. revizor şcolar al districtului şi de Domnia Voastră D-le Administrator, prin zelul şi activitatea D-lor primari ai comunelor rurale în genere şi D-lui primar al comunei noastre în special, prin zelul şi aptitudinea corpului învăţătorilor… instrucţiunea publică a oraşului şi plasei s-a pus pe baze solide“.
 
Ioan Cotovu a înfiinţat şi o bibliotecă, înzestrată cu cărţi aduse de el, din Ismail. S-a preocupat continuu de îmbogăţirea fondului de carte, mai ales cu materiale didactice şi manuale cu care să doteze şcoala. Apelează, în acest sens, la autorităţile locale. Biblioteca din Hârşova ajunge, în 1904, să aibă 5.000 de volume.
 
După un deceniu de activitate, cei 100 de elevi ai şcolii de băieţi din Hârşova beneficiau, în cele patru clase, de doi institutori - Ioan şi Vasile Cotovu. Primul dintre ei va începe să adune şi să aducă la şcoală mărturii arheologice ale existenţei românilor pe acest pământ, activitate continuată, la un alt nivel, de fiul său, Vasile.
 
Se spune despre Ioan Cotovu că a fost un desăvârşit orator şi pedagog, un bun traducător din limba latină, în acest ultim sens, primind premiu la Montpellier pentru traducerea Ginţii latine a lui Vasile Alecsandri, un altul, al Societăţii Academice Române, din fondul Evangheliu Zappa, pentru traducerea cărţilor I şi II din Ad urbe condita a lui Titus Livius.

 
Ioan Cotovu a murit în anul 1897, la 62 de ani. Opera sa de pedagog este continuată de fiul său, Vasile, care-l va întrece în realizări, mai ales prin înfiinţarea Muzeului Regional din Hârşova.
 
Acesta a rămas însă în memoria concetăţenilor săi, care l-au omagiat tot timpul Astfel, cu prilejul centenarului naşterii sale, aceştia i-au ridicat un bust de bronz, fapt consemnat de ziarele din Constanţa, Bucureşti şi de postul de Radio Bucureşti. După acest eveniment s-a aşternut uitarea asupra numelui lui Ioan Cotovu. Până după Revoluţia din 1989, când cetăţenii Hârşovei au hotărât ca liceul din localitate să-i poarte numele.

 Urmaşii lui Ioan Cotovu  

Ioan Cotovu a avut doi fii, ambii fiind aleşi senatori: Brutus Cotovu, cu preocupări de etnograf, director al Şcolii primare din Tulcea, membru al Partidului Naţional Liberal^, şi Vasile Cotovu, învăţător şi întemeietor al Muzeului de Antichităţi din Hârşova.
 
A avut o bogată activitate ştiinţifică, aducând numeroase dovezi etnografice despre viaţa cerchezilor, a scris despre catedrala oraşului Tulcea şi despre Biserica „Sf. Nicolae“, oferindu-ne date despre stilului arhitectonic, ctitori, mobilier, primii episcopi.
 
Acesta a fost coleg cu tatăl său la Şcoala de Băieţi, fiind numit institutor provizoriu pentru clasa I şi pentru clasa a II-a. După plecarea lui Brutus Cotovu la Tulcea, Ioan Cotovu va fi ajutat la bunul mers al şcolii de Vasile Popescu - 1885-1888 -, apoi, pentru aproape un an, de G. Georgescu şi, din decembrie 1888, de celălalt fiu al său, Vasile.
 

Brutus Cotovu a avut o fiică şi doi fii: Aspasia Cotovu, Virgil Cotovu - directorul Portului Maritim, căsătorit cu scriitoarea Sandra Cotovu - şi Ovidiu Cotovu - inginer.
 
Virgil Cotovu a fost profesor la Şcoala de Marină, autorul mai multor lucrări tehnice, este iniţiatorul planurilor de sistematizare a Porturilor Constanţa, Midia şi Medgidia. A publicat lucrări de sinteză privind aceste porturi. De asemenea, a fost diplomat al Şcolii Naţionale de poduri şi şosele, proiectant al unor mari construcţii hidrotehnice. Între 1919-1937, cât timp a stat în Constanţa, a executat importante lucrări de modernizare a portului.
 
Ioan Cotovu a fost „întemeietorul „dinastiei Cotovilor“ din Hârşova. În numărul următor, îl voi prezenta pe Vasile I. Cotovu, dascăl de renume şi întemeietor al Muzeului Dobrogei.
 
Sursa foto: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Despre Lavinia Dumitraşcu 

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
Dascălul Costache Petrescu - ctitor de românism (galerie foto)