Doamne, ajută-mă!

• Rugăciunea femeii cananeence trece peste veacuri și minunea s-a înfăptuit întocmai, căci Dumnezeu i-a tămăduit fiica.

 
În calendarul creștin-ortodox are o zi de pomenire în Duminica a 17-a După Rusalii (a Cananeencei), fiindcă ne-a arătat cât de mult poate face rugăciunea stăruitoare: Iisuse, miluiește-mă!
 
Strigătul ei nu rămâne doar un ecou al disperării, ci o rugă împlinită. De aceea a ieșit din hotarele Tirului și ale Sidonului, ca să meargă la Ierusalim, deoarece pricepuse că Mântuirea vine din Sion.
 
A cerut ajutor la cei ,,îndreptățiți”, dar nu erau în stare să alunge diavolul, pentru că cinsteau zeitățile idolești: Baal, Astarteea, Anath.
 
Această năpăstuită îl caută pe Dumnezeu și iese în calea Lui, pentru că nu găsise ,,leac" și nu mai putea amâna momentul: ,,căci fiica ei era rău chinuită de un diavol”.
 
Îndată ce a pornit, Iisus vine, și întregește drumul. Auzise că Mântuitorul vindecase pe îndrăciții din ținutul Gadar, pe lunatic și alți demonizați, de aceea cuprinsă de durere vrea să aducă liniștea în casa ei, scăpându-și copila de această bântuială.
 
Își primejduia viața rostind ,,Iisuse, Fiul lui David” deoarece cananiții erau idolatrii și iudeii nu se amestecau cu păgânii.  
Strigă întruna fără oboseală, încât Apostolii s-au îngrijorat pentru că Domnul nu i-a răspuns, drept pentru care au intervenit, rugându-L: ,,Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.
 
O păgână care nu se mai teme de nimeni și caută, implorând Mila lui Dumnezeu! La cine să mai strige sărmana de ea, când chinul era drăcesc. Cum să te lupți cu duhurile necurate într-o lume împânzită de idolatrie, când satana și acum vrea să înghită ,,viața", pe orșicine.


,,El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel”.

Știa că Hristos ne iubește pe toți, fiindcă suntem zidirea Lui și trebuie să o înțeleagă! Nu s-a simțit jignită, ci dimpotrivă își asumă greșeala înaintașilor, care L-au părăsit pe Dumnezeu și astfel cel rău s-a încuibat... Era hotărâtă să nu se întoarcă din drum, ci dimpotrivă își continuă rugăciunea.

Dacă se îndoia sau resemna pierdea totul, căci de fapt Domnul nu zăbovise deloc, ci aștepta Mărturisirea credincioșiei: ,,Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă”!
 
Este rugăciunea de cerere, care imploră, și revarsă darul lui Dumnezeu. Era convinsă că acel Om, este Iisus din Nazaret și poate să o ajute, altfel lumea nu-L mai îmbulzea nicicând. Dialogul este istorisit de Evanghelistul Matei (XV,21-28), care consemnează și evidențiază Crezul acesteea!


,,-El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
- Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.
 
Insistența copleșitoare a unei mame aflate în necaz, ce nu mai poate aștepta și își strigă oful. O, sfântă rugăciune! Nu se descumpănește și îndură umilința pe care o merita tot neamul ei. Răspunsul este tulburător, dar adevărat și recunoaște, dar ea este altcumva, o pripășită care mulțumește pentru toate firimiturile căzute din Pâinea Vieții: ,,Cuvântul simplu și desăvârșit al cunoștinței este împărțit în multe firimituri, potrivit cu starea duhovnicească a celor ce îl primesc” (Sf. Maxim Mărturisitorul).
 
Nu este habotnică, ci rațională și pricepe numaidecât adresarea Învățătorului, care coborâse la ,,neamuri" și așa a trecut Evanghelia creștină ,,hotarele".
,,Şi vor veni alții de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi miazăzi şi vor şedea la masă întru Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca XIII, 29).

S-a ținut după Hristos, și i-a împlinit cerința! Dacă se furișa îndoiala, abandona și fata ei nu se mai însănătoșea. Într-adevăr ajunseseră hârbari precum cîinii, jertfind la dumnezei străini. Recunoaște și Îi dă dreptate Domnului, dar spera la bunăvoința dumnezeiască.Tânjea după darurile împărțite de Creator, care din milostivire hrănește și ,,câinii”, ca să se ,,domesticească” și să nu mai flămânzească.

Nu s-a înduioșat, ci știindu-i credința fierbinte, i-a îndeplinit rugăciunea și îi răspunde justificat.

,,O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela”. Rugăciunea este Calea către Dumnezeu și deschide fereastra Cerului, aducând dezlegarea, iertarea, vindecarea!  Ar înceta suferința din lume, dacă rugăciunea noastră este statornică și mult Bine am afla;,,fără credinţă nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu” (Evrei XI, 6).

De aceea se ,,întâmplă” și minuni, iar Credința este virtutea care stă la îndemâna omului, pentru a se izbăvi. Evanghelia rămâne peste vremuri o ,,lecție deschisă" la care participă omenirea și  fiecare trebuie să învețe:,,Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!” (Psalmul 75,13).

Îngrijește-te, și să nu te lipsești de Iisus Hristos! Dacă nu te rogi, înseamnă că te-ai rătăcit definitiv și ești primejduit. Indiferent cine ești, trebuie  să te intereseze această stare!
Dacă te împotrivești ca un răzvrătit, necredința ta este păcat strigător la Cer și îți meriți ,,soarta". Te socotești atotputernic și neatins de trecerea timpului, și ești așa de plăpând! Nu te lăsa ademenit și încolăcit de născocirile filozofiei materialiste, care te îngustează și nu-ți dau perspectivă, ci dimpotrivă, îți fură și Împărăția Sfintei Treimi-Maica Domnului, Sfinții și Îngerii slujitori.
Criticii raționaliști, liberii cugetători îndoctrinați de ateismul dialectic se socotesc pozitiviști și neagă raționamentul credinței. Sunt propagandiști cutezători care nu-și recunosc niciodată neputința și micimea, deși sunt muritori. Nu intra în clica celor care cârcotesc Adevărul. Ascultă, această făgăduință!
,,De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu IX,23). 

Fii conștient de menirea pe care o ai și roagă-te creștinește, zicând: Doamne, ajută-mă!
 
Sursa foto: Arhiva personală a autorului